1,916 matches
-
admirația sa oarbă pentru Eminescu, George Călinescu mai era capabil să judece, din moment ce nu găsise un mod rațional de a explica aparenta admirație a lui Eminescu pentru anumiți scriitori ale căror opere erau lipsite de o valoare reală. Totuși în erudiția sa Anghel Demetriescu nu era pedant. El admite abateri de la istorie, considerând că fraze cum ar fi "„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”" "„trebuie reproduse, nu pentru că sunt istorice, ci pentru că zugrăvesc setea de domnie a lui Lăpușneanu
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
băută la un ospăț cu Marc Antoniu și nu cu Cesar. În aplicarea principiilor de care le urmărea, Anghel Demetriescu se lovea uneori de contradicții care trebuie să-i fi fost dureroase. O asemenea contradicție era cea dintre simplitate și erudiție, o lucrare cu o documentare temeinică având tendința de a fi mai puțin lineară. Astfel el consideră că opere ca "Notre Dame de Paris" a lui Victor Hugo sau "Salammbô" a lui Gustave Flaubert sunt obositoare, cu tot talentul autorilor
Anghel Demetriescu () [Corola-website/Science/307180_a_308509]
-
a greacăi se referă, astfel, la crearea și evoluția dialectului Koine de-a lungul perioadelor elenistice și romane ale istoriei grecești, până la începutul Evului Mediu. Koine (), cuvântul grecesc pentru "comun", este un termen care a fost aplicat mai înainte, de către erudiții antici, câtorva forme de vorbire grecească. O școală de erudiți, din care făceau parte Apollonius Dyscolus și Aelius Herodianus, folosea termenul "Koine" pentru a se referi la limba protogreacă, în timp ce alții îl foloseau pentru a se referi la orice formă
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
-lea câțiva scriitori din iudaismul reformei, influențați de iluminism fiind, au considerat circumcizia un gest irațional, militând pentru înlocuirea sau abolirea ei. O minoritate a evreilor membrii ai iudaismului reformei au încetat să mai aplice ritualul (procedura) copiilor lor, însă erudiții iudaismului au continuat să pledeze pentru menținerea tradiției, scoțând în evidență virtuțile ei în termeni de igienică. Abandonarea ritului circumciziei la copii lor a fost prevalentă în special printre medicii evrei din lumea germanofonă a secolului al XIX-lea și
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]
-
Macedonski aduna tinerele condeie din București. Cum însă preocupările oamenilor din capitala României nu erau prea legate de artă, și mai ales de poezie, Cenaclul era un punct luminos în viața Capitalei. O bună parte a reușitei Cenaclului se datora erudiției literare a mentorului acestora, care cunoaștea foarte bine poezia lumii și poezia românească, mai ales cea modernă. Revista Literatorul fondată de Macedonski a fost continuată într-o serie nouă imediat după 1990 de Marin Sorescu.
Literatorul () [Corola-website/Science/308757_a_310086]
-
fost mutate la biserica Saint Antoine din Bordeaux, care în prezent nu mai există. Inima lui este păstrată în biserica parohială Saint-Michel-de-Montaigne. Secția de discipline umaniste din cadrul Universității din Bordeaux a fost numită în onoarea sa. Scrierile sale sintetizează o erudiție impresionantă, ale cărui surse sunt: stoicismul, scepticismul și epicureismul antichității greco-latine. Se remarcă interpretarea personală, care pune în centru observația și meditația morală asupra ființei umane, guvernată de principiul stăpânirii de sine, moderației și căutării înțelepciunii, sublimare a sensului existenței
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
era sărăcia. Printre Scrisorile Papei Inocențiu I, este una adresată către Sf. Ieronim și Ioan, Episcop al Ierusalimului, care are ca subiect condamnarea acțiunilor ereziei numite Pelagianism în Betleem. În tradiția artistică a Bisericii Romano-Catolice, se obișnuiește ca Ieronim, patronul erudiției teologice, să fie reprezentat în calitate de cardinal lângă episcopul Augustin, arhiepiscopul Ambrozie și papa Grigore I cel Mare Dialogul. În picturile din secolele ulterioare, Ieronim este înfățișat ca un pustnic sumar îmbrăcat, având în chilia sa numai crucea, craniul și Biblia
Ieronim () [Corola-website/Science/308117_a_309446]
-
limba română în Catedrala Sfântul Petru, în fața corpului episcopal din lumea întreagă, la data de 28 ianuarie 1870. I-a avut diaconi pe canonicul Ioan Sabo și pe Victor Mihaly de Apșa. A fost elogiat de către înalții prelați participanți pentru erudiția, precum și pentru perfecta cunoaștere a limbii latine. În cadrul conciliului a apărat autonomia, ritul și limba liturgică română. A obținut dezmembrarea parohiilor române unite de la Sighetu Marmației și Slatina de la episcopia ruteană greco-catolică a Muncaciului (în ucraineană Мукачeве, pronunțat [mukaceve]), și
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
