2,935 matches
-
mînele lui mici și slabe atingeau c-un fel de frică mâncarea și farfuriile, și vinul îl sugea cu vârful buzelor, ca femeile. Fața lui era palidă ca o mască de ceară albă. Ochii negri și desigur slabi aveau o dulceață potolită, ți s-ar [fi] părut că are pânză neagră peste lumina lor. Lângă el ședea un frate a stăpînu - său, cel mai mare. Fruntea lui era naltă și boltită cu măiestrie și pletele galbene de albe încadrau o față
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
că se mira, dar nimărui nu i-ar fi trecut pin minte că acest om ar putea fi nefericit. Atât de firesc era traiul lui, cu toată originalitatea. Când vorbea, gura lui era aceea a înțelepciunii. Pildele lui biblice și dulceața limbei sale erau o mângâiere pentru orșicine, și încă cu atât mai mare dacă cineva-l cunoștea. Cine se mai putea îndoi asupra prețului adevărat a lucrurilor lumești dorite sau pierdute când vedea cum un om într-adevăr înțelept se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
semeni. Departe de mine gîndul de a nega acest foarte nobil sentiment, dar cred că este mai curînd exprimat, decît răspîndit în realitate. Adevărul e că pentru majoritatea oamenilor supunerea, credulitatea, complezența cvasi-ndrăgostită față de un stăpîn admirat au o irezistibilă dulceață. Ceea ce erau odinioară apărătorii cetăților galo-romane de după căderea Imperiului sînt astăzi mîntuitorii societăților noastre democratice și revoluționare, adică obiectul unei idolatrii entuziaste, al unei înjosiri pasionate"36. De ce această adeziune dăruită conducătorului? Pentru că el propune mulțimilor, în termeni simpli și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
De aceea, activitatea sexuală poate avea efecte restauratoare pentru foarte mulți indivizi captivi în plasa de pasiuni ale sufletului. Galenus susține, de pildă, că persoanele marcate de apatie sau agresivitate pot beneficia de uzul sexualității într-un sens care umbrește dulceața unei trecătoare plăceri trupești 1. Angajarea într-o activitate erotică poate restabili tonusul sufletesc al anumitor persoane, facilitându-le totodată urcușul pe scara demnității și respectabilității sociale. Aici este locul să ne amintim, poate, că gânditorii eleniști priveau sămânța ca
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
pădure pentru comercializare. Cultivate în afara pădurii, speciile respective dau randamente mai mari decât cele din pădure! După o anumită perioadă, proaspeții proprietari vor descoperi că pot scoate bani mai mulți dacă prelucrează o parte din fructe sub formă de gemuri, dulceață, compot, vin, siropuri, fructe uscate. În încheierea acestor considerații la relația cultură-valorificarea resurselor, se poate aprecia că generațiile umane anterioare ne-au transmis o comoară de cunoștințe - cele mai multe valabile și astăzi - care așteaptă a fi puse în slujba generației umane
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
secundare de care nici nu te-ai gândi să uzezi dacă nu ar fi o necesitate vitală (...) poemul acesta e o noptieră ticsită de flacoane, cașete fiole, pastile de sticle maro, verzui, înțesată de vase cu imortele, de partituri, parti-pris-uri, dulcețuri de cireșe și de nuci verzi. Puterea colosală de invenție, aglomerările de obiecte asociate, de regulă, arbitrar, dezvăluirea laturii halucinante a lucrurilor comune, himerizarea realului sunt elementele definitorii ale poeziei lui Mircea Cărtărescu. O bună parte dintre ele pot fi
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
trăiască bucuriile iubirii, trebuie să ardă, să sufere ca un rob. „Suferind cu mulțămită” este condiția lui ideală de existență, focul fiind elementul nutritiv cel mai favorabil sentimentului: „În flacăra care mă arz În loc de Ghinuri și necaz Găsesc tot mîngîiere, Dulceață și plăcere.” Intrarea În foc este o decizie individuală. Plăcerea nu vine din afară, plăcerea este opera curajului de a te jerfi pe rug. Alecu este mîndru de hotărîrea lui de a se pîrjoli În eternitate: „Singur alerg de voie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
festin fără a trece prin vestibulul În care ard toate focurile iadului. Alecu pare mulțumit să Întîrzie În acest limb. Cel puțin așa ne Încredințează el În stihuri: „Mă arz fără măsură ................................... Să-mi pară focul viață, Și moartea o dulceață! ..................................... În piept purtîndu-ți focul să-mi fericesc norocul!” Nu cunoaște sau nu prețuiește treptele de jos ale suferinței erotice: melancolia, tristețea... Alecu stă, mereu, pe treptele de sus ale pasiunii și aspiră să trăiască, s-a văzut, În inima focului
