2,971 matches
-
care "prin discursul metatextual lucid, necruțător de lucid dezgolind procedeul, denunțând clișeul, îngăduind distanțarea ironică față de text"78, Caragiale reușește să demonstreze ,,pe viu, din mers, cum se face (și cum nu trebuie să se facă) literatura"79. Un exemplu elocvent îl constituie "onesta" mărturisire auctorială din finalul nuvelei Două loturi: "dacă aș fi unul dintre acei autori care se respectă și sunt foarte respectați, aș încheia povestirea mea astfel[...] dar [...] fiindcă nu sunt unul dintre acei autori prefer să vă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
arab, alb"161, "o tabacheră de tutun, de argint rusesc, masiv, à surprise"162 maschează o situație complet diferită, de tristă strâmtorare financiară. Dintre tipurile de ironie precizate de Heinrich F. Plett, cel preferat de Caragiale este asteismul. Un exemplu elocvent și edificator și în privința superiorității ironiei caragialiene în ceea ce privește mânuirea în proporție ideală a semnalelor sintactice și stilistice pentru menținerea echivocului, îl oferă schița Savantul din ciclul Moftangii. În combinație cu paramologia, diasirmul atrage cititorul pe drumul sinuos între justificare și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
progresului și ar deveni suspect de camuflare a unui substrat ironic, responsabil de o viziune complet diferită asupra acestui soi de patriotism, perceptibil și ca manifestare a unei suficiențe păguboase și retrograde. Paradoxal, însă, deși ironia este marca cea mai elocventă a caragialismului, există relativ puține reiterări în literatura postcaragialiană, cu excepția acelor cazuri de repliere mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ar fi dezvăluit însă cât de puțin era exaltat aici patriotismul și cum, dimpotrivă, în ciuda obiectivității simulate prin procedeul caragialian al colajului de texte extraliterare, ironia pune în lumină tocmai contrastul rușinos între comportamentul iresponsabil al românilor (cazul cel mai elocvent este cel al personajului Mihail Buzdugan Comănești, decisiv în manevrele de întoarcere a armelor împotriva ocupantului nazist, dar care-și ratează misiunea pentru că "dormi buștean când o întreagă istorie posibilă a țării trecu la dosar") și noblețea și eroismul lipsit
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
istorice dar transformat în pretext pentru zaiafet ad-hoc (Boborul!, Baioneta inteligentă[Garda civică], Jertfe patriotice). Tehnica proliferării, după formula bergsoniană a bulgărelui de zăpadă, ține tot de manifestarea gustului pentru "enorm" și "monstruos" în forma grotescului aglomerării de tip rabelaisian, elocventă fiind bucata Moșii / Tablă de materii. Grobianismul, ca formă a grotescului prin supraabundență alimentară este, de altfel, o constantă a lumii caragialiene gurmande, amatoare nesățioasă de petreceri, bâlciuri sau sindrofii în care elementul gastronomic devine catalizator al discuțiilor sau monedă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
comisiune și cultură, ființa lui cu prostatită trece subit în cristal și columnă.187 Așa cum putem remarca dintr-un singur fragment, scabrosul, excremențialul, penibilul, macabrul fac din acest roman arghezian cea mai adecvată ilustrare a definiției selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apuca, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un târn, și dă-l pân noroi: Na belete, na belete, na belete!!!"203 Fragmentul este elocvent în privința abilității umorului de a concilia seriosul cu veselia, de a converti penibilul în ridicol amuzant, privit cu bonomie resemnată și surâzătoare. Se întrevede în aceste rânduri atitudinea umoristului veritabil care "ar plânge, dar nu poate de râs". În același
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
d."2. Interesant este faptul că, exploatând tocmai acest sens al absurdului, teatrul denumit astfel nu numai că nu este absurd, ci duce raționamentul logic până la exces, "noneroul" farsei tragice fiind adesea obsedat de "ducerea la absurd" a logicii înseși. Elocventă este demonstrația făcută de Bartholomeus, logicianul din piesa lui Eugen Ionescu, Improvizația la Alma sau Cameleonul păstorului: "Ba nu, dimpotrivă, putem spune că din cât un lucru este fals într-adevăr, dintr-atât este de fals adevărat; din cât este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de replicile următoare este încălcarea constantă a maximei cantității, în varianta " Nu spune mai puțin decât este necesar pentru a face folositoare participarea ta la conversație". În acest sens poate fi citată aproape întreaga schiță. Ne limităm