printre primii români licențiați în drept în Franța. La revenirea în țară urmează o strălucită carieră în administrație, ajungând până la rangul de Mare Vornic. În 1847 primește „diploma de boierie” de la domnitorul Gheorghe Bibescu ca semn de apreciere. Caracterul său, erudiția, activitatea politică și administrativă a acestuia îl impun ca pe unul dintre cei mai străluciți oameni ai epocii sale, epitaful scris de Ion Heliade-Rădulescu fiind grăitor în acest sens. Marele vornic Mihalache Cornescu moare la 17 martie 1863 fără urmași
Familia Cornescu () [Corola-website/Science/308239_a_309568]
-
domeniul ameliorării culturilor de câmp nu numai în republică, dar și peste hotare. Activitatea fructuoasă în cercetare, performanțele manageriale au servit reper pentru a fi numit la vârsta de numai 35 ani în funcția de Ministru al Agriculturii Republicii Moldova (1961-1962). Erudiția vastă în domeniile agriculturii și biologiei i-a permis să se realizeze ulterior și ca director al Institutului de Pedologie și Agrochimie „N. Dimo” (1963-1967) și a Institutului de Fiziologie și Biochimie a Plantelor al AȘM (1970-1978). În acea perioadă
Constantin Moraru () [Corola-website/Science/307523_a_308852]
-
pompos. Nu poate fi ignorată mania de grandoare și dorința irezistibilă de a surprinde pe cititor, de multe ori în conflict cu obiectivitatea, cu riscul de a nu fi luat în serios. Oscilând între filosofie, istorie, istorie literară, beletristică și erudiție religioasă, Giovanni Papini s-a manifestat mereu ca un spirit agitat, nemulțumit, acaparat de veșnice căutări.
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
urmă primul profesor de teologie comparată de la Oxford (1868 - 1875), la All Souls College. Müller a încercat să formuleze o filozofie a religiei care să se adreseze crizei de credință generată de studiul critic și istoric al religiei realizat de erudiții germani pe de o parte, și de către revoluția darwiniană pe de alta. Müller cunoștea opera lui Darwin privind evoluția umană, și a contracarat viziunea lui privind dezvoltarea facultăților umane. Opera sa a fost preluată de comentatori culturali precum prietenul său
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
cu dezvoltarea culturii. Descoperirea recentă a grupului de limbi indo-europene începuse un val de speculații privind relația dintre culturile greco-romane și cele ale altor popoare antice. În special cultura vedică a Indiei a fost considerată strămoșul culturilor clasice europene, iar erudiții și-au propus să compare limbile europene și asiatice înrudite genetic, cu scopul de a reconstrui cea mai veche formă a limbii rădăcină. Limba vedică, sanscrita, a fost considerată cea mai veche dintre limbile indo-europene. Müller s-a devotat prin
Max Müller () [Corola-website/Science/308317_a_309646]
-
produc noi piese, astfel încât în puține cazuri compoziția și producția reușesc a fi realizate fără compromisuri - cu atât mai puține în cazul autorilor de manele puțin cunoscuți). Concepte-cheie, întâlnite în textul celor mai multe piese, sunt: banii, mașinile, dușmanii, femeile ș.a. Din cauza erudiției precare a multor cântăreți, se întâlnesc greșeli gramaticale (dintre care unele au devenit adevărate licențe ale stilului, fapt similar cu un număr de „cazuri tolerate” folosite în muzica folclorică), anacoluturi, tautologii fără rol stilistic, chiar confuzii paronimice și întrebuințări nepotrivite
Manele () [Corola-website/Science/303005_a_304334]
-
își poate da seama pe cine iubește mai mult, și și-a exprimat dorința ca toți să fie reuniți după moarte. Thomas Morus a combinat viața activă a unui politician cu munca susținută pe planul literaturii și cunoașterii. Talentul și erudiția sa i-au adus reputația de umanist creștin în Europa continentală, și prietenul lui Erasmus din Rotterdam i-a dedicat capodopera sa, „"Elogiul nebuniei"” (titlul este parțial un joc de cuvinte, deoarece "moria" înseamnă „nebunie” în greacă). Erasmus l-a
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
puțin favorabil din actele conciliare; această refutatio a fost publicată și este cunoscută sub numele de „"Libri Carolini"”. Atunci papa Adrian I a luat pana întru apărarea conciliului și (să) a furnizat regelui franc toate explicațiile necesare - o face cu erudiție remarcabilă - (cf. PL. 98, coll. 1247 - 1292; cf. și Mansi, XIII, 759-810). Se pare însă că aceste explicații au ajuns prea târziu să împiedice Sinodul de la Frankfurt (794), în care a fost condamnat Conciliul Niceea II, ca și cum ar fi învățat
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
-i reproșa câteva slăbiciuni în reprimarea/curmarea unor abuzuri, și acestea ar fi justificate dacă nu s-ar lua în considerație faptul că însăși caracterul relațiilor cu regele Carol îl determina la prudență. Scrierile sale dogmatice pun în evidență o erudiție patristică cu totul deosebită. În ele abundă citarea Părinților greci, lucru foarte rar în occident în Evul Mediu. N.B. PL = "Patrologia Latină", ediția Migne.
