2,465 matches
-
și-ar pierde cumpătul nici în fața unui regiment de marțieni. Hm, cred că exultă, se topește de plăcere la gândul că ne joacă o festă superbă. Ține minte ce-ți spun! Ajunsă în străinătate, o să-mi trimită toată viața felicitări duioase de Paști și Crăciun. ― Încă n-a ajuns, observă moale locotenentul. Mă surprinde chestia cu cadavrul din dormitor. Crima nu se înscrie printre metodele ei de lucru. ― Altcineva l-a omorât. Sânt convins de altfel că prietena noastră, doamna Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și oase, au nevoie de odihnă după o atât de primejdioasă peripeție. Un cuvânt se scrie pe ecranul calculatorului, „sfârșit”, iar fereastra documentului se închide, înghițind cerul de la Moulinsart și întinsurile Azaniei. Tintin se întoarce către Milou și îl atinge, duios. „Este timpul să intrăm în casă, Milou. Nestor a pregătit un festin fabulos. Un os minunat este pregătit doar pentru tine.” As I lay dying. O elegie pentru Corto Maltese Cum poți să îți închipui moartea cu adevărat, atunci când singura
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
simt în inferioritate lângă nimeni și cu atât mai puțin nu-mi plăcea să mă simt așa lângă un om pe care-l consideram slab. "Ai răbdare, domnule Dinu, mi-am zis în gând, o să-ți arăt că maimuțele sânt duioase pe lângă mine. Îți închipui că mă sperie puțin sânge amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sânt idiot să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Când noaptea veneau dube/ Vreme plină de bube/ Când tinerii pleacă, bătrânii mor/ Și popa rămâne fără popor”, se întâlnește cu prietenii din sat și „îi văd, îi revăd. Ne strângem de mâini/ Copiii de ieri, azi oameni bătrâni.” Câtă duioasă nostalgie a trecutului, după atâția ani! Iar când „într-o noapte/ Duba i-a ridicat pe toți/ I-au chinuit ca pe hoți” autorul gândind profund la viitorul poporului afirmă indubitabil: „Stau așa și prind puteri/ Să pot scăpa de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de ambii părinți, el, atent să învețe de la cei din jur cum se luptă și se trăiește, el, cel revenit din Primul Război Mondial cu atâtea traume, el, care a jinduit după o viață mai bună și mai frumoasă, el, duiosul, el, blândul dar și asprul meu părinte, cinstit, extrem de harnic și hotărât în toate - mi-a apărut în vis și tare m-am bucurat! Cine nu se bucură să-și vadă părinții - măcar în vis - după ce au trecut demni peste
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
muncă. Din prima carte apare cu pregnanță acel „spirit normalist” care ne-a marcat profesional, cât și în privința relațiilor colegiale de mai târziu care au condus logic la aceleași memorabile adunări de promoție - prilej de bilanț și de calde și duioase amintiri din timpul școlarității. - Coincidență deplină a vieții noastre de dascăli - am organizat și eu cinci asemenea minunate adunări de promoție, din care trei au avut loc de desfășurare în propria-mi locuință. Ca și Dvs. am dus mai departe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
prin somn, ca om care m-am ridicat prin carte și o viață întreagă am recomandat insistent foștilor mei elevi și nu numai lor - ce cărți să citească. În zilele de început ale acestui an primesc o scrisoare lungă... și duioasă de pe meleagurile îndepărtate ale Canadei din partea d-nei Elena Nedelcu, pe care am întâlnit-o la Paris în 1992, în calitate de foarte bună și statornică prietenă a fiicei mele. Am cunoscut-o de Paști, în incinta bisericii românești de la Paris, când ele
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
VĂ TREBUIE, DACĂ NU PREFERĂM SĂ AVEȚI NEVOIE DE CEEA CE AVEM DE VÎNZARE. Pe drumul spre casă, sau, cum spusese Marta ca s-o deosebească de cealălaltă, spre casa olăriei, tatăl și fiica, în ciuda îndemnului pe jumătate glumeț pe jumătate duios al lui Marçal, au vorbit puțin, foarte puțin, deși cel mai simplu examen al multiplelor probabilități decurgând din această situație sugerează că au gândit mult. Să ne aventurăm să ghicim, prin temerare supoziții, sau prin aventuroase deducții, sau, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
