1,899 matches
-
se supune impratului pt că acesta ar simboliză universalismul creștin . Dar conflagrația cu vecinii dunăreni duce la invazua avara și coborârea în imperiu a slavilor până spre Ahaia . iliricul este devastate până spre Rodope și Tracia încât dispar numeroase sedii episcopale iar Justineana e nimicita în 602, pe când Salona din Dalmatia în 614. Tesalonicul se mai menține, și viața Sf. Dimitrie de Tesalonic, scrisă mai apoi de Simeon Matafrastul amintește încă de prefectura Iliricului și de metropola Tesalonicului, ambele dependente de
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
60 m lungime). În 1986, săpăturile conduse de arheologul Jacques Le Maho au permis să se confirme existența acestei biserici. Ea se găsea la câțiva zeci de metri la nord de actuala catedrală. Ca multe alte orașe metropolitane paleocreștine, grupul episcopal din Rouen se compunea din cel puțin două bazilici: În secolul al V-lea, cele două bazilici sunt reunite printr-o galerie. Introducerea reformei Sfântului Chrodegang din Metz, la mijlocul secolului al VIII-lea afectează bazilica din nord capitolului canonial. Din
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
reformei Sfântului Chrodegang din Metz, la mijlocul secolului al VIII-lea afectează bazilica din nord capitolului canonial. Din această epocă, bazilica din sud se află dedicată Maicii Domnului. În secolul al IX-lea, s-a procedat la mai multe reamenajări (palatul episcopal, locuința canonială, adăugarea unui Westwerk bisericii martiriale), însă în 841 focul pus de oamenii nordului (vikingii) au distrus grupul catedral. Aceste distrugeri au fost reparate curând. Ansamblul pare să fi fost refăcut, în mod provizoriu, așteptând revenirea păcii în regiune
Catedrala Adormirea Maicii Domnului din Rouen () [Corola-website/Science/325631_a_326960]
-
vremuri păgâne. Tatăl lui Ari a murit devreme, iar băiatul a crescut, întîi la curtea bunicului și apoi a unchiului său. La vârsta de 7 ani a început studiul la învățatul Harrar Țorarinsson, apoi a primit educație religioasă la Curtea episcopală a Islandei. A slujit ca preot în Stadre. El a fost căsătorit, a avut un fiu și o fiică. Importanța lui Ari în istoria și cultura islandeză este mare. El este autorul Cărții despre Islandezi ("Íslendingabók") și autorul Cărții așezării
Ari Þorgilsson () [Corola-website/Science/325801_a_327130]
-
de Tarvisium când a pornit la drum de-a lungul râului Piave pentru tratative cu Alboin însuși și obținând de la el o atitudine respectuoasă față de Biserică și restituirea bunurilor sale, în schimbul unui act de omagiu. Se pare că unele sedii episcopale și-au menținut neîntrerupt șirul succesoral de-a lungul invaziei și în anii următori. Tranziția a fost înlesnită și pe fundalul unei anumite ostilități din unele episcopii nord-italiene față de papalitate și Imperiu. În teritoriul controlat de longobarzi, clerul era cel
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
spiritual slovac. După întoarcerea în Slovacia a fost director al Centrului Spiritual „Michal Lacko” de la Košice și a predat teologia la Universitatea din Trnava. În 2002 a fost numit episcop de Prešov de către papa Ioan Paul al II-lea. Hirotonirea episcopală i-a fost conferită în Bazilica Sfântul Petru din Roma, de către papa Ioan Paul al II-lea, la 6 ianuarie 2003. La 30 ianuarie 2008 Eparhia de Prešov este ridicată de către papa Benedict al XVI-lea la rangul de arhiepiscopie
Ján Babjak () [Corola-website/Science/324518_a_325847]
-
