2,955 matches
-
părinții și bunicii își dau seama ce fel de om au crescut, încearcă zadarnic să mai dreagă câte ceva, dar e prea târziu. Răul s-a înrădăcinat, își produce efectele, iar părinții suportă consecințele. Culeg ceea ce au semănat. Cauzele? Dragostea nemăsurată, egoistă a părinților față de progenitura lor (plăcerea acestora de a provoca bucurii copilului este o dovadă de egoism). Altă cauză o constituie manifestarea așa numitei legi a compensației. Ceea ce și-au dorit și nu au avut ei în copilărie, vor să
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
o aspirație proprie. Ne îmbogățim cunoștințele, ne corectăm atitudinile și comportamentele pentru a răspunde adecvat solicitărilor activității profesionale, vieții sociale, țelurilor devenirii ca personalitate împlinită într-un context social istoric dat. Mobilurile acestor eforturi? În multe cazuri intervine o motivație egoistă, aceea de a fi ca nimeni altul, de a ne situa deasupra tuturor. În alte cazuri, mobilul este unul generos-uman, de a ne pune în slujba binelui general, de a contribui la progresul și prosperitatea societății. Autoeducația vizează o paletă
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cu omul, care nu se mai cunoaște pe sine, cel de dinăuntru, a uitat de divinitatea lăuntrică, risipindu-se într-o exterioritate pragmatică și utilitaristă. Ne-am creat un alter-ego în care investim mai toate energiile, timpul etc., un daimon egoist și materialist, pe care îl hrănim cu resursele cu care am fost creați. Acesta este Antichristul: răutatea din noi, care ne-a devenit imagine, identitate, și cu care am umplut universul, cu care distrugem pămîntul și ne aneantizăm propria ființă
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și trebuie să luptăm pentru ele; utilitatea, mai ales cea marginală și raritatea sunt singurele determinante ale valorii, libera inițiativă, libera întreprindere caracterizează demersul economic, homo oeconomicus al lui Smith este reconstruit după nevoile cauzei și apare ca un individ egoist, lipsit de scrupule, a cărui singură obstinație o constituie maximi zarea profitului monetar, moneda este neutră; echilibrul economic este posibil ș.a. Apoi, pe aceste premise s-a construit un întreg eșafodaj, care are logica lui, o întreagă metodologie, care, după
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
alte lucruri prea pline de sens. Dacă te exprimi corect se va spune că ai devenit prea liric și că trădezi știința. Astfel, omul este tratat unilateral, unidimensional, înțeles doar ca un fel de sclav al simțurilor cele mai grosiere, egoist, mercantil și materialist. Scopul său în viață nu ar fi decît împlinirea materială, de unde un adevărat cult al averii, puterii și plăcerii, noii viței de aur la care se închină adepții acestui economism, care în fond nu reprezintă altceva, decît
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nivel global!.... Dacă așa ne sunt elitele, vă dați seama cît de bolnav e sistemul? Cităm în mai departe: "Trebuie să perfecționăm în continuare un sistem care asigură debușee pentru manifestarea agresivității native a oamenilor, care le permite să fie egoiști" (472). Asta sună nazistoid de-a dreptul, sau cel puțin cinic. Totuși, autorul are o calitate: din cînd în cînd spune adevărul, remarcă indiferența față de cei loviți de sărăcie, din ultima castă, cu trimitere la filosoful Peter Unger (Living High
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
indiferența față de cei loviți de sărăcie, din ultima castă, cu trimitere la filosoful Peter Unger (Living High and Letting Die) și se miră și el că-i vine greu să remarce asta. Oricum, argumentele sale morale, perfect futile, sunt considerate egoiste și specioase. Natura umană ar fi esențialmente concentrată pe o sete nesecată de putere. Nietzsche (Voința de putere, 1901) ar fi mîndru de o asemenea idee, care stă de altminteri și la baza celor două războaie mondiale. El scria că
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
musulmană a turcului de frații întru credință ortodoxă de la răsărit. Desigur, Rusia nu se gândise nicio clipă la ridicarea țărilor române din noroiul în care fuseseră trântite cu fața de regimul otomano fanariot. A fost mânată numai de gestul pur egoist de a impune un sistem care să administreze principatele în propriul interes... Adică, pentru folosirea pământurilor noastre ca platformă pentru a-și continua asaltul asupra redutei turcești. Cucerirea Bosforului era instinctul care-i dicta orice acțiune dispusă în raport cu plaiurile mioritice
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
