16,394 matches
-
albanezul Arjan Leka (considerat de cunoscători o revelație a poeziei albaneze), Alexandru Mușina, flamandul belgian Jan Mysjkin, Ioan Es. Pop, Doina Uricariu, Liliana Ursu și rusul Evgheni Evtușenko. Vedeta incontestabilă, a cărei prezență a semănat cu cea a unui actor dramatic debordînd de o patimă contagioasă, a fost poetul rus. La cei 74 de ani pe care îi are, Evtușenko a dovedit o energie aproape complexantă, plimbîndu-se printre rîndurile de scaune și recitând cu o vervă nebună cîteva poezii rusești pe
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
zilelor noastre. Jérôme Bel declară că a eliminat în mod voit preocuparea pentru sex, dar, din păcate, a făcut-o pentru a coborî și mai jos, la fiziologie. Această manieră reducționistă ne sărăcește și ne deformează profilul uman în mod dramatic. Și nu este vorba de o economie a mijloacelor, cum se clamează cu insistență, ci de o sărăcire a conținutului. La cea de a doua întâlnire cu Jérôme Bel, de la Centrul Național al Dansului București, acesta a teoretizat pe marginea
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
curios mers pe mișcare". Materia, în schimb, colcăie, luxuriantă, muncită de metamorfoze: "Călcam pe elefanți, pe șerpi,/ Pe guri, pe câte-un ochi de om,/ Pe felurite arătări/ După cum mi-apăruseră și-n somn." Poemul se intitulează Urme, tema este dramatică, în ciuda exultanței, odată ce destinul, precum și rostul urmelor este să dispară. Intenția ironică e evidentă, discursul liric aparține disputei, pledoariei, o anume prozaicitate e căutată, cultivată poate, vocea ce se manifestă agresiv, aparține unei feminități decise să-și impună singularul bagaj
Aventurile stilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9605_a_10930]
-
unele versuri mai recente, linia mare a liricii lui Adrian Popescu nu a fost, totuși, esențial trădată și compromisă de tiparul abstractizant. Din contră, într-un remarcabil volum, precum Pisicile din Torcello, poetul se întoarce chiar spre evenimentul istoric apropiat, dramatic și tragic, precum jertfele din decembrie 1989, remodelat, desigur, în tipare proprii, într-un discurs de o discretă, dar intensă, gravă ritualitate. Lectura întregului operei certifică în orice moment al ei ținuta înalt spirituală a viziunii, o etică superioară a
Adrian Popescu - 60 Căutând "Înțelesul minunii" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/9623_a_10948]
-
nesătule și incapabile. Cu istoria pe care o are în spate, cu colaborarea la multe din momentele politice jenante ale ultimilor ani, PNL are toate șansele să urmeze calea fără întoarcere a PN}CD-ului. Resursele partidului s-au diminuat dramatic, baza elecorală s-a volatilizat într-o clipită, iar din ideile liberale au mai rămas doar steagurile puse de diverși oligarhi pe mormintele speranțelor de altă dată. Știu că, în condițiile actuale, salvarea de la dispariție a PNL-ului ține doar
Retorica Îmbufnării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9624_a_10949]
-
față) de tot ce putea fi întâlnit până la acea dată în literatura română" (p. 125). În succinta secțiune numită "Provocarea dramaturgiei", Gh. Glodeanu punctează acele aspecte care indică vocația dramaturgică a scriitorului și, mai ales, relațiile strânse dintre încercările sale dramatice și scrierile în proză. Piesa Oameni feluriți, jucată în stagiunea 1929-1930 la Teatrul Național din București (în epoca directoratului asigurat de L. Rebreanu), oferă "felii din existența unor personaje problematice" și are meritul de a contura profilul lui Sandu, viitorul
Modernismul lui Anton Holban by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8028_a_9353]
-
de Eugène Labiche (regia: Alexandru Dabija), Din viața insectelor de Karel & Josef Capek (direcția de scenă: V.I. Frunză), Don Juan sau dragostea pentru geometrie de Max Frisch (regia: Alexandra Penciuc), Miriam W. de Savyon Liebrecht (regia: Radu Afrim) - la Teatrul Dramatic Toma Caragiu din Ploiești; Costumele (o producție a Companiei Passe Partout Dan Puric); Jocul de-a adevărul de Lia Bugnar (regia: Lia Bugnar și Dorina Chiriac) - la Teatrul Metopolis; Iluzii de Ivan Vârâpaev (regia: Criști Juncu), Shape of Things (Formă
ANDI VASLUIANU, zi specială pe 23 iunie: Recunosc că îmi place cum sună by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/80459_a_81784]
-
gardian cu fluierul la gât, să trec pe lângă Casa Suliotti și să intru în Grădina Publică, apoi să mă trezesc brusc din contemplare, iar aici, pe o alee, să întâlnesc bustul lui Panait Istrati." Interesante sunt și mărturiile despre arta dramatică de la vechiul Teatru Rally la Teatrul Maria Filotti din vremea noastră. Imaginile ne reamintesc, de asemenea, de Mihail Sebastian, de renumita librărie "Cartea de Aur" a lui Teodor Manea, un prețios focar de cultură al orașului. Dacă îmi este îngăduit
Farmecul Brăilei by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7711_a_9036]
-
