2,823 matches
-
autor a două volume solide înaintea vârstei de 30 de ani... Remarcabilă este nu numai calitatea sa intelectuală, ci, mai ales, poziția lui de mediator între cultura teologică și tradiția culturală europeană.” Alexandru Matei, Vatra * „Franchețea și entuziasmul genuin al eseistului garantează o lectură alertă și multe chestionări adânci pe tema redescoperirii identității religioase. Preocupat de «restituirea coerenței narative a conceptului de ortodoxie», M. Neamțu face și o schiță a intelighenției teologale de la noi, detașată oarecum datorită îndelungii sale școliri britanice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
University of Chicago din 1962 (împreună cu Edward Shils; Stern îl chemase pe Bellow în cadrul cursului său încă în 19562) și rămăsese prieten cu marele romancier în umbra căruia avea să-și scrie propria, pe nedrept subestimată, operă de prozator și eseist. Prin Bellow, de care-l lega o prietenie notorie (una din biografiile marelui scriitor, semnată de Mark Harris în 1980, Saul Bellow: Drumlin Woodchuck, îi era dedicată), Stern s-a întâlnit și împrietenit cu Mircea Eliade, căruia îi păstrează și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ACTERIAN, Haig (5.III.1904, Constanța - 8.VIII.1943, Krimskaia-Crimeea), poet și eseist. Părinții lui erau Haiganuș (n. Benlian) și Aram Acterian. Urmează școala primară și apoi, din toamna lui 1915, Liceul „Mircea cel Bătrân” în orașul natal. În 1917 este înscris la Liceul „Spiru Haret” din București, iar în 1923 devine student
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
limbajul abscons. Dacă arta este „deformarea lumii fizice prin duh”, a plăsmui înseamnă a prilejui „o logodnă între natural și supranatural”. Studiul său Shakespeare (1938) este prima monografie consacrată, la noi, dramaturgului englez. Traducerea fragmentelor incluse în argumentație îi aparține eseistului (care a tălmăcit, în întregime, Furtuna, rămasă în manuscris). Polemic până la trufie cu „critica shakespeareană”, pretențios și alambicat câteodată, acut însă în multe dintre observațiile lui, A., acest excesiv cu gustul insolitului, își probează și în Shakespeare posibilitățile de reflecție
ACTERIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
, Ion (7.II.1932, București), poet, prozator, eseist, traducător și editor. Tatăl, Mihail Acsan, mic negustor până în 1945, a fost deportat în URSS, într-o mină de cărbuni din Donbass; pentru a-și susține familia, mama (n. Sütő) se angajează muncitoare într-o fabrică de încălțăminte. După desființarea
ACSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285154_a_286483]
-
, Gheorghe (14.II.1931, Dobreni, j. Neamț), estetician și eseist. A urmat liceul la Arad (până în 1951), apoi Școala de Literatură „M. Eminescu” (absolvită în 1954) și Facultatea de Filologie a Universității bucureștene (1954-1959). Și-a luat doctoratul în filologie la Moscova, devenind profesor de estetică la Institutul de Arte
ACHIŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285152_a_286481]
-
asupra evenimentelor principale de la Pitești, întrucât autorul realizează un „bildungsroman” impresionant, un mozaic, un puzzle și o tapiserie a abominabilului (care i-ar fi folosit cu siguranță lui Michel Foucault, pentru celebra sa lucrare A supraveghea și a pedepsi, dacă eseistul francez ar fi avut cunoștință de oroarea Piteștiului între 1949 și 1951). Voi spune, ca o curiozitate, că autorul constată și fixează cinci etape ale acțiunii de la Pitești (spre deosebire de antecesorii săi în analiza fenomenului, care stabiliseră patru sau doar trei
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
erudiție și lucru În bibliotecă. G. Călinescu a criticat specia „eseului vagabond”. Recent, Mircea Cărtărescu a publicat, În LA&I (anul VIII, nr. 30 [286], 1 septembrie 2003, p. 1), suplimentul de cultură al ziarului Cotidianul, editorialul „O cultură de eseiști”, care a contrariat multă lume, deși, În principiu, autorul avea dreptate atunci când deplângea primatul eseului În cultura română, În fața construcției durabile, monumentale. Cel mai pertinent ecou al tezei lui Cărtărescu l-a constituit articolul lui Dan C. Mihăilescu din aceeași
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
