1,989 matches
-
familiale, iar acesta era răspunsul său, Împăcarea sa cu soarta, idealul său platonic de siguranță și control deplin, propria sa Grădină a Paradisului. Toată ura resimțită de mine În adolescență și mai târziu față de mediul social și fizic al acestui Eden - cu mama de partea mea - nu va fi făcut decât să-i sporească atașamentul. Pomii aceia reprezentau de fapt filosofia lui În stare pură, iar dragostea pentru filosofia reală, pentru lumea ideilor abstracte, era În esență (la fel ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
văd iarăși râzând și bătând din palme, în sunetele orchestrei andaluze. La mijlocul ospățului, poetul meu s-a ridicat în picioare ca să declame din memorie stihuri alcătuite în cinstea mea. De la primul emistih, palatul meu era deja Alhambra, iar grădinile lui, Edenul. Fie ca tu să pătrunzi acolo, în binecuvântata zi a terminării, ducându-ți moștenitorul așezat pe umeri! Tremurul Hibei mi-a străbătut întreg brațul care o sprijinea făcând boltă asupra ei. A suspinat la urechea mea: — Doamne, cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cel mai glorios savant al tuturor timpurilor. - Nu-ți bei cafeaua? l-am auzit ca prin pâclă. Eva e o adevărată expertă În materie... Eva? Cine o mai fi fiind și Eva? Oricum, suna bine: Adam... Eva... Lipsea doar grădina Edenului - șarpele biblic era, conștiincios, la datorie, mi se Încolăcea insidios În minte, Îndemnându-mă, cu ancestrala-i perfidie, să mă precipit către pomul cunoașterii, să Întreb, să aflu. Ezitam totuși. Ceva Îmi spunea că nu e bine să forțez nota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv să fiu recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un veritabil Eden de senzații vizuale și tactile. Într-o noapte, În timpul unei călătorii În străinătate, În toamna anului 1903, Îmi amintesc că m-am așezat În genunchi pe perna mea destul de plată, la geamul unui vagon de dormit (probabil În Trenul Mediteranean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
minuni ca pe vechi prietene, ca pe părți din sufletul meu, din amintirile mele. Fiecare femeie nou întâlnită, fiecare iubire era, de fapt, o revenire la o iubire demult trăită, o reîntoarcere a sufletului la bucurii încercate cândva, redescoperirea unui Eden pierdut. Acestea toate le gândesc, bineînțeles, acum, în fața acestei pagini. Niciodată până acum nu am analizat acest sentiment al reîntoarcerii. Dar cred, acum, că am nostalgia unui Eden pierdut. Pe care am căutat mereu să-l regăsesc. Această căutare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demult trăită, o reîntoarcere a sufletului la bucurii încercate cândva, redescoperirea unui Eden pierdut. Acestea toate le gândesc, bineînțeles, acum, în fața acestei pagini. Niciodată până acum nu am analizat acest sentiment al reîntoarcerii. Dar cred, acum, că am nostalgia unui Eden pierdut. Pe care am căutat mereu să-l regăsesc. Această căutare a reîntoarcerii m-a ajutat să nu-mi pierd viața. Să nu mă rătăcesc în încercările prin care am trecut, câteva amenințătoare chiar, grele. Această mereu revenire mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să răzbească în viață, să asude muncind din greu, dar rămîn cu o problemă : îi trage corentu’ ! Și mai este ceva, la pachet cu „corentu’ ” : înfășatul ăsta prelungit și practicile supraprotective ulterioare îi lasă individului o nostalgie mai puternică după edenul protejat al copilăriei și o dificultate sporită de maturizare autonomă. Românul iese greu din scutece. Iar cînd iese, înjură de mamă... Vulpea și nevroza balcanică Invitat la un team-building corporatist să produc niște selfăawareness printr-un roleăplaying pe echipe (lucru
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că aceste cioburi de suflet Z, de suflet Andra se pot regăsi curate, vrăjite de romantice iluzii, ca-n edenul adolescentin. Ca să nu cantonez mărturisirea pe terenul penelului meu, vreau să-ți spun că am ajuns să compar căsnicia noastră cu Simfonia Neterminată a lui Schubert... Știu, unii spun că este o operă genială. Tu îl admiri pe Schubert, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
noi... Altfel, toate-s vechi... A. 7 Când mai aveam un pic până la evadarea din copilărie, am fost copleșit, brusc, de un sentiment de panică. Pur și simplu nu voiam să evadez. Era ca și cum cineva m-ar fi aruncat din Eden. Mie mi-a plăcut atât de mult perioada aceasta a țâncismului, încât, la un test psihologic am răspuns, când a venit rândul întrebării aceleia imposibile " Care este regretul cel mai mare al vieții dumneavoastră" simplu de tot: "Regret nespus faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