va selecta pagini din ziare, texte care azi ni se par provizorii, dacă nu am ști că arta foiletonului era la modă în începutul secolului. "Numeroase referințe - scrie N. Gheran, trimit la opera lui Alexander Bernat (1850-1927) filosof, estetician, critic dramatic al revistei "Pester Lloyd" (publicație maghiară de limbă germană). Consultîndu-l, tînărul reține numeroase caracterizări ale acestuia cu privire la opera shakespeariană".2 Într-un scurt studiu al lui Samuel Domokos, e invocat modelul lui Mikszath Kalman.3 Să subliniem, încă de la bun
Ce știm și ce ar mai trebui să știm despre Liviu Rebreanu by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/7737_a_9062]
-
antiamericane. Dacă n-ar fi fost fotbalist, ar fi fost un revoluționar" chiar spune cu nonșalanță regizorul, transformându-l pe Maradona într-un Guevara al fotbalului devenit între timp cea mai eficace armă politică, când Maradona marchează acel faimos și dramatic gol cu mâna în 1986, în sferturile de finală ale campionatului Mondial în meciul contra imperialiștilor britanici. Kusturica pare să uite că înfruntările sportive erau menite cândva să facă armele să tacă și să lase competiția să vorbească despre calitățile
Regizorul, fotbalul și argentinienii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7743_a_9068]
-
în puterile mele pt ca jurnaliștii Antena 3 / Antena 1 și toți jurnaliștii din țară noastră, indiferent de politica lor editorială, să-și poată desfășura activitatea conform dreptului constituțional la libera exprimare și independența presei. Sunt convins că, dincolo de momentele dramatice prin care trec familiile celor condamnați, o țară liberă poate exista doar dacă există și o presă liberâ. Alături de milioane de alți români doresc și cred că mulți ani de acum iîainte ' Antena 3 va fi aici'!", a scris premierul
Victor Ponta: Antena 3 va fi aici. Voi lupta pentru presă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81760_a_83085]
-
în puterile mele pt ca jurnaliștii Antena 3 / Antena 1 și toți jurnaliștii din țară noastră, indiferent de politica lor editorială, să-și poată desfășura activitatea conform dreptului constituțional la libera exprimare și independența presei. Sunt convins că, dincolo de momentele dramatice prin care trec familiile celor condamnați, o țară liberă poate exista doar dacă există și o presă liberâ. Alături de milioane de alți români doresc și cred că mulți ani de acum iîainte ' Antena 3 va fi aici'!", a scris premierul
Victor Ponta: Antena 3 va fi aici. Voi lupta pentru presă by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/81761_a_83086]
-
dialogul cîștigă un loc distinct în narațiune. Personajele sale își dezvăluie, vorbind, caracterul și statutul, și o fac în mod natural, spontan. Probabil că prozatorul introduce în proza noastră dialogul deoarece nici dramaturgia nu-i era străină: între firavele încercări dramatice ale pașoptiștilor dinaintea lui Alecsandri, cele ale lui Negruzzi rămîn singurele ceva mai reușite. Pare ciudat la un autor cu asemenea multiple disponibilități, dar Negruzzi a scris destul de puțin; ca și alți pașoptiști (Alexandrescu, Russo, Kogălniceanu), el a debutat extrem de
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
documentale", de la Păcală și Tîndală (culegere de proverbe și de zicători) la celebrul Alexandru Lăpușneanul. Cea mai cunoscută proză a autorului, care trece drept prima nuvelă românească reușită, nu se sustrage nici ea regulii formulate mai sus: în această compunere dramatică, plină de încleștare, cu dialoguri și replici devenite celebre, Negruzzi continuă să respecte Memoria, adică să plece de la documente preexistente pe care le asamblează cu mare artă. Pornind de la Cronica lui Ureche pentru domnia lui Lăpușneanu, nuvelistul introduce apoi fragmente
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
tine însuți. Îndepărtarea de mal aduce cu sine estomparea rumorilor de zi cu zi, a bruiajului care amînă regăsirea. "A te odihni înseamnă a merge la întîlnirea cu tine însuți". Eseurile acestea ale lui George Banu mi se par mai dramatice, mai intransigente cumva, ca niște verdicte. Mi se par mai punctual aparținînd unei ființe pentru care teatrul și scrisul, "văzutul și scrisul" sînt coordonatele eului. Sînt axele inițerii către rațional și irațional, către "celălalt" și către tine, către exterior și
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
etc. etc. A fost, în schimb, aș zice, un fel de releu catalitic al tuturor izbânzilor și prăbușirilor generației sale, un raisonneur al cărui comentariu selectiv și prudent reușește să lase imaginea estompată, dar suficient de sugestivă, a două epoci dramatice, despărțite de falia anilor 1944-47. Aflat ca vârstă între fratele Haig (n. 1904) și sora Jeni (n. 1916), Arșavir (n. 1907) are câte ceva din fiecare, fără a ajunge la nivelul de expresivitate al nici unuia. N-a avut nici o vocație anume
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
