7,305 matches
-
ca un vagabond. Probabil că e palpitant să fii sub acoperire, ei Euan? Micuțul se forțează să zâmbească din nou. — Bună, Îi zâmbesc și eu. Mă uit la treningul lui cu Hearts. Pare nou. Un cadou de Crăciun. Arăt spre emblemă. — Deci ești un microbist, ei? Ai fost ieri? Nu... spune el mâhnit. — Colin obișnuia să... Începe să zică mama lui. Cine-i jucătorul tău preferat? Întreb eu așteptându-mă la un Neil McCann sau la un Colin Cameron. — Tom Stronach
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
său și trebuia să funcționeze ca organ consultativ pentru guvern în politicile anticorupție. Personalul provenea în mare parte din sfera academică sau a ONG-urilor; timp de mai mulți ani, acest organ a fost considerat de opinia publică drept o emblemă a transparenței și a tranziției spre democrație. În anii următori, președintele acestui organism și unii membri au fost acuzați de nereguli academice, lucru care a provocat demisia președintelui și o diminuare a credibilității instituției. Începând cu 2004, această structură a
Uniunea Europeană și promovarea rule of law în România, Serbia și Ucraina by Cristina Dallara () [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
unghiile, când vorbesc se joacă cu stiloul sau mișcă verigheta și altele. 4. Gesturi semnal - sunt involuntare și exprimă emoția (teama, surpriza, atenția). Aceste gesturi nu pot fi controlate, ele exprimă mai bine ceea ce subiectul caută să ascundă. 5. Gesturi emblemă au caracter simbolic sau codificat a căror semnificație a fost dobândit prin cultură. In acest sens sunt gesturi ca: victorie (index și medius în V sau index și police în O care înseamnă OK) și alte semne. După cum constatăm, odată cu
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
Jones 2001). În scrierile lui Max Horkheimer, Theodor Adorno, Walter Benjamin, Herbert Marcuse, Erich Fromm, Leo Lowenthal și mai recent Jürgen Habermas, teoria critică a dobândit o forță nouă, iar termenul de teorie critică a ajuns să fie folosit ca emblemă a unei filozofii care pune sub semnul întrebării viața socială și politică modernă prin metoda criticii imanente. Este, în mare, o încercare de a recupera un potențial critic și de emancipare care a fost neglijat de recentele tendințe intelectuale, sociale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și invizibil al textelor caragialian și arghezian. Revenind la paralela propusă, observăm mai întâi că Arghezi dezvoltă, în raport cu autorul moftului și al derivatelor sale, o afinitate intelectulă, exprimată în termenii unei prețuiri totale față de cel al cărui nume a devenit emblema unei mentalități, blazonul unei epoci fără vârstă, al unei viziuni surprinzător de actuale: "Caragialismul [...], gândirea caragialistă sunt în floare, nedespărțite de altfel niciodată de viață de tot. În strategie, geografie și tehnică militară, interpretate de bravii noștri concetățeni, în tranvai
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
necesară în desfășurarea anumitor ritualuri. Un posibil argument ce pare a sprijini ipoteza noastră poate fi găsit în cosmogonia indiană figurată în arta decorativă. Aici, vasul plin apare ca un simbol al feminității aflat în legătură cu „planta Vieții” sau cu altă emblemă a fertilității. De remarcat că vasul este ținut întotdeauna de un zeu, sau semizeu, niciodată de un om (ELIADE 1992, 227). O altă posibilă interpretare a vasului ar consta în asocierea acestuia cu matricea generatoare feminină. Considerațiile noastre par a
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
refugiu al unei morale a imaginii, este Télérama. Critica de cinema (în vremea ei), cu André Bazin în frunte, avea o intensă coloratură nu creștină, ci de-a dreptul catolică. Trăiască Niceea II. Matricea Întrupării De ce persoana lui Christos este emblema oricărei reprezentări? Prin faptul că el este dublu: Om-Dumnezeu. Cuvânt și Trup. La fel și cu imaginea pictată: trup deificat sau materie sublimată. Eternul s-a făcut Eveniment, așa cum, printr-un vitraliu, Dumnezeu se face culoare. Evenimentul prim, anul zero
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cu punere în scenă și în corp. Forța lirică a imaginii nu le scapă celor mai cerebrali dintre iacobini. A intra în arenă, în jocul de forțe înseamnă a remobiliza vechea armată a dorinței, eterna panoplie a delirului alegorii, prosopopee, embleme și portrete. De unde autodafeurile și războiul arsenalelor de glorie. Nu distrugi idolii regimului anterior decât ca să-i impui pe ai tăi. Leninoclaștii din 1989, de la Moscova, sunt basilatrii din 1992: în Occident, soclurile statuilor demolate nu rămân multă vreme goale
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
adăpostește ca o cochilie stridia. Noțiunea de Artă a apărut, într-adevăr, în Renaștere, susținută de ideea cu totul nouă a progresului, situată în centrul unei Istorii naiv structurate de presupusul ei scop, pentru care Viețile lui Vasari (1550) constituie emblema, dar ale cărei postulate se păstrează până astăzi. "Istoria artei n-ar fi existat fără ideea unui progres al acestei arte de-a lungul secolelor" (E.H. Gombrich). Fiecare artist înscriindu-se într-o succesiune liniară, locul fiecăruia avea, mai mult