o istorie a Strigătului unei lumi care nu-și găsește apropieri în lume, istoria unei povești de dragoste care s-a prăbușit din înălțimi căutând, cu disperare, pe străzile acelea ale tinereții, dintre Academia de Arte și Academia de Muzică, Edenul unei ființări pe care nimeni nu-l va găsi niciodată. Și când sărutul a întâlnit lespedea, Antu a plecat. Era prea mult pentru el: nu putea participa la întâlnirea a două mari singurătăți... Îți amintești, Z, ce fericiți eram noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a nu mai putea iubi"..." Știi la ce m-am gândit, Doamne? N-ai putea reinventa lumea? N-ai putea s-o duci, din nou, la un punct zero? Cu o nouă Evă, cu un nou Adam, cu un nou Eden care ar putea învăța din rătăcirile primului proiect? Ne-ai mai oferi o șansă, nouă, dobitoacelor cugetătoare, bolnave de cancerul trufiei, urii, singurătății și decrepitudinii, o șansă întru alegerea unei alte căi. Și dacă la capătul acestei șanse vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
eu tac puțin ostentativ, după ce oftează, intervine: Se întîmplă uneori să ai dezamăgiri, dar stă în firea oamenilor să uite și, mai ales, să ierte. Vom vedea. Vezi ce multe fructe am? Mere, pere, caise, piersici, prune, nu pare grădina Edenului? Asta admir și eu. Dar te văd foarte rar acum. Treabă multă, obligații fel de fel. Dar n-ai echipă? Ba am o echipă și încă ce echipă, dar ce, te freacă grija? Ce sari așa la gîtul meu? Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tavan, În loc ca aproape să-și atingă degetele, Ăl Bătrân și Adam dădeau noroc, Într-o reclamă aparținând unei societăți de asigurări. Din loc În loc existau diferite anunțuri de genul „Vă rugăm, nu atingeți Îngerii“ sau afișe promoționale: „Excursii În Eden la cele mai mici prețuri“ sau „White Bull Îți dă aripi de heruvim“. Unul dintre ei renunță și se Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia exteriorului și făcându-l să ajungă direct În Infern. Ceilalți merseră
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
coboară spre Capul Horn. Cu greu reușește să treacă prin Strâmtoarea Drake, reintrând astfel În Oceanul Pacific. Imagini filmate din satelit o arată buhăită și mătăhăloasă, dar debordând de energie telurică. Supraponderalii din toată lumea o privesc ca pe o Grădină a Edenului și se face auzită propunerea creării acolo a unui stat pentru cei care au depășit chintalul, un paradis al Titburgerilor. Noii sioniști alimentari susțin proiectul. Când Încep diligențele pentru Înscrierea proaspătului stat pe harta lumii, Tit dispare din nou În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
detecteze. Chiar în clipa în care fata cu pricina intra, îmi pironeam ochii pe ușă, iar ea fixa locul în care mă aflam eu. Magnetizată, toată ființa ni se cufunda ca într-o suspensie înmiresmată. Buimăceala asta mă aruncă în eden: surîdeam trecătorilor pe stradă și-i salutam. Nu mai aveam altfel de preocupări. Pentru mine, pulovărul pufos al fetei, ca și lanțugul de la gîtul ei, erau obiecte sacre pe care, ca să mă umplu de har, voiam să le ating. Alunecînd
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și un pachet de țigări și trei mărci. noaptea următoare am dormit În orașul de dincolo de fluviu și am auzit cum a trântit vreo 5 bombe. Carnet de regie: În 1938 unul dintre deputații conservatori englezi, pe numele său Anthony Eden, declara: „Hitler nu este decât un fanatic sincer care nu dorește războiul“. Același deputat cu nume predestinat (Eden = Paradis) este În 1956 prim-ministru al guvernului britanic. Și ce credeți că face? Întrucât Egiptul luase măsura naționalizării Suezului, el, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am auzit cum a trântit vreo 5 bombe. Carnet de regie: În 1938 unul dintre deputații conservatori englezi, pe numele său Anthony Eden, declara: „Hitler nu este decât un fanatic sincer care nu dorește războiul“. Același deputat cu nume predestinat (Eden = Paradis) este În 1956 prim-ministru al guvernului britanic. Și ce credeți că face? Întrucât Egiptul luase măsura naționalizării Suezului, el, domnul Eden, Împreună cu prim-ministrul francez, domnul Guy Mollet (mollet = 1. adj. cam moale, 2. subst. pulpa piciorului) Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