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poet cu o imaginație de moralist rece și comod. CÎnd, totuși, Își iese din fire, se vaită biblic: „Amărîtul al meu trai Iad Îmi pare, iar nu rai!” jinduind mediocra odihnă, fericirea traiului fără petreceri și necazuri. Aici găsește el dulceața, nu În vîrtejul de foc și În suspinurile lungi. Nicolae nu cultivă taina, tăcerea neavînd dar (har). El se hotărăște să dea totul În vileag, fără a spune Însă nimic concret. Ienăchiță și Alecu promiteau tăcerea cea mai adîncă, dar
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎrlova, mai puțin priveliștile alpine sălbatice. Decorul este la el dominat de coline blînde și udat de rîuri molcome. Muntele Închide (ocrotește) acest peisaj În care toate elementele participă la o simfonie a dulcelui și a plăcerii: dumbrava revarsă „cu dulceață” din sînu-i un vînt răcoros, zefirul ascultă „cu plăcere” cîntecul filomelei, luna se urcă pe orizont „plină de plăcere”, de departe se aude „cu plăcere” glasul de păstorițe și fluierul de păstor melancolizat etc. Privirea lunecă moale peste acest peisaj
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dar, ce nume n-are/În limba muritoare”). CÎteva Însușiri, totuși, din sfera entităților inefabile: armonie, un „ce melodios”, glasul ca un „imn misterios” (auzit „În depărtare” căci poetul percepe totul de la distanță, evită apropierea, intimitatea cu obiectul erotic), apoi: dulceața, tinerețea, blîndețea, eleganța, „flacăra privirei”, „grația zîmbirei” și, În fine, posibilitatea femeii de a goni din preajma-i durerea (Frumusețea). Femeia care unește aceste calități are dreptul la „numire”, dar, ca și divinitatea, ea nu se poate numi decît prin ea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pămîntul Într-o Îmbătătoare simbioză: „cer, aer, valul mării, e-o palidă coloră”... Peste tot se simte freamătul corespondențelor secrete: „cer, pămînt, eter și lună aiurează, se-nfior... .................................. și aerul ce varsă răcoarea, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață”... Putem spune, văzînd și aceste exemple, că figura poetică a lui Bolintineanu se bazează pe un permanent extaz, pe o programatică Îmbătare. „Simțualismul” este conceptul care definește starea de beție În mijlocul unei naturi magice. O natură ce are, totuși, cîteva
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În aria senină Și unda ce primește văpaia de lumină Răspunde printr-o ploaie de spumă și fosfor, Pe urma care trage pe mare-un vas ușor. Și aerul ce varsă răcoare, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață, Îl scaldă-n universul ce-n raze s-a aprins.” Magica dulceață, iată ce caută În universul din afară D. Bolintineanu! O dulceață ce are valori terapeutice: e un balsam, și balsamul e rezultatul unei combinațiuni secrete. Lumina, aerul, ploaia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o ploaie de spumă și fosfor, Pe urma care trage pe mare-un vas ușor. Și aerul ce varsă răcoare, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață, Îl scaldă-n universul ce-n raze s-a aprins.” Magica dulceață, iată ce caută În universul din afară D. Bolintineanu! O dulceață ce are valori terapeutice: e un balsam, și balsamul e rezultatul unei combinațiuni secrete. Lumina, aerul, ploaia de spumă și fosfor, unda albastră, parfumurile acvatice și aromele de pe țărmuri
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mare-un vas ușor. Și aerul ce varsă răcoare, balsam, viață Îmbată-al nostru suflet cu magică dulceață, Îl scaldă-n universul ce-n raze s-a aprins.” Magica dulceață, iată ce caută În universul din afară D. Bolintineanu! O dulceață ce are valori terapeutice: e un balsam, și balsamul e rezultatul unei combinațiuni secrete. Lumina, aerul, ploaia de spumă și fosfor, unda albastră, parfumurile acvatice și aromele de pe țărmuri participă la realizarea acestui leac pentru melancolie. Un leac care este
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la realizarea acestui leac pentru melancolie. Un leac care este, totodată, un excitant pentru fantezie, un narcotic care produce acea stare de beție a ființei, regimul favorabil al sublimului. Agentul ei principal este privirea. Ca să se dezlege farmecul lucrurilor, ca dulceața lor magică să vină și să cuprindă ființa poetului, În fine, pentru ca acest proces de drogare („răpire”) să se producă, trebuie ca vederea să pătrundă obiectele și să se uimească. A se-ncînta, a se uimi, a admira, a se-mbăta
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