diversiunea politică. În ziarul Cotidianul din 18 septembrie 2007, doi ziariști, Camelia Jula și Bogdan Păcurar, În articolul „Un ziarist clujean a semnat un editorial publicat anterior În Cotidianul”, au dezvăluit un caz flagrant de plagiat. Astfel, cunoscutul poet și eseist ieșean Liviu Antonesei a publicat În Cotidianul din 7 septembrie 2007 editorialul „Fără rușine, fără simțul realității”. Câteva zile mai târziu, În săptămânalul Obiectiv din Turda, ediția din 10-16 septembrie 2007, Gelu Radu, directorul săptămânalului, a publicat același articol, pe
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
BUCUR, Romulus (11.V.1956, Arad), poet și eseist. Este fiul Șariei și al lui Constantin Bucur, funcționari. După ce a absolvit Liceul „Ioan Slavici” din Arad (1975) și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1980), a fost profesor de română, iar apoi lector la Catedra
BUCUR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285901_a_287230]
-
chiar umbra fidelă a gândirii ironice. Care se traducea fidel și consecvent în comportament ironic” ( Câte feluri de ironie sunt? - ABCDE-ul ironiei). În această perspectivă, într-o formulă colocvială și speculativă, fragmentară și divagantă, dar nu lipsită de rigoare, eseistul propune un scurt istoric al conceptului și al problematicii; reperează, după modelul lui Constantin Noica, stilurile și maladiile ironiei; imaginează și argumentează o tipologie; disociază între spiritul ironic și spiritul dogmatic, între ironie și umor, între ironie și paradox; exersează
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
propune o interpretare a unuia dintre textele esențiale ale omenirii, Apocalipsa lui Ioan. Raportată la După Socrate, eseu despre libertatea gândirii, cartea despre Apocalipsa lui Ioan reprezintă momentul complementar, dogmatic, în dialectica experienței intelectuale/spirituale a autorului. Cum în prima eseistul își mărturisea (auto)ironic „perplexitatea” și „ignoranța”, în cea de-a doua își mărturisește „smerenia” în fața textului sacru, urmărind nu atât originalitatea interpretării, cât autenticitatea trăirii, înscrisă în acesta. Următoarele două cărți, Și a fost seară, și a fost dimineață
BUDUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285912_a_287241]
-
BULAT, Virgil (24.II.1940, Răduleni, j. Soroca), poet, traducător și eseist. Este fiul Eufrosinei (n. Bâlici) și al lui Ion Bulat, învățători. La ocuparea și trecerea Basarabiei sub administrația sovietică, în urma Tratatului Ribbentrop-Molotov, familia se refugiază în România, astfel încât B. își începe educația școlară în comuna Balș, județul Olt (1946-1953), urmând
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
, Dan (26.IX.1907, Adjud - 13.I.1958, București), poet, dramaturg și eseist. La 1560, când primește înscrisuri de noblețe, un Toader Bota (Botha, Botta) își avea reședința la Cernești, în Maramureș. Din acesta descinde, se pare, Theodor Botta (Botha), tatăl lui B.; student la Medicină la Viena, hărțuit ca militant pentru emanciparea
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
o culme a artei lui B., nu este unica formulă a lirismului său. Ciclul de sonete Cununa Ariadnei pare scris de un alt poet. Expresia s-a limpezit, versul bate cadențele unei prozodii sever normate. Abia acum, zelul clasicizant al eseistului află suportul care îi dă credibilitate. Forma apolinică a sonetului, în care poetul aduce unele inovații, satisface și nevoia de simplitate, și pe aceea de revelație. Obsesia absolutului și a purității spirituale se menține, dar vehicul, de data aceasta, este
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
Dionysos, imagine a lumii în eterna unduire între teluric și uranic. Prin această paradigmă arhetipală a interpretat B., între primii, capodoperele literaturii populare românești, poezia eminesciană și sculptura lui Brâncuși. Într-o generație cu sensibilitatea răscolită de verbul lui Pârvan, eseistul a contribuit la consolidarea mitului tracic, avatar interbelic al celui dacic. Fără să realizeze o teorie a culturii de consistența celei a lui Blaga, B. a abordat domeniul cu febrilitatea imaginativă a poetului. Fastul lexical și solemnitatea stilului, procesiunea sărbătorească
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
BUMBEȘTI, Gheorghe V. (1919), poet, prozator și eseist. Fiu al regizorului Victor Bumbești, B. a învățat la Liceul „Sf. Sava” din București, debutând în revista liceului, în decembrie 1935, cu poezii și cronici literare. Colaborează cu versuri la „Gândirea”, „Sfarmă-Piatră”, „Presa”, începând din 1939. A fost elev al
BUMBESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285947_a_287276]
-
, Emanoil (27.VI.1887, Bolintin Deal, j. Giurgiu - 7.X.1946, București), prozator, eseist și poet. Este fiul Rebecăi-Elena (Reveica), care se trăgea din satul sibian Dăișoara, și al lui Ioniță Popescu, originar din părțile Iașilor. Bucuța, numele de familie al mamei înainte de căsătorie, va fi adoptat de scriitor ca semnătură literară și, din
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
dumnezeiască, în stare, asemenea Pruncului Sfânt, să polarizeze miracolul lumii. Înainte de T. Arghezi, B., „întâiul intimist în sensul propriu al cuvântului” (G. Călinescu), a știut să perceapă și să transcrie în lirică, tandru și viguros, bucuriile domesticității. Prozatorul, dar și eseistul urmează, fără abateri semnificative, tot o chemare poetică. Izvorât din intuiții, din viziuni poetice, epicul, ca și ideea, este descarcerat, lăsat să ființeze întru-un spațiu deschis, subiectiv. Autorul pare să se afle mereu în căutarea și întâmpinarea metaforei, a
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
, Nicolae (1.II.1934, Baia Mare), prozator și eseist. Este fiul Constanței (n. Böhmler) și al lui Vasile Breban, preot. B. face școala la Lugoj, unde tatăl său funcționa în cadrul Episcopiei Greco-Catolice, apoi, după desființarea acesteia odată cu interzicerea cultului greco-catolic în 1948, devenit mirean, trăia din veniturile de proprietar
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
Nicolae Breban), F, 2000, 5; Nicolae Bârna, „Animale bolnave” - o paradigmă a romanului brebanian, F, 2000, 5; Ovidiu Pecican, Amfitrionul brebanian - eros divin și eros uman, F, 2000, 5; S. Damian, Silueta câinelui, APF, 2000, 6-8; Alex. Ștefănescu, Nicolae Breban, eseist amator, RL, 2000, 30; Dicț. esențial, 111-116; Dimisianu, Lumea, 128-158; Grigurcu, Poezie, I, 139-144; Ghițulescu, Istoria, 411-413; Manolescu, Lista, II, 187-208; Bârna, Comentarii, 7-36, 194-208; Popa, Ist. lit., II, 848-852, passim; Cornel Ungureanu, Nicolae Breban și voința de putere, O
BREBAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
BLAGA, Lucian (9.V.1895, Lancrăm, j. Alba - 6.V.1961, Cluj), poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Tatăl lui, preotul Isidor Blaga, a avut ideea să dea tuturor copiilor săi nume începând cu litera L: Letiția, Lionel, Liciniu, Liviu, Longin, Lelia ș.a., poetul fiind al nouălea dintre ei. Om cultivat, preotul cunoștea bine limba germană
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
AL-GEORGE, Sergiu (13.X.1922, Târgu Mureș - 9.XI.1981, București), orientalist, eseist și traducător. Fiu al lui Vasile Al-George, funcționar, absolvent al Conservatorului de Artă Dramatică și al Facultății de Drept, de asemenea poet și publicist de oarecare notorietate, și al Antoniei Al-George, funcționară, A. urmează cursul primar și primele clase de
AL-GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285209_a_286538]
-
au publicat constant nume de primă mărime ale literaturii române, ca Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, Paul Zarifopol, G. Călinescu, care au oferit periodicului pagini de mare valoare. Înalta ținută artistică a fost dublată de una filosofică și politică, echipa de eseiști și publiciști, printre care sunt de amintit Mihai Ralea, Al. A. Philippide, D. I. Suchianu, Petre Pandrea, Tudor Teodorescu-Braniște, apărând pozițiile unui raționalism nedogmatic, ale democrației de tip occidental și combătând sistematic totalitarismul fascist, ca și pe cel comunist. Revista era
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
absența unei anume conduite politice, chiar doctrinare, și a unei estetici a moderației. Ca și „Viața românească”, A. l. și a. își manifestă opțiunea pentru evoluția modernă a societății, pentru „calea industrială”, în opoziție cu „organicismul”, cu orientările conservatoare, paseist-romantice. Eseiștii revistei, Paul Zarifopol, M. Ralea, D. I. Suchianu, Al. A. Philippide, continuă discuția mai veche a raportului dintre național și universal, dintre condițiile locale și influențele străine, abordând fenomenul cultural din perspectivă etno-psiho-sociologică. Mai toți conchid că există un spirit românesc
ADEVARUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]