la o secvență elocventă pentru pulsul agonic al conversației: Domnul: Atunci e acasă. Feciorul: Ba nu, da' n-a plecat la țară, a ieșit așa. Domnul: Unde ? Feciorul: În oraș. Domnul: Unde ? Feciorul: În București. Domnul: Atunci spune-i c-am venit eu. Feciorul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Aflăm însă că, departe de a fi un idealist, incapabil să confere vreo finalitate practică preocupărilor sale științifice, Stamate reușește, tocmai "grație calculelor și combinațiilor sale chimice"66 să-i asigure fiului un post de subșef de birou în Nirvana. Elocventă pentru farsa îndeletnicirilor sale culturale și pentru parodia rolului de educator este concisa prezentare a ritualului cotidian: "Acest om demn, unsuros și de formă aproape eliptică, [...] este silit să mestece, mai toată ziua, celuloid brut, pe care îl dă afară
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
vlăguiește pe Prichindel. Sub învelișul incontestabil de onorabil al fantasticului de tip folcloric, textul caragialian dezvăluie o surprinzătoare scenă erotică 82, perfect camuflată prin metafora călătoriei nocturne, echivalenta mult mai subtilă a acrobațiilor din idila lui Stamate. Fragmentul următor este elocvent în acest sens: Baba, adică fata de-mpărat, or zâna, cum poftiți, era departe cu Prichindel. Alerga ușor ca vântul de parcă n-atingea pământul; îi zbura pe dasupra capului lui Prichindel părul ei bălan despletit; iar în lumina lunii, fâlfâia
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
anonime preluate de către Hesiod sau Homer, care și le-au însușit, îmbogățindu-le, înfrumusețându-le).348 În această discuție este foarte important să reținem observația lui Calude Lecouteaux, conform căruia literatura de divertisment lasă urme adânci în tradiția populară (dând elocventul exemplu al romanului Alexandria, care în mitologia populară românească este sursa unor imagini puternice precum blajinii, căpcăunii, calul năzdrăvan Ducipal, influențând chiar și toponimia, Cheile Turzii păstrând încă urmele potcoavelor lui Ducipal).349 De asemenea, trebuie să aducem în discuție
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
titlu, nemulțumit, vrând să fie forța creatoare responsabilă de "tot ce se întâmplă", pleacă și își concepe propriile povestiri cu super-eroi, care l-au făcut un cap de serie în acest domeniu.586 Eisner este cel care rezumă cel mai elocvent motivația și starea de spirit ale artiștilor implicați în fenomenul benzii desenate: "consideram că eram implicat într-o formă de literatură, ceea ce era o pretenție, dar aveam pretenții, eram un scriitor frustrat, un pictor frustrat aici [în mediul comics], pentru
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
critica socială și la încărcătura politică, optând pentru un divertisment facil, pe bufonerii adesea penibile, ceea ce se soldează cu o scădere drastică a vânzărilor (Green Lantern este anulat, Batman devine paternalist și lipsit de umbre, iar Superman, exemplul cel mai elocvent, preluat din 1947 de către Mort Weisinger, după ce creatorii săi pierd prin proces drepturile asupra lui, se îndepărtează vertiginos de "cruciatul social" din timpul Crizei și al Războiului, dar și de realitate, prin puteri tot mai mari și scenarii neverosimile, în timp ce
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
subiectivi atunci când fac dragoste își imaginează că ies la promenadă pe calea lactee sau că își sorb de pe buze picături din elixirul tinereții crezându-se (ha ha ha) nemuritori îndrăgostiții sunt nătângi doamnelor și domnilor asta spunea cineva făcând gesturi elocvente se întâmpla în timpul unei conferințe sunt organizate des astfel de manifestări scaunele au o moliciune senzuală se poate ațipi între aplauze șampania este de fiecare dată rece eu nu caut definiția exactă a iubirii dar îmi face o plăcere teribilă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
nici ei nu au pace, În rest este bine. Se moare subit, Iar lumii, din toate, doar râsul nu-i place, Povestea din vise e scrisă frecvent, Acolo, sub pleoape, așa cum am spus-o, Mă-nclin spre iubire, cu gest elocvent, Venind ca un fur, să te am, nesupuso. Vin gnomi lângă mine, vin iele, dansând, Ce bal se răsfiră în vis și în viață, Un zeu din înalturi ne roagă, în gând, Să facem un foc din fragmente de gheață
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sud de calea ferată. În fața casei cu numărul 16, căreia Îi lipseau toate geamurile și o bună parte din acoperiș, stătea de pază un polițist, un tânăr Anwärter din Orpo. Căpriorii și cărămizile Înnegrite ale bungalowlui spuneau povestea În mod elocvent. Am parcat Hanomagul și m-am Îndreptat spre poarta grădinii, unde mi-am fluturat legitimația În fața vajnicului apărător, un tinerel de vreo 20 de ani cu fața pătată. Se uită la ea cu atenție, naiv, și remarcă, redundant: — Detectiv particular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