mai ales, în relațiile economice internaționale. Comitete există, problema e că ele nu sunt lucrative, sau, dacă sunt lucrative, nu sunt ascultate, sau, dacă sunt ascultate de cei în drept, nu se iau și mă-surile cuvenite, pentru că primează interesele egoiste și de grup, și nu cele generale. Nici măcar paradisurile fiscale nu vor să le desființeze. Marea problemă e că liderii lumii, deși vorbesc atîta despre globalizare, nu au dobîndit încă o conștiință planetară, o conștiință a apartenenței tuturor, bogați și
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și de protecționism. În aceste condiții, cine va mai susține procesul de globalizare? Globalizarea presupune credința în ideea că puterea globală este folosită în mod responsabil, pentru a aduce preponderent beneficii comune, și nu pentru anumite interese dintre cele mai egoiste. Or, actuala criză a relevat cu totul alt-ceva. Și atunci se impune reformarea principalelor instituții internaționale moștenite după al doilea război mondial (F.M.I., B.M., O.M.C. ș. a.), extinderea Consiliului de Securitate al O.N.U. și o nouă idee
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
ar ajunge să cuprindă întreaga economie. Un astfel de sistem "nu permite nici un alt fel de alte legături între oameni în afara celor bazate pe propriul interes și pe plățile în cash, nemiloase. Capitalismul scufundă societa-tea în apele reci ale calculului egoist". Izolarea socială care rezultă creează pasivitate socială în fața crizelor de natură personală, cum ar fi concedierile sau confiscările de case. Pentru Marx, astfel de crize sunt parte integrantă a dinamicii continue a capitalismului, sunt crize recurente. Prin urmare, am fi
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
în scopuri de manipulare eroare fatală: vor fi primii care vor fi îndepărtați. Alteori, experimentul reușește și omul mic este propulsat pen-tru a fi manipulat de toate taberele, care se tem de un conflict direct. Oamenii mici sunt foarte individualiști, egoiști, histrionici. Dacă ar mai fi crescut puțin, lumea ar fi arătat altfel. Gîndiți-vă la un Stalin, de pildă, sau la Napoleon, la Churchill, Sarkozy, sau de ce nu? la un Ștefan cel Mare și Sfînt, Ceaușescu, Iliescu și alte glorii naționale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
consumului se înfăptuiește prin consacrarea valorii etice, instrument de afirmare identitară a neoconsumatorilor și generatoare de emoții „la minut” pentru spectatorii maratoanelor filantropice. La festivalul obiectelor se adaugă acum consumul cetățenesc și sărbătoarea bunelor sentimente. S-a terminat cu calculul egoist „la rece”, faceți loc carității, fericirii oferite și primite în direct și în gros-plan. Gata cu rivalitățile simbolice ale schimbului-cadou primitiv, spectacolul nostru e feeric, consensual și lacrimogen, este cel al bunătății totale, al darului consumat și mediatizat, al cadoului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
întorc spatele căutării fericirii private și se orientează către acțiunea publică 7. Aderând la o mișcare de protest, mobilizându-se pentru o cauză colectivă, oamenii caută o altă cale spre fericire, presupusă a-i scuti de frustrările unei existențe pur egoiste și private. Oricât de stimulante ar fi, aceste analize ridică numeroase întrebări. Ce loc ocupă realmente decepția în experiența consumatorului hipermodern? Este adevărat că ea se răspândește în aceeași proporție ca și bunurile de folosință îndelungată? Nimeni nu o va
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
despovărat de suferințele invidiei. Niciodată un număr atât de mare de indivizi n-au manifestat atâta plăcere de a fi spectatori la fericirea semenilor lor. Departe de a se reduce la micimea unui tip calculat, preocupat numai de plăcerile lui egoiste, hiperconsumatorul încearcă plăceri sublime în a fi martorul fericirii altora. Aceste sentimente de empatie pot fi epidermice și fugitive, dar nu sunt mai puțin reale. Nu le fie cu supărare detractorilor mass-mediei, însă aceste mijloace de informare provoacă mai curând
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este șansa ei de a face altceva pentru a ieși din rolurile obișnuite pe care le-a jucat: „Vreau să fac ceva pentru mine. Vreau să realizez ceva mai mult. Toate celelalte lucruri le fac pentru alții. Știu că sunt egoistă, dar vreau să realizez ceva eu însămi. Cred că pot face acest lucru”. În Hong Kong, unde soțul ei a fost profesor, s-a simțit frustrată, pentru că planurile ei de terminare a studiilor au trebuit amânate. „Mă simt ca un mic
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
neamului) peste o generație (după generația proprie). Cele două strategii se bazează, una pe cultura prelungirii vieții neamului, genealogice, cealaltă pe cultura prelungirii vieții individului. O vom numi pe cea dintâi, strategie comunitaristă, pe a doua, strategie individualistă (și evident egoistă) privitoare la proiectarea individuală și colectivă a vieții. Ne dăm seama că ideologiile planing-ului familial (și cu atât mai mult ale așa-zisului optim al populațiilor) pot fi încadrate tipologic în categoria strategiilor individualiste de propiectare colectivă și individuală