simt în inferioritate lângă nimeni și cu atât mai puțin nu-mi plăcea să mă simt așa lângă un om pe care-l consideram slab. „Ai răbdare, domnule Dinu, mi-am zis în gând, o să-ți arăt că maimuțele sunt duioase pe lângă mine. Îți închipui că mă sperie puțin sânge amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sunt idiot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
filme. Eu aș da vina pe părinți. În timp ce Ben ducea caseta cu Pulp Fiction sus în dormitor, Wild Rover veni și își puse capul pe genunchiul lui Jack. — Așadar, zise Jack aplecându-se să se uite în ochii căprui și duioși ai câinelui, oare Ben are dreptate? Sunt eu ultimul ratat? Ar trebui să lupt mai aprig să câștig mâna preafrumoasei Francesca? În semn de răspuns, Wild Rover îi trase o ștampilă plină de bale, care duhnea atât de tare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
crescut în ochii surorii lui, începu să se laude. Mă ocupam eu și de zece ca el. — Să ne tragem sufletul undeva. Încă nu m-am liniștit. S-au oprit în fața cafenelei Couillon. Se auzeau dinăuntru acordurile unei melodii franțuzești duioase. Cafeneaua era cunoscută pentru atmosfera pariziană. — Sunt sigură c-o să-ți placă, Gaston. — E îngrozitor locul ăsta, protestă Takamori nemulțumit. E adevărat că vin oameni de cultură și studenți, dar pe mine mă trec fiorii când îi văd. Pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
aceea“, gândi Takamori privind în jur, „tot ca niște pești arătau“. De exemplu, ochii tânărului care făcea pe intelectualul, încruntat (probabil medita la vreo problemă filosofică), erau exact ca ai unui chefal. Și fata aceea, dusă pe gânduri pe când asculta duiosul chanson, era ca un peștișor dintre aceia care se vând zece bucăți pentru un yen. Bărbatul între două vârste care-i vorbea liniștit era respingător ca un merlan. Takamori nu a înțeles niciodată ce găsea lumea la astfel de cafenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
intrare și până în strada principală devenise extrem de lung. Vânzătorul de înghețată care trecuse pe lângă ei mai devreme se întorcea acum. Îi cercetă cu privirea. — Gaston, nu găsim oare alt câine care să-i ia locul lui Napoleon? îl întrebă Tomoe duios. Gaston clătină ușor din cap. — Nu pune atâta la inimă, Gaston. Hai să-l luăm și pe Takamori deseară și să ne distrăm pe undeva. — Tomoe-san, eu... Gaston se opri, se rezemă cu mâna de zid și continuă cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
seară înainte: "Ai văzut cum s-au încărcat măslinii de rod?" În jurul nostru, pe pietrele calde, șopârlele dormeau la soare. "Visele lor ― mi-a zis ea ― sunt inundate de lumină, nu seamănă cu ale tale". Am simțit nevoia să fiu duios. "Mi-ai lipsit." A întins spre mine o mână albă și moale, iar eu eram atât de emoționat, încît, fără să-mi dau seama că aș putea strica totul, am întrebat-o: "Pe unde ai rătăcit, de când nu te-am
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
prognoza este nesigură și „este o boală pe care n-am cum s-o tratez“ dacă prognoza este fatală. - Care îți este pământul natal, vraciule? l-am întrebat. S-a uitat la mine istovit, a pus jos blidul, a mângâiat duios fruntea femeii și s-a așezat pe o buturugă lângă ea. - Vin dintr-o țară care nu e departe de-a ta, Stiliano. Poți să crezi ce vrei despre mine, dar câte ceva pot să-ți mărturisesc. Vin din Alexandria Egiptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio mitralie o rafală de bătăi, care Îl lăsă extenuat. Apropie-te. Încet, fără să strigi. Adu-ți aminte că ei Îi este teamă de tine. Să o cheme, duios, să-i ceară să se Îmbrace, să coboare, să vorbească. La ora asta? De ce nu? O soție și un soț, cu copii mici, au la dispoziție orele nopții. Ochii Emmei rătăceau peste mașini, jos, În stradă, priviră tomberoanele ce dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Ar fi vrut să precizeze că era ceva mai mult: soțul ei. De câteva ore doar, Însă pentru totdeauna. Așa stabiliseră. De fapt, la ea acasă Camilla nu făcuse altceva decât să-l răsfețe privindu-l drăgăstoasă cu ochii ei duioși de Bambi, și Îl dusese În camera ei - chiar și aceasta mai mare decât casa bunicii Olimpia. Și cum mama Camillei nu era acasă, și nici măcar tatăl, doar o baby-sitter bătrână ca Sfânta Duminică, și la fel de urâtă, care Însă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe coadă și așteaptă cuminte în marginea lacului. Bărbatul privește cerul printre coroanele înfrunzite. Totul durează două minute. El este grăbit, ea, prăbușită. Bărbatul dă să plece, dar ceva îl reține. Se întoarce brusc, ia în brațe câinele, îl mângâie duios cu vârful degetelor, apoi îl aruncă în apa vâscoasă. Andrei Ionescu suge satisfăcut cea de-a unsprezecea țigară, în timp ce Zogru așteaptă clipa despărțirii, în strada Gelu Căpitanul. Amintirea fraților Futacu îi readuce în minte și altă latură a poveștii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