în cea a contelui Robert al II-lea de Flandra, vărul său, față de care se menținea dușmănia din timpul lui Robert "Frizonul". Pentru plecarea în cruciadă, el și-a vândut o parte dintre proprietățile pe care le avea în Principatul episcopal Liège. În 1098, el a fost trimis înapoi la Constantinopol împreună cu Hugue de Vermandois în timpul asediului asupra Antiohiei, pentru a solicita ajutoare din partea împăratului bizantin Alexios I Comnen. Pe parcurs, Balduin a dispărut în timpul unui raid al turcilor selgiucizi în
Balduin al II-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324539_a_325868]
-
unei bătălii sângeroase, emirul a reușit să revină cu succes în capitala sa. a durat destul timp pentru a intra în relații cu vecinii săi creștini. Potrivit "Chronicon Salernitanum", ambasadori ("legati") erau trimiși la Salerno unde erau găzduiți în palatul episcopal de acolo, spre marea consternare a episcopului salernitan. Bari a mai servit și ca refugiu pentru cel puțin unul dintre rivalii politici ai împăratului Ludovic al II-lea, un personaj din Ducatul de Spoleto care a fugit la Bari în timpul
Emiratul de Bari () [Corola-website/Science/324605_a_325934]
-
biserica abației din Hildesheim și la domul din Speyer. Absida sudică a rotondei a fost încorporată în partea de est a transeptului noii biserici pentru că a adăpostit mormântul Sfântului Venceslau, care a devenit patronul spiritual al prinților cehi. O reședință episcopală a fost construită, de asemenea, la sud de biserica nouă și a fost lărgită considerabil și extinsă la mijlocul secolului al XII-lea. Actuala catedrală gotică a fost fondată la 21 noiembrie 1344, când Episcopia de Praga a fost ridicată la
Catedrala Sfântul Vitus din Praga () [Corola-website/Science/324833_a_326162]
-
Münster", iar mai târziu din "Tübingen". A fost recunoscut drept un teolog marcant îndată după publicarea lucrării sale întitulate "Jesus der Christus", în 1974. În data de 17 aprilie 1989 a fost numit episcop al Diecezei de Rottenburg-Stuttgart. Consacrarea sa episcopală a avut loc în data de 17 iunie 1989 la Rottenburg. În 1993, împreună cu episcopii Karl Lehmann, episcop de Mainz, și Oskar Saier, arhiepiscop de Freiburg im Breisgau, a cerut ca în anumite circumstanțe accesul la cuminecarea euharistică să poată
Walter Kasper () [Corola-website/Science/326072_a_327401]
-
presiune de pe cele două părți a valvei. Aceste valve se numesc atrio-ventriculare deoarece sunt poziționate între atrii și ventricule. Aceste valve sunt: Închiderea valvulelor atrio-ventriculare formează zgomotul cardiac I ( S) Denumirea lor este dată de asemănarea valvei cu o mitră episcopală. Valva mitrală permite circulația sângelui dinspre atriul stâng spre ventriculul stâng.Se găsește pe partea stângă a inimii și are două cuspide. (Sunt cunoscute și sub numele de valve bicuspide (cu două vârfuri din latină: bis-două, cuspis-vârf) .) Valva tricuspidă (cu
Valvă cardiacă () [Corola-website/Science/326131_a_327460]
-
fost atât o marcă a intervenției voievodale în ceea ce privește tranziția modului de organizare al comunității religioase, cât și o documentare a existenței mai multor călugări la - acum fostele schituri, cea ce a subliniat caracterul mânăstiresc al acestora în acea epocă. Intervențiile episcopale și cele ale conducerii laice au reprezentat următoarea etapă de tranziție, care a transformat schiturile și sihăstriile de sine stătătoare în organe comunitare cu o viață mai stabilă. Acestea au fost împroprietărite și li s-a acordat dreptul de a
Bisericile rupestre din Munții Buzăului () [Corola-website/Science/326125_a_327454]
-
(3 ianuarie 1873 - 13 aprilie 1968) a fost o botanistă și colecționară de plante de origine americană. Născută în New York ca Mary Knapp Strong, ea s-a căsătorit în 1892 cu Joseph Clemens, un preot metodist episcopal. De-a lungul vieții sale, ea a colecționat plante asiduu, în special din Asia, Noua Guinee și Australia. Ultima parte a vieții sale a trăit-o în Australia și a decedat în Brisbane, Queensland. Soțul său s-a înrolat în
