14,797 matches
-
Doamne, apără-mă! sau Doamne, ajută-mă! Iar gardianul, vigilent, venea peste el cu pumnii și cu picioarele și zicea: Ce faci, bă, te rogi?, și urma înjurătura.” Explicația e interesantă. Să notăm în plus că atât Christoșii, cât și Dumnezeii erau însoțiți de fiecare dată de adjectivul posesiv al persoanei a doua singular: erau Dumnezeii mă-ti, adică, nu ai mei, ai celui care înjura, ci ai tăi, ai celui înjurat. Gardianul știa ce spune. De vacanță În DILEMA VECHE
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
și cu picioarele și zicea: Ce faci, bă, te rogi?, și urma înjurătura.” Explicația e interesantă. Să notăm în plus că atât Christoșii, cât și Dumnezeii erau însoțiți de fiecare dată de adjectivul posesiv al persoanei a doua singular: erau Dumnezeii mă-ti, adică, nu ai mei, ai celui care înjura, ci ai tăi, ai celui înjurat. Gardianul știa ce spune. De vacanță În DILEMA VECHE (nr. 495, 8-14 august), Andrei Pleșu, aflat în vacanță, mărturisește că îi place mult Sibiul
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3364_a_4689]
-
joc" de Klaus Iohannis "și de această șansă, cu tot felul de tertipuri și ar vrea să-l punem la finanțe e problema lor și a partizanilor lui", acțiune pe care o poate face doar "cineva care n-are niciun Dumnezeu în politică".
Antonescu: Nu eu am fost avocatul lui Udrea. Mai ușor cu antibăsismul by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/32169_a_33494]
-
alta, ideea că autorul Mitului lui Sisif ar fi fost considerat un filosof pentru clasele terminale. Persistă evocarea acestei absurdități pe care epoca noastră, pilotată de intrepidul Michel Onfray, ar fi denunțat-o, din fericire, în cele din urmă. Dar, Dumnezeule mare, nimic mai neadevărat! Sunt ani buni de când Camus e considerat un filosof autentic și indispensabil. N-am fost așteptați noi ca s-o spunem. În orice caz, acela care avea cea mai mare autoritate ca să proclame adevărul era nimeni
Jean Daniel, revoltat () [Corola-journal/Journalistic/3236_a_4561]
-
de neignorat - ca lumina pe care flăcările devastatoare o aruncă brusc asupra celor mai întunecate unghere. Însoțit, ca de un Anubis al altor vremi, de Tigroaică (simbolul forței protectoare, a efortului spiritual traversând jungla păcatelor, a puterii cuvintelor: „Ce bucurie, Dumnezeul meu, să trăiești și să vezi și să te joci cum marea Tigroaică și să nu te temi !”), Kazantzakis își declară hotărârea de a porni alături de ai săi „24 de soldăței de plumb” la cucerirea Orientului. Evident, e o autocucerire
Orient și Occident la Nikos Kazantzakis by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3020_a_4345]
-
spartă fiecare ciob al său devine o lume de sine stătătoare. Cine a spart-o? 2666. Destinul nostru nu ar putea fi imaginea Lui Dumnezeu dacă nu s-ar reflecta În cunoaștere. 2667. Cunoașterea nu se supune decât iubirii, deci Dumnezeului din noi. 2668. Cunoașterea va cere mereu un subiect acestei lumi În afară de absolut. 2669. De ce nu poate accepta cunoașterea absolutul? Tocmai fiindcă oglinda cunoașterii absolutului a fost spartă de Dumnezeu la ceasul creației privind lumea noastră Într-un singur ciob
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
deșertăciunii. 2717. Cunoașterea nu pleacă niciodată de unde este primită. 2718. Cunoașterea Iluziei Vieții nu are nici un salon unde să poată primi adevărul absolut. 2719. Adevărata cunoaștere este doar aceea a adevărului absolut. 2720. Doar În cunoașterea adevărului absolut se oglindește Dumnezeul nostru și Creația. Noi nefiind decât imaginea acestora. 2721. Cunoașterea adevărului absolut te place doar atunci când nu o place Iluzia Vieții tale. 2722. Cunoașterea este cuvântul care știe mult mai mult decât crede oricine că știe. 2723. Cunoașterea este cuvântul
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
atunci când nu o place Iluzia Vieții tale. 2722. Cunoașterea este cuvântul care știe mult mai mult decât crede oricine că știe. 2723. Cunoașterea este cuvântul În inima căruia sălășluiesc o infinitate de alte cuvinte printre care și cel al iubirii: Dumnezeul nostru. 2724. Cunoașterea Iluziei Vieții crede doar În credința deșertăciunii. 2725. Nimic nu este mai Înălțător decât să crezi În cunoaștere și nimic mai degradant decât să realizezi deșertăciunea acesteia. 2726. Ce poate fi mai cunoscut decât necunoscutul? 2727. Încotro
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