CÎnd intervine elementul otoman, el reprezintă violența și fanatismul („Prezența lui - remarcă Jean Pierre Richard În Paysage de Chateaubriand - este o insultă permanentă adusă fericirii grecești; barbaria otomană n-a știut să găsească decît un singur mod de contact cu dulceața helenică: violul”). Bolintineanu se desparte, la acest punct, de tradiția romantismului francez. Sudul lui este mai spre orient, spre zona de contact cu Asia. De la Atena romanticilor, el duce poezia spre Istanbul. Miturile grecești rămîn În afara spațiului bosforian. În Macedonele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dorul de pribegie și laudă orele dumnezeite („Pe albumul domnișoarei Z.”). CÎnd albumul aparține unei tinere mame, poetul face elogiul maternității: „Alei, mîndre sorioare! Puteți voi a-mi spune oare Ce-i mai bun În astă viață Ca iubirea de dulceață? Ce-i mai sfînt și mai alin Ca mama cu prunc la sîn? Ce-i mai drag și mai plăcut. Ca pruncuțul nou-născut?...” Călătorind la Milano, dedică damelor italiene un poem În trei părți (Coroana vieței) În care aduce laude
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tine eu suspin.” Termenul apare, de regulă, la plural: nurii. A avea nuri, a fi nurlie constituie totul pentru o femeie. Nurii atrag mai mult decît „fierul la magnit”, zice infatigabilul Conachi (o adevărată uzină de comparații flatante!), dă graiului dulceață și „farmecă cu libov”. A fermeca cu libov: iată o formulă memorabilă! Nu este unica la Conachi. Cine nu recunoaște În „dulcea Închipuire” (Amoriul din prieteșug) un sunet eminescian?! Sau În superbul vers din Pe năsălie, 831, octm. 15 o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sînul cel de albcțc, Alunei patima mă-nghie”... Ochiul provoacă pasiunea, sînul naște delirul erotic. „SÎnuri cu mici țîță” (Cine-i Amoriul?), „țîțișoara dezvelită” cutremură, smintesc simțurile. Farmecul lor (unul dintre...) vine din albețea lor. Din sin izvorăsc nurii, blindera și dulceața, trei din componentele pasiunii erotice. Aerul ce aburește I Dintr-un sîn... zice În chip tulburător poetul. Mai departe, Conachi, totuși, nu merge. Veșmintele retoricii sale poetice acoperă bine restul corpului. Restul se dezvăluie În iatac, dar poezia n-are
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o numește „reciproc nenorocită”, iar Roland Barthes „hipnoza abisului”. Reproduc definiția dată de ultimul: „S’abîmer. Bouffée d’annéantissement qui vient au sujet amoureux, par désespoir ou par comblement”. Suflul neantului este la Conachi mai potolit. El simte mai ales dulceața abisului și expresia ei este ceea ce poetul numește, Într-un chip fericit, „un potop de tînguire”. Formulă oximoronică pentru că potopul presupune o dizlocare violentă, o agresiune fără margini, În timp ce tînguirea implică o oboseală, o ritmicitate potolită, o Împăcare, În fine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
uitării”. Unele versuri sînt mai meditative: „Anica, zilele trec Și minutele ca clipa, Nu simțim cum să petrec Tinerețele cu pripa Noi din zi În zi murim Și ne pierdem din viață, Ca musca ne amăgim Și ne-necăm În dulceață”... Meditație, evident, banală. Un clement atît de derizoriu ca musca, introdus Într-un poem care vorbește despre destinul pieritor al omului trădează, indiscutabil, imaginația unui ironist. Viclenia lui este să spună că nu știe nimic, nu pricepe ce se Întîmplă
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
iarăși o să-ncepem Dulce să ne veselim? Că din griji, precum priceperii, Nimica nu folosim. Ceasul umblă, vremea trece, Și noi nainte pîșim, Ne spune, ne dă junghi rece, Că vîrsta ne-o moleșim. Și dacă În asta floare Cu dulceață nu trăim, Tu cînd nădăjduiești oare Vrem-asta s-o mai găsim? Ducă-să doru-ntristarea, Ducă-să inima rea, Ducă-să chinul, ohtarea, Ducă-să grija cea grea. Iar noi cu o glăsuire Totdaună să cîntăm Și tot cu bună voire Slobozi să ne desfătăm
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este philia și philia trebuie să Înainteze mereu pe calea virtuții. Pe autorul CÎntecelor de lume Îl Înspăimîntă mania (erotică): „Înfricoșatele săvîrșiri ale zuliii femeiești”. Intervine, apoi, muierea rea și orice idealitate se pierde. Dar, la Început, amorul este o dulceață. Ce devine mai tîrziu este altă poveste. Roada este, Încă o dată, dulce cînd dorul e tînăr și Înfierbințeala iute: „Căci, cu cît amorul La-nceput dă dorul Ș-aduce nevoi, Cu atît firește, În urmă-ndulcește Sufletul la doi. Și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nici atuncea nu-i lasă, Ca norocul ce nu-i pasă, Ci și pe ale lor oase Varsă lacrimi dureroase, Le ridică monumente, Cele mai tari elemente, Le zidește chimitire Spre vecinică pomenire. El slăvește În viață Un adevăr cu dulceață, Și o dreptate cinstește, Aceasta Îl mulțămește. La neam, l-averi nu să-nchină (Lumea de pilde e plină), La el săracul e una Cu cel ce poartă cununa, Înțeleptul și nebunul La el amîndoi sînt unul. MÎndru deloc nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]