Mary Strong Clemens () [Corola-website/Science/326366_a_327695]
-
în metropola provinciei, Tomis. Între secolele IV-VII regiunea dintre Dunăre și Mare a fost organizată că Mitropolie, dar odată cu venirea stăpânirii otomane, administrația bisericească de la Tomis a fost suprimata. După revenirea Dobrogei la Patria-Mama, să reînceput activitatea religioasă, sub scaunul episcopal de la Galați, iar după reoganizarea BOR de după Primul Război Mondial, este reînființata Episcopia Constanței. Aceasta este din nou dizolvată de autoritățile comuniste, urmând ca, din 1990, Arhiepiscopia Tomisului să reprimească demnitatea de eparhie de sine stătătoare. Episcopia Tomisului a fost
Arhiepiscopia Tomisului () [Corola-website/Science/322849_a_324178]
-
organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române, Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor, procedând în spiritul hotărârii sinodale, a confirmat înființarea Episcopiei Sloboziei și Călărașilor și i-a stabilit reședința în municipiul Slobozia, unde fuseseră asigurate între timp condiții corespunzătoare pentru reședința episcopală. În continuare, potrivit procedurilor statutare, hotărârea Sfântului Sinod de înființare a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor, confirmată de Adunarea Eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor și adusă la cunoștința Cancelariei Sfântului Sinod, cu adresa acestei eparhii nr. 5996 din 22 septembrie 1993, a
Episcopia Sloboziei și Călărașilor () [Corola-website/Science/322852_a_324181]
-
Bisericii Române Unite cu Roma prin numirea unui fost preot greco-catolic în scaunul de la Cluj. Patriarhul Justinian l-a avut în vedere mai întâi pe canonicul Emil Iuga, care a condiționat trecerea la ortodoxie și acceptarea numirii de ridicarea scaunului episcopal vizat la rangul de mitropolie. Ca urmare a refuzului propunerii de înființare a Mitropoliei Clujului, în scaunul episcopal respectiv a fost instalat Teofil Herineanu, care nu a pus nici un fel de condiții. Alegerea în funcția de episcop al Clujului a
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
a avut în vedere mai întâi pe canonicul Emil Iuga, care a condiționat trecerea la ortodoxie și acceptarea numirii de ridicarea scaunului episcopal vizat la rangul de mitropolie. Ca urmare a refuzului propunerii de înființare a Mitropoliei Clujului, în scaunul episcopal respectiv a fost instalat Teofil Herineanu, care nu a pus nici un fel de condiții. Alegerea în funcția de episcop al Clujului a avut loc în data de 19 decembrie 1957, iar instalarea în data de 22 decembrie 1957. În anul
Teofil Herineanu () [Corola-website/Science/322067_a_323396]
-
, sau Cerdo, a servit ca Patriarh al Alexandriei în timpul domniei împăratului Traian. Potrivit lui Eusebiu istoric al Bisericii, el a fost al treilea episcop care a ocupat scaunul episcopal. Cu toate acestea, în cazul în care Sfântul Marcu este considerat a fi primul, atunci Kedron ar fi, de fapt, al patrulea. El a prezidat între 96 și 106. El a fost unul dintre oamenii botezați de către Sfântul Marcu din
Kedron al Alexandriei () [Corola-website/Science/322154_a_323483]
-
(în ), cunoscut și sub denumirea de Catedrala Sf. Iacob din Insbruck (în ), este catedrala episcopală a Diecezei romano-catolice de Innsbruck. Se presupune că prima menționare a bisericii are loc într-un contract din 1180 ca „ecclesia in foro” erwähnte Kirche bereits 1181. Din anul 1270 datează prima atestare documentare a unei "biserici cu hramul Sf.