o parte și de alta a șoselei, văd mereu același peisaj cu care am început să mă obișnuiesc în Yucatan. Pământ secetos, cu vegetație redusă. Ars parcă nu de soare, ci de istorie. Și totuși Mexicul mi se pare mai elocvent aici decât în agitația din capitală. Sunt țări care pot fi concepute și în afara capitalei lor; unde capitala n-are un rol decisiv. Și altele, la polul opus, care-și concentrează caracteristicile și prestigiul într-o metropolă. A cunoaște Berna
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
-și fața cu mâinile. Autopsia? — Autopsia. Logan ridică dosarul subțire de carton pe care i-l dăduse Isobel. — Concluziile preliminare. N-o să primim analiza sângelui decât spre sfârșitul săptămânii. Insch luă dosarul și Începu să-l răsfoiască. Rezultatele sunt destul de elocvente, spuse Logan. Altcineva l-a omorât pe David Reid. Obiectul crimei e diferit, metoda de a scăpa de cadavru e diferită și victima e mai degrabă de sex feminin decât masculin... — Rahat. Fu mai degrabă un mormăit decât un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
divizare care avea să marcheze încă multă vreme, cam în același fel, toate adunările politice ale planetei. „Șase sute de lupi“, mârâi printre dinți Sertorius Macro în timp ce părăsea adunarea, care trebuia să efectueze votul secret. Lupii aceia, cum spusese atât de elocvent Tiberius “înainte ca mintea să i se întunece“, stăteau ghemuiți în scaune; părea ceremonia unei alegeri solemne. „În schimb, e o capcană ca să-și smulgă unul altuia prada din gheare, ca lupii marsicani.“ Așteptă dincolo de ușă, dispunându-și în ordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
devenise matur, că trecuse proba. Acum se simțea Întreg, se simțea puternic, Își Învinsese timiditatea și toate complexele de adolescent; victoria aceasta era mai mult o victorie asupra lui Însuși, decât asupra celuilalt. Poate m-am trădat, am fost prea elocvent povestind acest episod violent. Ei au intuit că Îmi asumasem complet acțiunea personajului lui London, probând-o la propriu; că nu povesteam ceva dintr-o carte și că, de fapt, vorbeam de mine Însumi. Lucrul s-a Întâmplat aproape exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pare că a forțat fereastra din capătul holului. De lângă ieșirea de incendiu, spuse unul din ei. Bell îi aruncă o privire lui Weir și înțelese. - Pervazul de la Lanham? Ai sărit de acolo? Weir nu răspunse nimic, dar tăcerea lui era elocventă. Plasaseră o patrulă între Lanham Arms și clădirea în care locuia Grady și câte una pe ambele acoperișuri. Dar nimeni nu se așteptase să escaladeze marginea și să sară. Bell îi întrebă pe agenți: - Vreun semn că ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Weir trădară uimire, iar Rhyme vorbi mai departe. - S-a dovedit că Bedford Junction e un sat lângă Canton Falls, unde Andrew Constable locuiește. - Și cine este acest Constable despre care tot vorbiți? izbucni el. Dar Rhyme putu vedea semne elocvente pe fața lui Weir, semne care îl trădau. Interveni și Sellitto: - Barnes a fost unul din oamenii cu care ai luat masa? Jeddy Barnes? - Nu știu la cine te referi. - Ai auzit totuși de „Sfatul Patrioților”, nu-i așa? - Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
dinți și se demachiă. Apoi se aruncă În pat și Începu să-și recite noua afirmație - una pe care tocmai și-o inventase. —Nu sunt plicticoasă. N-am fost În veci plicticoasă. N-am să fiu niciodată plicticoasă. Sunt spirituală, elocventă și inteligentă. Când sunt În public, Îi uimesc pe oamenii din jur cu istețimea mea și cu lucrurile interesante pe care le am de spus. Mai zise asta de vreo duzină de ori sau mai mult. Apoi adormi și visă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de preistorie, această disciplină fiind inexistentă pe vremea tinereții lor, tocmai aceștia l-au întâmpinat pe „reformatorul exaltat“ amuzându-se cu superioritate, încât directorul ne atacă așa, tam-nesam, pe Armin și pe mine. Că noi am fi fost cel mai elocvent exemplu de diletantism cu care ar fi cazul să se termine odată. De la începuturile cercetării preistoriei au existat unii amatori molipsiți de morbul colecționării, așa, ca acești doi elevi care au sustras științei descoperiri arheologice importante. Prin săpăturile noastre - lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]