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
purei plăceri de a vedea și a înfățișa. Până atunci, pe fundalul retablurilor, frescelor și anluminurilor, un buchet sau un râu se indicau doar ca simboluri-repere, elemente de decor semnificative ale unui episod din istora sfântă. Astfel apar grădina, ca emblemă a paradisului, sau deșertul, ca semn al Fugii în Egipt. Acte votive, mai apropiate de rugăciune decât de percepție. Profanarea lumii Pentru ca natura să fie considerată ca atare, și nu ca suport al unui legământ sau al unei evlavii, tratată
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
natură voluminoase, el beneficiază de dematerializarea generală a suporturilor. "Imagierul" cioplea sau mâzgălea piatra sau lemnul; artistul lucra de obicei pe o pânză așezată pe un șasiu; vizualul se fabrică fără a fi atins, prin electroni interpuși. La meserii diferite, embleme diferite. Nimbul și raza pentru omul idolului supus dublei tutele a teologiei și grației. Oglinda și compasul pentru maestrul Renașterii, dependent de optică și geometrie, camera obscura și perspectivă. "Oglinda e stăpâna pictorilor" (Leonardo). Lipici și foarfece (sau cut and
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și a gravității corpurilor, televiziunea servește performanța corporală, fie și numai perenizându-i gesturile. Unii coregrafi instalează acum pe scenă ecrane video, integrându-le în acțiune 99. Dansul avea deja blazonul lui de noblețe ca artă de curte, corp de balet, emblemă a civilizației monarhice. S-a democratizat ieșind din închiderea sacrală sau rituală. După o puternică diminutio capitis în timpul trecerii prin grafosferă, iată-l devenit o artă deopotrivă majoră și populară, care pune în valoare videosfera și se pune în valoare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
țară, o imagine subtitrată din străinătate. Această involuntară asimetrie a privirilor provoacă o anumită orbire colectivă în clubul destul de închis al celor care pun în imagini lumea actuală. Și o importantă pierdere de forță a propriului univers simbolic, a cărui emblemă ar fi acel non-disturbing scenario recomandat pentru filmele cu buget mare și serialele televizate de la noi, construit pe cel mai mic numitor comun (cel care șochează cât mai puține convingeri și obiceiuri). Când "lumea specifică" a unei minorități din locuitorii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
pe de altă parte, au ales cealaltă variantă. Sunt ceea ce sunt: Nimic Neființa este ființă și ființa, neființă... Mintea noastră limitată nu poate pricepe și nici aprofunda acest lucru, deoarece ea se asociază cu infinitatea. AZRIEL DIN GERONA Zero era emblema noilor învățături, a respingerii lui Aristotel și a acceptării neantului și infinitului. Pe măsură ce islamismul se răspândea, zero avansa în toate teritoriile controlate de musulmani, intrând peste tot în conflict cu doctrina lui Aristotel. Învățații islamici și-au tot susținut ideile
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
au trecut în același timp de linia de sosire, rezultatul fiind indecis. A fost, cum spun englezii, un caz de dead heat. În 1900, echipajul de la Cambridge (numiți light blues, după culoarea treningului, care este aceeași cu culoarea cîmpului din emblema heraldică a Universității) a cîștigat cu 20 de lungimi de barcă (un record), iar în 1952 cei de la Oxford (dark blues) au cîștigat la doar o lungime de barcă. Regata de la Henley (numită oficial Henley Royal Regatta) se ține anual
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
are totuși cîteva urmări deosebit de nefavorabile. Acestea vor fi cercetate în capitolul următor. Capitolul 14 DE CE CAPITALISMUL DE PIAȚĂ DĂUNEAZĂ DEMOCRAȚIEI Dacă privim cu atenție, dintr-un punct de vedere democratic, capitalismul de piață, descoperim că are două fețe. Asemenea emblemei zeului grec Ianus, acestea sînt orientate în direcții opuse. Una, prietenoasă, este îndreptată spre democrație. Cealaltă față, ostilă, arată în cealaltă direcție. 3. Democrația și capitalismul de piață sînt antrenate într-un conflict permanent, în care se modifică și se
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
o soluție combinată, adică un nume de persoană, de fapt un supranume, Méhed (< meh, „albină“), și sufixul de grup antroponimic inți, formația fiind, evident, romînească, iar baza antroponimică provenind din maghiară (indiferent de etnia purtătorului numelui). Nu trebuie uitat că emblema ținutului (și apoi a județului) Mehedinți are, ca simbol, o albină. Moldova Toponimul a desemnat, pînă în 1859, unul dintre principatele (voievodatele) romînești, apoi o provincie a Romîniei unite și, de curînd, statul independent vecin, Republica Moldova. Rîul Moldova izvorăște din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