și deșertăciune. 2744. Cuvântul este sacrilegiul acestei existențe de a fi. 2745. Oricum ar fi cuvântul, frumusețe sau păcat, blestem sau sacralitate, el tot În brațele Lui Dumnezeu se odihnește. 2746. Cuvântul este esența păcii pe care a făcut-o Dumnezeu cu sine realizând că este lipsă din neant: dorul neantului. 2747. Dorul este cuvântul prin care-L putem simți pe Dumnezeul Primordial al Limbajului Pur Universal, iar iubirea cuvântul prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru uman. 2748. Nimic nu
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
sacralitate, el tot În brațele Lui Dumnezeu se odihnește. 2746. Cuvântul este esența păcii pe care a făcut-o Dumnezeu cu sine realizând că este lipsă din neant: dorul neantului. 2747. Dorul este cuvântul prin care-L putem simți pe Dumnezeul Primordial al Limbajului Pur Universal, iar iubirea cuvântul prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru uman. 2748. Nimic nu poate fi mai măreț decât să-ți fie dor iubind cuvântul. Atunci Îl simți cu adevărat atât pe Dumnezeul Primordial ca
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
pe care a făcut-o Dumnezeu cu sine realizând că este lipsă din neant: dorul neantului. 2747. Dorul este cuvântul prin care-L putem simți pe Dumnezeul Primordial al Limbajului Pur Universal, iar iubirea cuvântul prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru uman. 2748. Nimic nu poate fi mai măreț decât să-ți fie dor iubind cuvântul. Atunci Îl simți cu adevărat atât pe Dumnezeul Primordial ca lipsă eternă din neantul infinit cât și pe Dumnezeul tău, care este iubire. 2749
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
simți pe Dumnezeul Primordial al Limbajului Pur Universal, iar iubirea cuvântul prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru uman. 2748. Nimic nu poate fi mai măreț decât să-ți fie dor iubind cuvântul. Atunci Îl simți cu adevărat atât pe Dumnezeul Primordial ca lipsă eternă din neantul infinit cât și pe Dumnezeul tău, care este iubire. 2749. Cuvântul a devenit Dumnezeu abia atunci când a lipsit neantului etern fiindu-i atât de dor de el Încât a devenit eveniment primordial. 2750. Oare
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
prin care Îl cunoaștem pe Dumnezeul nostru uman. 2748. Nimic nu poate fi mai măreț decât să-ți fie dor iubind cuvântul. Atunci Îl simți cu adevărat atât pe Dumnezeul Primordial ca lipsă eternă din neantul infinit cât și pe Dumnezeul tău, care este iubire. 2749. Cuvântul a devenit Dumnezeu abia atunci când a lipsit neantului etern fiindu-i atât de dor de el Încât a devenit eveniment primordial. 2750. Oare ce era cuvântul Înainte de a fi Dumnezeu? Un dor uitat de
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
de sinele eternității. 2751. Nu cuvântul În sine este Dumnezeu ci dorul eternității care l-a simțit și sfințit astfel, ca fiind, Dor, Lipsă din eternitate, Eveniment Primordial deci Dumnezeu. 2752. Cuvintele Limbajului Pur Universal Între care se află și Dumnezeul nostru, au fost sfințite prin Dor sau Lipsă, de Dumnezeul Primordial, iar Dumnezeul nostru a preluat Dorul de la tatăl Său, atribuindu-L propriului său sine care este iubire. Poate de aceea trăim Într-o lume atât de pasională. 2753. Cuvântul
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
ci dorul eternității care l-a simțit și sfințit astfel, ca fiind, Dor, Lipsă din eternitate, Eveniment Primordial deci Dumnezeu. 2752. Cuvintele Limbajului Pur Universal Între care se află și Dumnezeul nostru, au fost sfințite prin Dor sau Lipsă, de Dumnezeul Primordial, iar Dumnezeul nostru a preluat Dorul de la tatăl Său, atribuindu-L propriului său sine care este iubire. Poate de aceea trăim Într-o lume atât de pasională. 2753. Cuvântul provine din dorul eternității de propriul sine, determinând finitul primului
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
care l-a simțit și sfințit astfel, ca fiind, Dor, Lipsă din eternitate, Eveniment Primordial deci Dumnezeu. 2752. Cuvintele Limbajului Pur Universal Între care se află și Dumnezeul nostru, au fost sfințite prin Dor sau Lipsă, de Dumnezeul Primordial, iar Dumnezeul nostru a preluat Dorul de la tatăl Său, atribuindu-L propriului său sine care este iubire. Poate de aceea trăim Într-o lume atât de pasională. 2753. Cuvântul provine din dorul eternității de propriul sine, determinând finitul primului Înțeles. 2754. Oare
Culegere de înțelepciune. In: Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/99_a_390]
-
