2,111 matches
-
de caracter, de moarte, Îți dădeai seama câtă generozitate și câtă dificultate presupunea asta - câtă sforțare, cât tremur, câtă Înflăcărare, ce efort Îi cerea. Să-și lipească pe față un zâmbet politicos pentru unchiul său. — Luciano? Prietenul lui Elya? Da. Eminent În mafie. Angela l-a pomenit. — Relații ce datează de multă vreme. Ieșiră pe autostrada West Side, de-a lungul râului Hudson. Iată apa - cât de frumoasă, de impură, de insidioasă! Și iată și tufele și copacii, adăpost pentru violențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
urmă, umorul Humorului. Omorul. Limba românească e plină de capcane... - Pe care un turc n-are cum să le Înțeleagă, Alexandru. Asta voiai să spui, nu? - Oarecum... - Observ că nu ești doar un pictor de viitor, ci și un lingvist eminent. - Eminent, nu. Poate... iminent. Cum e și atacul spahiilor asupra micii cavalerii moldovene. Pe dealul care cobora spre șleahul Sucevei, detașamentul călăreților moldoveni atacase coloana spahiilor și, Înainte ca aceștia să organizeze apărarea, se retrăseseră. Fără să stea pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
umorul Humorului. Omorul. Limba românească e plină de capcane... - Pe care un turc n-are cum să le Înțeleagă, Alexandru. Asta voiai să spui, nu? - Oarecum... - Observ că nu ești doar un pictor de viitor, ci și un lingvist eminent. - Eminent, nu. Poate... iminent. Cum e și atacul spahiilor asupra micii cavalerii moldovene. Pe dealul care cobora spre șleahul Sucevei, detașamentul călăreților moldoveni atacase coloana spahiilor și, Înainte ca aceștia să organizeze apărarea, se retrăseseră. Fără să stea pe gânduri, turcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vocile unor scriitori la fel de tineri ca mine. Acrobațiile verbale ale lui Hans Magnus Enzensberger provocau uimire. De fluxul verbal al lui Martin Walser mă lăsam purtat orișiunde. E adevărat că profesorul meu, Karl Hartung, mă proclamase în puține cuvinte elev eminent, dar o bună parte din timpul meu trecea în văgăuna din ruina de lângă lacul Diana, acolo unde Olivetti devora cu un clămpănit bâlbâit coli de hârtie DIN A4 și nu se mai sătura. Cântam la două piane. Ar mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
rând, pentru că nu cred că exista în București pe vremea aia ființă cu mai mari probleme decât ale ei. Provenită dintr-o familie de oameni cumsecade, terorizată de un tată ultraexigent, cum termină liceul și scapă la facultate, deși elevă eminentă până atunci, rupe lanțul interdicțiilor și trăiește după capul ei. Parcă ar vrea să experimenteze tot ce i-a fost interzis, ca un copil căruia îi spui să nu bage obiecte în gură și îl găsești cu gura plină de
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
identitate. Brațul de plastic schiță un gest protector în direcția ei. În vocea gravă se ghicea o nuanță îngăduitoare: ― Fetița mea, nu punem la îndoială ce-a afirmat. Dar totodată, nu pot trece cu vederea faptul că mașinile sunt coruptibile. Eminentul domn Crang și eu însumi ― tonul accentuă această nuanță ― am demonstrat-o spre satisfacția multor persoane. Între care se numără și tatăl tău. Președintele Hardie încuviință: ― Are dreptate, Pat. În mod normal, cei care s-ar crede, în mintea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
toți cei care au fost se oprește în mod special asupra persoanei învățătorului Gh. Filiche, cu ai cărui copii a fost coleg de școală și prieteni. Parcă mi-a ghicit gândul, pentru că și eu l-am cunoscut bine pe acest eminent învățător sobru ca atitudine, serios, conștiincios misiunii de dascăl cu vocație și un valoros poet-cetățean. „Priponeștii au avut suflete mari - zice domnia-sa - Gh. Filiche fiind doar unul asupra căruia m-am oprit în 2003, atunci când am scris despre Mari
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
lor, medicul chirurg și profesoara de chimie răsplăteau, cu plicuri destul de groase, și cu dibăcie plasate, premieratul fiului. Cum, de altfel, și lor, li se aducea, la fel de multe și de grosuțe plicuri, de către părinți ai celor care treceau prin mâna eminentei profesoare de chimie, ori, de către cine se considera că este mai În măsură s-o facă, din partea pacienților, a suferinzilor , a celor bătuți de soartă, pe care, viața, fără putință de Împotrivire, Îi aducea În ochii și sub mâna cu
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