mărturii importante asupra unei epoci și a unor destine. di}ia de față a jurnalului lui Arșavir Acterian cuprinde două etape radical diferite: 1929-1945 și 1958-1990. Cu precizarea că din prima etapă lipsesc treisprezece ani. Cei mai tensionați, cei mai dramatici, cei mai spectaculoși, cei dintre 1932 și 1945. Însemnările pe care le cunoaștem acum încep la 23 noiembrie 1932, când diaristul avea 25 de ani, fără a fi încă deplin maturizat. Deducem asta din tonul bine-cunoscut al teribilismului juneții dintotdeauna
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
lui Jeni din însemnările lui Arșavir pe seama pudorii sufletești a acestuia. După parcurgerea întregului său jurnal, e limpede că nu agrea să-și devoaleze teritoriile mai delicate, mai profunde ale propriei intimități. Excepție fac primele pagini ale anului 1958, abrupte, dramatice, de un sincer patetism: "Am trăit patru ani îngrozitori. Mai îngrozitori decât orice închisoare (subl. RC), decât orice zbucium pur lăuntric, decât orice cauză fizică. Amenințarea continuă a morții - condamnarea la moarte a unei ființe pe care am iubit-o
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
îi vor da, întrucîtva, dreptate. În contra dlui Iorga și, voalat, în contra dlui Maiorescu pe care, vezi bine, politica l-a stricat, vorbește M. Dragomirescu. Între Iorga și Dragomirescu sînt, simplificînd mult, rupturile de armonie dintre dramaturgul fără speranță și cronicarul dramatic. Între al doilea și Maiorescu, pricini mult mai înalte, în care se face risipă de vorbe mari. Comparîndu-le, însă, flerul, din lista de speranțe a lui Dragomirescu nu rămîne, după mai bine de trei sferturi de veac, aproape nimic... Din
Reporter de leat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8199_a_9524]
-
Al. Săndulescu După ce ajung în Italia, în urma fugii dramatice și spectaculoase din România, eroii romanului autobiografic al Piei Pillat-Edwards Zbor spre libertate, Andrei și Tina Cosmin, ies din ficțiune și revin la numele lor de persoane reale: Mihai Fărcășanu și Pia Pillat. Cum s-a desfășurat viața lor după
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
Există o mică fisură în tot acest eșafodaj care funcționează perfect în faza de concepție, dar se prăbușește cu zgomot în etapa de execuție: antipatia pe care-o iscă pesedeii - cu șeful lor cu tot - pe zi ce trece. Căderea dramatică în sondaje nu poate fi ignorată de absolut nimeni, oricât de subiective s-ar dovedi instrumentele de măsurare a opiniei publice. Putem contesta cifrele, dar e limpede că nu putem contesta tendințele. Încă două-trei referendumuri anti-Băsescu, și PSD-ul se
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
întreagă bazân-du-te doar pe resentiment, ranchiună și o mult prea vizibilă dorință de revanșă. N-ai cum să fii un partid cu impact serios dacă nu faci dovada practică a onorabilității. Or, la nivel de conducere, aceste lucruri sunt resimțite dramatic. Geoană s-a lansat bezmetic într-o campanie în care speră să acumuleze puncte, fără să pună nimic la bătaie. Admit că, teoretic, o astfel de strategie nu e lipsită de inteligență. Cu o condiție: să scoți din ea măcar
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
din rezultatele scontate. Din nefericire pentru PSD, campania cu șepculețe roșii n-a făcut decât să trimită partidul mai înspre margini. Iar de aici, drumul spre extremă e scurt. Scurt de tot. Faptul că la Iași, unde pesedeii au fost dramatic înfrânți de suporterii lui Băsescu, Geoană a simțit nevoia să împartă gustul amar al paparei cu peremiștii e un semnal indubitabil al alunecării spre extremă a partidului. Lecția acestor luni de zbucium trebuie asumată, de pe acum, de toate părțile. Dacă
Mujici costumați în majorete by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9647_a_10972]
-
scriitorii menționați pot introduce și alte titluri în discuție. Orgolii (ed. I, 1977; ed. II, 1985) se află printre acestea. Sunt destule exemple? Sau sunt prea multe și neconvingătoare? Cred că dintre acestea se poate alege marele roman al experienței dramatice în comunism. Pentru diversitatea perspectivelor și a experiențelor umane, nu ar fi bine să alegem unul singur, dar știu că Orgolii participă la această competiție a reprezentativității. Ce argumente am avea să punem romanul Orgolii printre cărțile care participă la
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
comporta precum un... pictor tradițional, adică obiectivîndu-se. Nu se autoanalizează, ci privește, observă, triază, înregistrează cu nesaț. Ponderea existenței nu se află pentru acest gen de creatori în forul intim, ci în exterior. Chiar n-ar fi dispus a contrasemna dramatica sentință, "le moi est haissable", scriitorul-pictor manifestă o pudoare față de eul personal pe care-l lasă în subtext ori de care are grijă a se distanța prin autoironie. Autoironia e o formă de lirism contorsionat, refrigerat, id est maxima concesie
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]