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
asupra numărului populației tinere au redus dimensiunea unor costuri pe care le suportă familia și societatea pentru sarcină, maternitate, nașterea și creșterea copiilor, inclusiv educație”. Silogismul este tipic pentru strategia „naturalistă” a unei populații cu „speranță genealogică” prăbușită, o populație egoistă și deci indiferentă la timpul de mâine al familiei și al „neamului” (stirpei), inabilă să se bucure de copii, complet inabilă să treacă sentimentul timpului în manifestări ce pot aduce propagarea spirituală a ființei (deci, a comunității). Această populație, care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
oamenii nu erau așa. Își spuneau necazurile, se plângeau unii la alții și se ajutau cum puteau. Acum sunt foarte individualiști și secretoși. Nu-și spun ce necazuri au, iar dacă se ajută, se ajută mai mult de fală. Sunt egoiști și le e teamă să nu aibă celălalt mai mult. Situația de acum le dă acest prilej. Dacă, de exemplu, află că undeva se găsesc îngrășăminte mai ieftine, nu spun, țin secret”. 4. Familia rămâne unitatea socială fundamentală a vieții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
să se teamă de această coincidență: ea oscila între momentele în care dorea ca bunica să moară cât mai repede posibil pentru ca această coincidență să nu aibă loc și, bineînțeles, momentele în care se culpabiliza, își spunea că este o „egoistă mizerabilă” și spera că viața bunicii se va prelungi cât mai mult posibil. Încet, încet, s-a instalat un oarecare dezinteres, mai ales față de școală; Alice, care era o bună elevă până de curând, a început să aibă rezultate mai
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
nu uităm că, în acel timp, credulitatea în ordinea divină era încă normă comportamentală și atitudinală lustruită de Inchiziție. Concesia făcută de Smith are un aliniament prerațional mai ales atunci când propune ipoteza, mai degrabă misterioasă, a validării sociale a intereselor egoiste. Concordanța cu viziunea aristotelică este evidentă: cauza primă de sorginte divină (Natură și Individ) determină cauza finală de natură pământeană (Umanitate și Cetate). Altfel spus, individualul ca declic al creației de avuție se justifică, în cele din urmă (și în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
în mod obiectiv, nu reprezintă nimic, ea este chiar nimicul absolut (Barrow, 2006), în afara comportamentelor complementare într-o rețea vie, a oamenilor. Dincolo de activitatea oamenilor există doar neantul. Și atunci este logic ca omul viu, mânat de interese nu doar egoiste, să fie cel care pune în mișcare o întreagă rețea de conectare cu scop lucrativ, și nu doar atât. Dacă piața funcționează (termenul este ca un blestem legat de un mecanism!) prin faptul că oamenii vor să aibă controlabil, negociabil
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
model: Îmi place să mă înțeleg bine cu toată lumea. Copilul supus: Accept ușor criticile altora privind modul meu de a acționa. Copilul rebel: Când sunt criticat, răspund foarte prompt. • Exemple de itemi pentru identificarea stării de Copil liber: Sunt puțin egoist. Sunt curios de felul meu, devin pasionat când mă apuc să fac ceva. Dacă cineva mă înșală, sunt furios și asta se vede. Tabelul 4. Corelațiile dintre factorii secundari ai anxietății și tranzacțiile de tip Copil Tip de tranzacții Anxietate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
care a fost utilitatea) și care au fost recompensele (extrinseci-intrinseci), ținând cont că, pentru o parte a grupului de beneficiari, acțiunea este declarativ de tip altruist (cazul liderilor proiectelor de mică infrastructură rurală), iar pentru alții, mai curând, de tip egoist altruist (este cazul liderilor proiectelor de activități generatoare de venit, unde motivațiile ar trebui să fie conform obiectivelor proiectelor atât de ordin personal, cât și de ordin comunitar). Profilele celor patru orientări ale supervizării La discuțiile de grup au fost
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
doctorat), a lui Noela Winifred Murphy, HYPERLINK "http://www.adt.caul.edu.au" www.adt.caul.edu.au, accesată pe martie 2006. Serge Moscovici (1998) distinge trei tipuri pure de altruism (particiativ, normativ și fiduciar) și două tipuri combinate (altruismul egoist și egoismul altruist). Participanții la focus grupuri sunt participanții la activitățile de rețea ale FRDS (networking), de unde rezultă posibile influențe datorate unui factor nou. Totuși, în privința solidității cunoștințelor despre procedurile FRDS și a percepției relației supervizorilor cu comunitatea, la activitățile
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]