declara: „Hitler nu este decât un fanatic sincer care nu dorește războiul“. Același deputat cu nume predestinat (Eden = Paradis) este În 1956 prim-ministru al guvernului britanic. Și ce credeți că face? Întrucât Egiptul luase măsura naționalizării Suezului, el, domnul Eden, Împreună cu prim-ministrul francez, domnul Guy Mollet (mollet = 1. adj. cam moale, 2. subst. pulpa piciorului) Îl cheamă la Paris pe Ben Gurion, șeful guvernului israelian, și-l convinge să atace Egiptul. De atunci Orientul Apropiat a tot continuat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cam moale, 2. subst. pulpa piciorului) Îl cheamă la Paris pe Ben Gurion, șeful guvernului israelian, și-l convinge să atace Egiptul. De atunci Orientul Apropiat a tot continuat să se complice. E de reținut Însă acest cuplu de nume: Eden și Mollet! tot În această zi m-am dus la gară unde Îmbarca Batalionul 4 Pionieri și din Întâmplare (oh, Întâmplarea!) m-am Întâlnit cu Vasile G. Enciu. Vasile Neciu, Costică alu’ Savu și Petre al Biții din Preasna. se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
costa 360 de lei sau 6 mărci bani germani. se puteau cumpăra tot felul de lucruri de mare preț dar, pe tutun nu pe bani. Carnet de regie: „Războiul e sufletul comerțului“ - ar putea să spună caporalul Bobocică În timp ce domnii Eden și Mollet ar putea să spună că „... și invers!“. Suntem din nou pe șantierul de lângă școala din G. Au trecut chiar câteva luni, s-au Înălțat câteva ziduri, iar una dintre construcții deja se căpriorește. E sfârșitul iernii. Printre ascultătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
totuși, numai în vis, unde O lume-ntre lumi se deschide-ntre noi, / O lume ca în manuscrisele rare, / Ca în marea epopee de iarbă, fiindcă liman nu există între gând și hiperbolă, în zadarnica încercare de refacere a pierdutului Eden, măcar în cuibarul gândului, acolo unde se surpă durerea, tăcerea, visarea, / Cum lemnul se surpă în trupul unei viori. 2. Zăpada timpurie Cel care scrie astăzi sonete poate părea temerar și /sau inconștient, având în vedere dificultatea și responsabilitatea pe
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
sus pe platoul orașului și priveam În vale fluviul curgînd spre răsărit. Ai spus că nu crezi. Asta pentru că nu știi. Fericirea este Însăși ființa ta, ea nu e dată spre cunoaștere, este Însăși puritatea cu care ne naștem, amintirea edenului pierdut, pe care numai unora, foarte puțini, le e dat s-o păstreze În suflet toată viața, și care dă echilibru și seninătate ființei. Își ridică mîinile de pe umerii mei, trecu cu spatele spre fereastră. - E foarte tîrziu, spusei, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
înțelege poezia: „cu sufletul pe verticală”, „cu minte a - la miez” dar și cu „bagajul literar alături” pe care l am dobândit p ână a ajunge la lectura de față. Un „dar al farmazoneriei artistice” are Valentin Țopa - alias Augustin Eden, „un experimentalist” în „arta ingineriei lirice”, care „montează și demontează sub och ii n oștri”, ceea ce face el cu conștiința de sine, completează în postfață poetul ieșean Daniel Corbu. Un exercițiu de operă realizată prin arta „permutantă și inventaviantivă”, se
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
magia ispitei. * La 6 octombrie 2007, în sala de festivități a Consiliului municipal Dorohoi, în prezența a peste 200 de oameni, prezenți la aniversarea a 600 de ani de atestare documentară a localității, în calitate și de dorohoian invitat Augustin Eden - Valerian Țopa le-a comunicat participanților cvadropoemele sale, omagiu adus localității natale al cărei cetățean de onoare se numește. Printre cei care i le-au solicitat s-a numărat și subsemnatul. Expediindu-mi-le mi-a comunicat: „Mă bucur că
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
genunchiul julit. Apa, lipită de obraz, avea culoare hipnotică: verdele hipnotic al ochiului de șarpe. Fata întinsă pe iarbă (albastră?) și ridicată de iarba-iarbastră crescînd spre cer eram eu. Rusalin îmi vindecase frica. Erau multe reptile (ce cuvînt urît!) în Edenul nostru. Țipam cînd zăream șerpii țîșnind prin ierburi. Surprinzînd unul care înota aproape, cu privirea pironită asupra mea, am fost gata să mă înec. Pentru el, șarpele de apă nu era decît o formă blîndă a viului. Și-i plăceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]