plâng de mila câinilor și par să nu le pese de soarta copiilor omorâți de câini. Astfel s-a ajuns la aberații cât casa de mari: pentru întreținerea unui câine maidanez alocăm fonduri mai mari decât pentru îngrijirea unui copil! Dumnezeule, pe ce lume-sublume trăim! Despre trecutul pe care l-am păstrat în ceață În RAMURI citim totdeauna cu interes paginile de jurnal ale lui Gabriel Dimisianu, un martor atent și credibil, căci a dovedit, în atâtea rânduri, măsură și decență
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3260_a_4585]
-
face liber Deodată toate cuvintele s-au aruncat cu fața la pământ Să pot sta față către față fără să fie orbite și fără să orbesc Eu de jur-împrejurul meu Din cap până-n picioare. Toată Un singur vers Acela să fie Stau cu spatele la dumnezeu Genunchii îmi clănțăne sub bărbie în timp ce o perlă neagră de sudoare mi se prelinge de pe gât între sâni Sâni care sunt doi și nu sunt la fel Iar sexul și el de unul singur în colivia sa de aur de
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
Buzea * mâinile lungi ale săracului își lasă stăpânul afară pe trepte intră singure în locaș aprind o lumânare se roagă se închină așezându-se apoi smerite pe marginea mesei cu pâine * de câte ori pui în palma unui sărman un fruct curat dumnezeu pomului tău din cer îi scutură floarea nespus de frumoasă dar stearpă care altfel ar rămâne ca o gură goală vorbind cândva la judecată împotriva ta * cel ce îți cere se face oglindă a ceea ce îi dai feliei de pâine
Ipostaze by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/15392_a_16717]
-
ar privi rugătoare Ce ai putea să faci cu ea Ai risca să ai complicații Nici n-ai lăsa-o să-ți sară în brațe Vei prefera Să dai cu bulgări uscați după ea S-o alungi înapoi Ultima vizită Dumnezeule Am și uitat de tine Copila mea nebună De cînd mă cauți Și cum de m-ai găsit În ascunzișul meu de-aici De sub pădurea aceasta pe care Atunci cînd vin cartografii Mi-o îngrămădesc în suflet înapoi Ca din
Poezii by Traian Furnea () [Corola-journal/Imaginative/16229_a_17554]
-
într-o noapte de crăciun un vin greu ca o haină 3. frica din pantofi din mănuși frica din dulapuri trupul spînzurat de portmantouri frica mea cuminte din trei în trei căsuțe șotronul se șterge ca o vată de zahăr dumnezeu a făcut lumea ca să nu poată pune nimic în loc 4. ții minte scara iubita mea și iedera și celelalte accesorii și televizorul cu sufletul lui de copil abandonat și liniștea acestui apeduct în care se primenește apa iordanului doar o
Poezii by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/16506_a_17831]
-
iod a lui baghiu atârna de ghimpele cu care s-a înțepat rilke lingurița în care de quincey își topea opiu un flacon cu saliva din săruturile lui ion mircea trandafirul mâncat de ezra pound reconstituit de un sticlar venețian dumnezeul gonflabil a lui i. es. pop zis și iepurașul încă amirosind țuică de prună câteva lacăte mâncate de animalul lui henri michaux binoclul cu care ursachi spiona valurile mării negre ciorapii virginiei wolf cocoașa lui lichtenberg mistria cu care minerva
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
ca întreg! Mă întreb însă (surzi-nesurzi, muți-nemuți, orbi-neorbi) pentru toate-ale lumii acesteia cine va plăti nota la ceasul socotelii finale?! Noi (eu unul, cel puțin) n-avem cu ce, că am fost, suntem și vom fi mereu datornici pe vecie... DUMNEZEU (surdul, mutul, orbul, neînțelesul absolut) nici într-un caz n-are de unde (sărac lipit cerului cum îi) că EL nu plătește, el pedepsește, răsplătește! Între adevăruri În niște bălării de la marginea unui cimitir de țară, un adevăr gelos, stătea la
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
ce caută acolo nitam-nisam un (nă) pârlit de adevăr, „pândarul” s-a făcut că plouă, și... a plouat cât a plouat, după care, la lăsarea nopții, a urmat o încăierare ca-n filme de crapă și sfadă, tunete, fulgere, cruci, dumnezei, și, în vedetă, un răget sinistru după „ajutor că mor” din gâtlejul nu se știe al căruia dintre ei! Până la urmă, cioclul-șef, om bun, i-a despărțit pe nebuni (că-ncepuseră morții din morminte a da semne de resuscitare
Poezie by Calistrat Costin () [Corola-journal/Imaginative/2987_a_4312]
-
cu nici un alt fenomen cunoscut. Plouă la Praga Plouă la Praga și ploaia șterge (iar și iar) urmele lui Franz Kafka de pe trotuar un saltimbanc se aruncă pînă în înaltul cerului cu speranța că ar putea să fie un nou Dumnezeu numai că într-o lume pe ducă Dumnezeu răspunde doar la nume de împrumut ca atunci cînd iubești o femeie și toți (dumne)zeii răspund la numele ei. Plouă la Praga și ploaia își înfige ghearele în spinările noastre ca
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3292_a_4617]