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
apostolic ad instar participantum și avea dreptul de a purta mitră, cruce pectorală și inel. În 1944 biserica a fost avariată de bombardamentele aliaților. În 1964 a fost înființată Dieceza de Innsbruck, iar biserica parohială a primit rangul de catedrală episcopală (dom). În anul 2000 a fost înființată Capela Preasfântului Sacrament din Turnul de Sud. În același an s-a sărbătorit jubileul de 350 de ani de la aducerea icoanei Mariahilf în fosta biserică parohială prin inaugurarea simultană a noii orgi a
Domul din Innsbruck () [Corola-website/Science/328104_a_329433]
-
funcționari ai Cancelariei Romane. Începând din secolul al XVI-lea papii au numit, de asemenea, pronotari onorifici, care se bucurau de aceleași privilegii ca și cei șapte membri reali ai colegiului; pronotarii titulari aveau o poziție corespunzătoare în administrarea Ordinariatului episcopal sau în Capitulul catedral. Prin scrisoarea motu proprio "Inter multiplices" din 21 februarie 1905, Papa Pius al X-lea a definit poziția pronotarilor: privilegiile, veșmintele și însemnele membrilor celor patru clase: Începând din 1969 (după scrisorile în formă motu proprio
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
VI-lea: "Pontificalis Domus" din 28 martie 1968 și "Pontificalia Insignia" din 21 iunie 1968), aceste clase au fost reduse la două: Înainte de 1969, toți pronotarii aveau dreptul de utilizare limitată a însemnelor pontificale (însemnele specifice episcopilor - mitra, inelul, mănușile episcopale, crucea pectorală și sandalele episcopale). Acest privilegiu a fost eliminat de atunci. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul secular care
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
28 martie 1968 și "Pontificalia Insignia" din 21 iunie 1968), aceste clase au fost reduse la două: Înainte de 1969, toți pronotarii aveau dreptul de utilizare limitată a însemnelor pontificale (însemnele specifice episcopilor - mitra, inelul, mănușile episcopale, crucea pectorală și sandalele episcopale). Acest privilegiu a fost eliminat de atunci. "„Istruzione sul conferimento di Onorificenze pontificie”" promulgat de Secretariatul de Stat al Vaticanului la 13 mai 2001 prevede că titlul poate fi acordat preoților din clerul secular care au cel puțin 55 de
Pronotar apostolic () [Corola-website/Science/328126_a_329455]
-
Ierusalimului, Hrisant Notara, în lucrarea sa "Syntagmation" precizează că mitropoliții Proilaviei ocupau locul 50, numindu-i „"Ai Proilavului, al Tomarovului, prea onorabili."” Locul în ierarhie era unul destul de modest dacă avem în vedere că „"din cele peste 550 de scaune episcopale sufragane, câte avea prin secolul VI Patriarhia de la Constantinopol, se ajunsese în secolele XVI-XVII abia la 60-70 și acelea în mare parte numai cu numele, căci titularii lor neavând cu ce trăi, porneau după milostenie prin celelalte țări creștine."” Oricum
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
clopote la ele. Din aceasta cauză, creștinii au fost nevoiți să recurgă la construirea bisericilor îngropate sub pământ. O mărturie incontestabilă o reprezintă textul unei inscripții cioplite în piatră, în limba română scrisă cu caractere chirilice, păstrată astăzi în catedrala episcopală cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Giurgiu: Abia după Tratatul de la Adrianopol din 1829, pe teritoriul fostelor raiale sunt construite primele biserici ortodoxe, prin transformarea unor foste moschei, așa cum este cazul bisericii cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]