-mi va bucura! Primăvara E primăvară, soarele surâde! Prin pomii albi și ninși de-atâtea flori O pasăre micuță se arată E albă, pare că-i din nori! Și cântă, cântă neîncetat Răsună tot în adieri ușoare, Iar glasul ei duios ne-a alinat După o iarnă neîndurătoare. Un ghiocel îngândurat ascultă. Este un tril atât de minunat! Parcă venit dintr-o orchestră sfântă De îngeri albi cu ochii de smarald. Prima iubire La locul potrivit La momentul potrivit Unde două
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de laudă. Floarea mea specială Am o floare, e plăpândă Cu surâsu-i mă încântă, E mama mult iubitoare Stea din cer, strălucitoare. Am o rază, e din soare E zefir, e o cicoare, E mama chip luminos Pentru mine om duios. Am o zână din poveste Ca luceafăr înflorește, Mama-i, îngerașul meu, Ce mă veghează mereu. Recunoștință Dintr-o lume stăpânită de un mare Împărat Poposit-aici la mine chipul mamei, mie drag, Este chip frumos de înger, ce durerea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un leagăn de curcubeu. Doamne, străpunse tăcerea Îngerul cu glasul său, aș vrea să o putem duce undeva pe tânăra domniță unde să se poată bucura și alții de priveliștea ei. Este atât de frumoasă, de caldă și nemărginit de duioasă! Aș vrea să se bucure și Pământenii de ea. Ai dreptate, spuse Dumnezeu... așa să fie precum spui și i-a îngăduit Îngerului să o coboare pe Pământ. Eram pentru prima data la mare. O văzusem în poze, o văzusem
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
perioadă frumoasă din viața noastră. Rețeta pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea strălucitoare, o picătură de ploaie, câțiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o mare nesfârșita, cântecul duios al mamei, vorba înțeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cu zâmbetul tău cristalin! Ianculescu Raluca-Eden, clasa a VI-a Școala Gimnazială Nr.1 Albeni Alba profesor coordonator Pânișoară Elena-Ștefania Oglinda... Părul încărunțit ce mai încarcă umerii încovoiați de timpul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de liniște, de pace, propice activităților intelectuale, plutește în timpul activităților noastre. Culoare și cuvânt...Sunt o floare care-și arată strălucirea și își împrăștie mireasma, între celelalte flori ale școlii mele. Sunt o floare care primește în fiecare zi mângâierea duioasă a dascălilor, care primește și dăruiește putere. Sunt o floare, iar școala mea este o grădină de flori. Pop Sergiu, clasa a VI-a, Școala Gimnazială Dobric - Bistrița-Năsăud profesor coordonator Țermure Florina O capră modernă A fost odată ca niciodată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spre facultate, apoi cu pași atât de siguri, calculați porneam la drum. Parcă și oamenii din jur erau prea joviali erau oare doar măști? Sau eu îmi imaginam totul feeric? Ziua părea albă, luminoasă ca un portativ ce se încovoia duios atunci când pulsa vântul, stolurile păsărilor aruncându-se febril pe el întocmai ca notele. Călduțul aer promitea o vijelie. Să fi fost oare acel calm dinaintea furtunii? Nu era o problemă pentru mine! Mereu aveam o umbrelă, dar atunci n-am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
un câmp Închis, o viermuială bestială; totul se află Într-un univers Închis și dur - clar perceptibil, dar inaccesibil: universul legii morale. E totuși scris că iubirea conține legea și o Împlinește. Christiane Îl fixa cu o privire atentă și duioasă; ochii Îi erau puțin obosiți. — E o poveste atât de grețoasă, reluă Bruno În silă, Încât am fost surprins că ziariștii nu vorbesc mai mult despre ea. În fine, s-a petrecut acum cinci ani, procesul se ținea la Los
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]