și ai Temeșianei elementul românesc, începând din epoca lui Traian, s-a menținut nestrămutat în tot cursul veacului de mijloc. Pe această întindere teritorială, arată Hasdeu, mai ales în Oltenia, domnea peste români neamul Basarabilor, a căror marcă nobiliară, adică emblema pe steag, era capul negru. Basarabii, răspândindu se treptat afară din Oltenia spre răsărit, capul cel negru de pe steag a dat naștere legendei poporane despre Negru-vodă, de unde apoi Negri toți românii din regiunea Dunării. Ca personalitate concretă, continuă autorul, n-
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și blocaje). În palierul imediat următor sunt comentate procedeele de recreare a comicului în opera scriitorului. Caragiale explorează valențele tuturor modurilor operaționale, evidențiază situații comice, tipologii rizibile, stereotipii de limbaj, discrepanțe lingvistice. Folosește aforismul ca formă de spirit, "moftul", ca emblemă a suficienței, figurile retorice pentru a intensifica tensiunea comică. Formele comice ale absurdului sunt reliefate printr-o expresivă antimetateză. Perceput ca "nonsens", absurdul declanșează comicul. Receptat ca "ilogic" și "irațional", comicul generează absurdul. Caragiale și Eugen Ionescu au explorat deopotrivă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să iasă în prim plan sau ca un ungher umbrit să fie luminat dintr-o dată. Comicul, "realismul ironic", "momentul", tema cu variațiuni, moftul, "marea trăncăneală", mahalaua, carnavalescul, miticismul, politicianismul, semidoctismul, figurile triunghiului conjugal burghez, euforia gastronomică etc. sunt astfel de embleme. Miracolul caragialismului poate fi explicat și prin faptul că s-a disipat în astfel de microunități indivizibile și s-a putut infuza mai ușor pe o suprafață literară imensă, ignorând granițele formale între teritoriile prozei, ale dramaticului și chiar ale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în revalorizări și fructificări de mari intuiții, între care absurdul și "texistența" (Mircea Cărtărescu) sunt cele mai evidente. În acest scop, cartea este structurată astfel încât constituirea corpusului literar postcaragialian să se poată face gradual, prin depistarea urmelor genealogice în acele embleme ale caragialismului, reiterate și revalorificate într-o suită de opere aparținând scriitorilor fascinați în mod declarat de arta marelui înaintaș, dar și celor care încearcă o desprindere mai mult sau mai puțin fățișă de sub tutela acestuia. În consecință, în primele
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o formă specifică de spirit, așa cum am precizat, cunoaște reprezentări notabile la Caragiale. În afara aforismelor propriu-zise, multe publicate în "Convorbiri literare" în 1880 sau a "cugetărilor" risipite prin paginile "Moftului român", forme concentrate de "spirit" sunt chiar "mofturile", de altfel embleme inconfundabile ale caragialismului, precum și celebrele "miticisme", mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice bazate pe acea "convergență paralogică" de care vorbea Marc Chapiro cu referire la principiul pluralității
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
doar acele epitom-uri ale caragialismului care se subordonează comicului, pe de altă parte, introducem în ecuație doar reprezentări literare care bifează simultan ambele criterii (ale comicului și ale caragialismului). Altfel spus, ne vor interesa, de această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se va completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a noțiunii de caragialism în unități minimale emblematice, asocierea lor cu tradiționalele clase
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care le putem numi tipuri caragialiene. În special Mitică, politicianul moftangiu, semidoctul și tipurile triunghiului conjugal au acest statut de suprapersonaje cu note inconfundabile și cu valoare de prototipuri pentru tipologia din literatura postcaragialiană. Fără îndoială, Mitică și miticismul constituie emblemele evidente ale caragialismului. Dacă Negruzzi a descris Fiziologia provințialului, Caragiale conturează fiziologia bucureșteanului spiritual și volubil. În schița monografică Mitică, delimitarea arealului și a provenienței tipului studiat se face prin recursul la un silogism de tip "ionescian": "Mitică e bucureșteanul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de fapt, într-o manieră decisivă, clasele mai generale ale comicului de caracter, de moravuri și de limbaj, astfel încât am putut demonstra că foarte multe dintre ilustrările literare românești ulterioare sunt debitoare viziunii caragialiene, constituind, în mod semnificativ, reiterări ale emblemelor acesteia. În acest sens, fie că am avut în vedere aluziile intertextuale la elemente care țin de tipologia, tematica sau "limba eroilor lui Caragiale", din registrul oral sau scris, fie că am observat valorificări ale unor procedee compoziționale sau de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]