la care nu m-așteptam: nici eu și nici colegii mei. În clasa I-a, la limba maternă, s-au perindat trei profesori: Dimitrie Caracostea, care era titularul catedrei, și după el, doi suplinitori, între care scriitorul Camil Petrescu, profesor eminent. În timpul despre care povestesc era profesor Camil Petrescu. Cu vreo săptămână înainte de teză, profesorul ne citește "Cetatea Neamțului" de Dimitrie Bolintineanu și întreabă: ― Ei, cine crede că poate s-o citească așa cum am citit-o eu? Știam să citesc binișor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
câte un motiv binecuvântat ca să ne spună: "Luați mai departe cutare lecție, întrucît experiența, n-a reușit, nu reușește sau nu poate să reușească, din cutare cauză!" Preparatele pentru experiențe i le pregătea laborantul liceului, domnul Eduard Slavcovschi, un student eminent, care ne făcuse întîmplător și câteva experiențe la unele lecții ― foarte frumoase, interesante, și care reușiseră pe deplin. Ni se părea tare ciudat și ne uimise grozav faptul că domnul Eduard, care avea ștersul rol de a pune la dispoziția
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prezent și la biserică. Se dădeau piese de teatru la care contribuiau elevii școlilor secundare, când veneau în vacanță. Majoritatea erau în limba ucrainiană. Am cunoscut și m-am împrietenit cu mulți dintre aceștia. Îmi amintesc de Tcacenco Pavel, un eminent elev, frații Belâi, Poznei care se ținea numai de pozne - Ciurmarenco, frații Feodorov Neculai și Petru, seminariști. Și-au schimbat numele în Teodoru pe timpul guvernului Ion Antonescu, care cerea acest lucru. Am mai cunoscut un ofițer aviator, Ivancinco Nicolae, Colea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
să încep acest sfârșit? Poate de la întâlnirea unei părți din familie prin '52 în jurul mesei din salonul retezat de glasvand, hotar de sticlă pentru două chirii. Noi de-o parte, dincolo domnișoara Maria Vartic, cum aveam să aflu târziu, o eminentă profesoară și colaboratoare pe vremuri la reviste literare de prestigiu. Întingeam pâinea de tichet prin sosul repetabil al sărăciei anilor '60 și, nedeslușit la început apoi din ce în ce mai pregnant, un scârțâit de mandibulă spartă, a tatei, grăbea celor doi băieți ridicarea
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
sfîrșit de săptămînă Într-un mic hotel de pe Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu, din instinct comercial, m-am ferit să-i Întrerup conversația și am hotărît să-mi omor timpul făcîndu-i o radiografie eminentei pupile. Poate că drumul făcut În pas vioi Îmi insuflase curaj, poate că erau cei optsprezece ani ai mei și faptul că Îmi petreceam mai mult timp printre muzele prinse În vechi tomuri decît În compania unor fete În carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de unde eram, mereu am bătut pasul pe loc, eram umblată în lume ca țiganul din poveștile tatălui meu, o dată la moară și de două ori în târg. Aide era în ultimul an la Facultatea de Agronomie. Era una dintre studentele eminente. Deși mică de statură, părea zveltă, își punea cu iscusință trupul în valoare, un trup de statuie, părul de culoarea nisipului, pieptănat într-o coafură rebelă. Se îmbrăca simplu, dar un ochi foarte atent observa că simplitatea ei este căutată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nici iconografia cea mai rudimentară, nici nomenclatura cea mai complicată, nici simbolistica cea mai impenetrabilă nu se Înșelaseră. Moartea, În toate trăsăturile, atributele și caracteristicile ei, era, În mod inconfundabil, o femeie. La aceeași concluzie ajunsese, așa cum sigur vă amintiți, eminentul grafolog care a studiat primul manuscris al morții, când s-a referit la o autoare și nu la un autor, dar asta poate să fi fost doar consecința obișnuinței, având În vedere că, excepție făcând câteva limbi, puține, În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
faci, da’ poate la unii nu mere altfel, ha, ha, mă Miclea, măăă!?”. Nu, logica nu-ți sporește erotismul, dar te ajută să suporți viața, pentru că te îndepărtează de ea și de tine însuți. Crede-mă, am și acum prieteni, eminenți matematicieni, care când nu se mai suportă se apucă să rezolve probleme de topologie abstractă până pică de oboseală și-și amintesc iar că nimic nu le-a ieșit în viață, că toate relațiile lor interpersonale sunt o ruină, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pentru concediul pe care îl tot amână de nu mai știu când... Unii evadează în alcool, alții în spații formale-abstracte. Eu am evadat în amândouă. După orele de curs mă duceam cu propriul meu profesor de logică, altfel un creier eminent, la prima crâșmă, la BDLU (bufetul de lângă universitate), și beam în neștire, până picam cu capul pe masă. „Bă, Miclea, de la mine o să înveți logica, dar n-o să înveți cum să trăiești. O să te ratezi și tu ca și mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În mulțime. Pentru acești oameni, termenul „filozof“ desemnează orice persoană care se interesează prea Îndeaproape de științele profane ale grecilor și, În general, de tot ce nu Înseamnă religie sau literatură. În ciuda vârstei sale tinere, Omar Khayyam este deja un eminent filassouf, un vânat cu mult mai mare decât acest nefericit de Jaber. Cu siguranță, omul cu cicatricea pe obraz nu l-a recunoscut, pentru că se Îndepărtează de el, se apleacă din nou asupra bătrânului, de-acum amuțit, Îl apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de pe umeri! Se oprește ca să-și tragă răsuflarea, dar mai cu seamă pentru a-și pregăti efectul și a lăsa teama să se strecoare În suflete. Din fericire, unul din vechii mei discipoli, aici de față, l-a recunoscut pe eminentul nostru vizitator și a venit să-mi dea de știre. Îl arată cu degetul pe Studentul-cu-Cicatrice și Îl poftește să se ridice: Cum de l-ai recunoscut pe imamul Omar? În loc de răspuns, câteva silabe bolborosite. — Mai tare! Uncheșul de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
numai garnizoana turcească Își ridica uneori acolo iurtele. Văzând starea prea puțin binevoitoare a suveranului, Omar ezitase să se ducă la palat spre a-i prezenta omagiile, dar cadiul Îl obligase s-o facă, fără Îndoială În speranța că prezența eminentului său prieten ar putea constitui o schimbare bine-venită. Pe drum, Abu Taher Își făcuse o datorie din a-l lămuri pe Khayyam În legătură cu ceea ce tocmai se Întâmplase: oficialitățile religioase ale orașului hotărâseră să un participe la ceremonia de primire, reproșându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
legătură foarte Îndepărtată cu ceea ce ar fi putut compune Khayyam. În privința catrenelor Înseși, unii autori citau aproape o mie, Nicolas tradusese mai bine de patru sute din ele, specialiștii riguroși nu recunoșteau decât circa o sută ca „probabil autentice”. Unii orientaliști eminenți mergeau până la a tăgădui că ar exista printre ele măcar unul care să poată fi atribuit cu certitudine lui Omar. Se presupunea că ar fi putut exista o carte originară, care ar fi Îngăduit să se deosebească, o dată pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vedea un tânăr bărbat chel, cu favoriții lungi pe un obraz rotund și roz. Sprâncene scurte, ochii mari, mlăștinoși. Da, își amintea de acest fiu... un elev ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului nu-și stăpânise uimirea: „Eminentul nostru Mircea Claudiu Vancea! A furat, închipuiți-vă, doamnă, portofelul unui coleg!... O sumă frumușică, stimată doamnă. Incredibil! Cine și-ar fi închipuit, doamnă, incredibil“. Iar eminentul Mircea Claudiu recunoscuse, fără vreo ezitare, zâmbitor, privind drept în ochii directorului. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ordonat, premiant fără eforturi și bun sportiv. Directorul liceului nu-și stăpânise uimirea: „Eminentul nostru Mircea Claudiu Vancea! A furat, închipuiți-vă, doamnă, portofelul unui coleg!... O sumă frumușică, stimată doamnă. Incredibil! Cine și-ar fi închipuit, doamnă, incredibil“. Iar eminentul Mircea Claudiu recunoscuse, fără vreo ezitare, zâmbitor, privind drept în ochii directorului. Și nici măcar nu erau încă în anii de dificultăți materiale, după accidentul cu bicicleta lui Tolea, când Mircea trebuise să se angajeze ca desenator, în timpul liber, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
familia nu-i mai putea plăti taxele și cheltuielile școlare. Da, da, acest Claudiu, de neclintit, și în dimineața când soția arhitectului, prietena Didei, năvălise, supramachiată peste petele adânci, vineții, de sub ochii de tigroaică. Tiranul!... bolborosea, sughițând de plâns, neconsolată. Eminentul politehnician, dragul Mircea Claudiu, pe care îl adorase, auzi, adorase, nu mai vrea să o vadă și nu doar atât, o caftise, auzi, o caftise. Se mai întâmplase și altă dată, da, se mai întâmplase, pentru că încălcase convenția și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rotundă. A ridicat palmele în sus, ca predicatorii, da, ăsta sunt, în costumul meu negru, de salariat apolitic, cap de consul roman, chel și ferm, exilat între hahalere. Gata, la dispoziția dumneavoastră: supraveghetorul nostru, clientul nostru, stăpânul nostru. „Cum știți, eminenți colegi, în ’34 se semnase tratatul de neagresiune Germania-Polonia pe 10 ani. Nu se poate refuza accesul la mare, la 35 milioane cetățeni. Țările noastre să trăiască împreună, spunea dictatorul. În ianuarie ’39, Führerul declară, fără rușine: prietenia germano-polonă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]