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
ilustrații alb-negru, toate realizate de Lee. În "The History of the Hobbit" ("Istoria Hobbitului"), publicată în două părți în 2007, John Rateliff oferă textul complet al versiunii originale și al versiunilor intermediare ale cărții, completate cu comentarii privind legătura între erudiția lui Tolkien și creația sa. Rateliff prezintă și varianta abandonată din anii '60. Cartea separă comentariile lui Rateliff de textul lui Tolkien, permițându-i cititorului să parcurgă textul original fără întreruperi. Rateliff a inclus și ilustrații ale lui Tolkien nepublicate
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
de Conți, criticând teatrul în general și al lui Molière în particular. În mai multe din piesele sale de teatru, Molière a descris doctorii timpurilor sale că invidizi pompoși care vorbesc (puțină) latină pentru a-i impresiona pe altii cu erudiție falsă, si cunosc doar clistirele și sângerările că remedii (ineficiente). După "Mélicerte" și "Pastorale comique", a încercat să joace din nou Tartuffe în 1667, de data aceasta cu numele de "Panulphe" sau "L'imposteur". Însă de îndată ce regele a plecat de la
Molière () [Corola-website/Science/299483_a_300812]
-
Egiptul “un dar al Nilului”. Hecateu a manifestat notabile preocupări pentru unele aspecte esențiale ale cercetării trecutului, propunându-și, și reușind, să stabilească o cronologie mai riguroasă a timpurilor legendare. Celălalt logograf important, Hellanicos, are merite, mai ales, în dezvoltarea erudiției. Lui îi aparține prima încercare cunoscută de a alcătui un tablou cronologic, în raport cu ciclul anilor astronomici, al tuturor evenimentelor cunoscute din jumătatea de mileniu care despărțea epoca războiului troian de vremea sa. Pentru aceasta, el a ales ca axă de
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
al XIV-lea). Istoriografia barocă a practicat o istorie relativistă, în sensul că istoricul nu crede că poate relua trecutul, soluția fiind un discurs istoriografic ce ține de sfera moralului și a eticului. Istoria barocului a semnificat exuberanță, morală și erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27 septembrie 1627- d.12 aprilie 1704) a fost un episcop francez, teolog, orator renumit și predicator la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, care era mare apărător a teoriei politicii absolutiste
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
altă parte însă, volumul de versuri Frau Aventiure, Lieder aus Heinrich von Offendingens Zeit (Frau Aventiure, cântece din vremea lui Heinrich von Offendingen) publicat în 1863, ca și povestirea Juniperus, Geschichte eines Kreuzfahrers (Juniperus, povestea unui cruciat) din 1868 dovedesc erudiția lui Scheffel, însă le lipsește de vitalitatea altor opere ale scriitorului. Ambele lucrări erau menite să constituie elemente ale unui roman istoric pe care Scheffel îl plănuia, urmând să prezinte geneza Cântecului Nibelungilor și concursul trubadurilor de pe Wartburg, dar pe
Joseph Victor von Scheffel () [Corola-website/Science/304535_a_305864]
-
ca membru în Senat pe banca prelaților, a fost nevoie de o derogare specială din partea Înaltei Curți de Casație a României. A luptat pentru apărarea intereselor populației evreiești din România în condiții vitrege, în timpul războiului și după terminarea acestuia. Datorită erudiției și meritelor sale recunoscute, Alexandru Șafran a fost numit în anul 1948 Șef-Rabin al Comunității Evreiești din Geneva, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1997. E.S. Rabinul Alexandru Șafran a revenit în vizită în România, pentru prima oară
Alexandru Șafran () [Corola-website/Science/303699_a_305028]
-
sunt recunoscute oficial prin alegerea acestuia ca membru al Academiei din Berlin. Contactul cu civilizația occidentală îl păstrează prin diversele lucrări pe care le studiază în orele alocate studiului, dar și prin corespondența pe care o întreține cu Leibniz. Datorită erudiției desosebite Cantemir își câștigă și un renume de consilier astfel că devine unul din cei trei membri ai Consiliului intim al țarului Petru cel Mare. Din opera sa filosofică pot fi amintite lucrările "Divanul lumii cu înțeleptul" (sau Giudețul sufletului
Istoria filozofiei românești () [Corola-website/Science/304438_a_305767]
-
la învățătură (în ebraică "iluy"), stăpânind Ghemara și comentariile lui Rashi încă de la vârsta de 5-9 ani. Trăind în condiții de mare sărăcie, David a beneficiat însă de admirația coreligionarilor și de premii din partea unor evrei instăriți, care auziseră de erudiția lui, și și-a continuat studiile la o ieșiva a hasidimilor Satmarer din Sighet, primind deja la 15 ani autorizarea de rabin. La 16 ani, sub regimul de ocupație fascist ungar, a fost deportat împreună cu bunicul și cu toată familia
David Weiss Halivni () [Corola-website/Science/312659_a_313988]