2,032 matches
-
s-ar scufunda în adîncuri asemenea Atlantidei, nici o fărîmă din comorile sale culturale nu s-ar pierde. Mai mult, America se europenizează în același ritm în care se americanizează Europa, și este de așteptat ca diferența dintre ele să se estompeze progresiv. Ce rămîne așadar propriu-zis european? Ne rămîn firește culturile etnice, provinciale, naționale, cu extrema lor varietate și densitate de experiențe istorice acumulate sub formă de peisaje, sate, orașe, monumente, obiceiuri, gusturi... Dar ce rămîne din cultura europeană? Ar fi
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care a fost acum reperată în spatele denumii codificate de Nomenklatura. Din acest moment, ideea identificării socialismului din URSS cu puterea clasei muncitorești, idee-sperietoare pentru burghezii anticomuniști și idee-torță pentru adepții săi, își pierde consistența. În spatele cuvîntului totalitarism, cuvîntul socialism se estompează într-un șir de imagini ce pălesc pe măsură ce altele li se suprapun. Revelația că "democrația reală" nu este decît pseudonim al tiraniei totalitare reevaluează "democrația formală" în ochii intelectualilor de stînga. Democrația "formală" devine reală, încetînd a fi percepută ca
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
chestiunea Orientului, în perspectiva căreia, numai, se poate înțelege tragedia raptului comis cu un secol în urmă. Să mai amintim și lucrarea aceluiași, Din ținuturile pierdute, al cărei sens era să reamintească publicului nostru realități istorice care începuseră a se estompa. Va subscrie apoi pagini numeroase despre legăturile noastre cu vecinii, ocupându-se într-un studiu comparativ de Imperialismul austriac și cel rus (1914). Înșirarea lor simplă ar necesita prea mult spațiu. Destul a spune că semnificativ pentru aceste preocupări rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
la modul impersonal, pentru a le da o formă mai clară, exemplificat orie pentru conținutul și funcționalitatea vizitelor de supervizare. Am omis voit aprecierile, notele emoționale și menționarea unor acțiuni rutiniere obligatorii efectuate de supervizor (verificarea actelor financiare), care puteau estompa caracterul de model al acestui caz. Termenul agent de execuție este utilizat de către FRDS pentru a desemna calitatea persoanelor care implementează proiectul de dezvoltare comunitară în numele grupului comunitar, cf Legii nr. 129/1998, modificată. Impactul instruirilor FRDS (studiu intern), Lucian
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
arată, mult mai optimist, că participarea maselor la forme culturale populare nu înseamnă impunere sau acceptare oarbă, ci schimbare a stilului de viață, a modului de existență 7. Astfel, în timp ce diferența de terminologie, "înalt" / "jos", "de elită" / "de masă" este estompată, legile economice și de consum translatează în cultură, unde se impun. Cultura populară se legitimează, așadar, ca formă a consumismului, pendulând între omogenizare, globalizare, standardizare și eterogenizare, pluralism, diver-sitate8. Încorporată consumismului, cultura populară este apropriată de structuri culturale transnaționale, democratizată
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
altă parte "morala povestirii constituie o învățare strategică în afara unei situații reale -, contribuind la îmbogățirea repertoriului de reacție a receptorului și acesta este unul din modurile specifice de acțiune a culturii (...). Dar povestitorul trebuie la un moment dat să se estompeze în favoarea unor valori ale societății, care se infuzează în operă (funcția ideologică); narațiunile unui popor nu formează o cultură decît în măsura în care sînt permeabile la discursul despre univers al conștiinței sociale" (I. Pânzaru, prefață la Logica povestirii, p. 15). Mutația esențială
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în vedere că "¨ Printre evenimentele cele mai importante care au marcat ultimele decenii ale secolului al XX-lea, trebuie să numărăm adevarata explozie a contactelor între popoare și culturi" (Camilleri & Cohen Emerique in Kerbrat-Orecchioni, 1994: 12). Interiorizarea diferențelor culturale nu estompează însă iluzia universalistă asupra comunicării (cu unele mici bizarerii, indivizii comunică aproximativ la fel) paradox sau double bind care nu face decît să evidențieze urgența demersurilor comparativ-contrastive. Încercînd să conchidem, trebuie să accentuăm varietatea semnificațiilor sociale ale kinemelor în raport cu universalitatea
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reprezintă un moment principal al activității materiale. Amplitudinea cadrului filmat sau fotografiat depinde de mărimea obiectelor care compun cadrul respectiv, de interacțiunea lor, de momentul acțiunii. În general, orice cadru de bază evidențiază obiectul sau procesul de producere a sa, estompând prezența agentului care ar putea acționa asupra obiectului observației. Astfel, imaginea este dominată în primul rând de obiect, și nu de subiecții care, eventual, ar contribui la crearea lui. Acest fapt nu înseamnă câtuși de puțin că obiectul trebuie să
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
dezvăluie informații despre: gradul de instruire, informația culturală sau de specia litate, prefe rințele, stările psihice, sentimentele, valorile, temperamentul, mediul social căruia îi aparține vorbitorul etc.). Funcția emotivă este centrată pe emițător, fiind mai accentuată în comunicarea uzuală și puternic estompată în comunicarea științifică sau în cea oficială. La nivelul discursului, este evidențiată prin mărci lexicogramaticale ale persoanei I (deixis al emițătorului) și prin alți indici ai subiectivității (interjecții, exclamații, topică afectivă etc.). Comunicarea artistică dă relief acestei funcții mai ales
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
finală este construită ca paragraf de închidere care reformulează tema și rema întro sinteză ușor de memorat de către receptor. Particularități ale discursului informativ: - prezintă informații obiective (definiții, date statistice, evenimente atestate documen tar etc.) dintro perspectivă neutră, obiectivă (emițătorul se estompează complet); - limbajul este obiectiv, impersonal, neutru din punct de vedere stilistic (predomină enunțurile impersonale - persoana a IIIa gramaticală - și timpul prezent al verbelor); lexicul specializat este marcat de termeni științifici specifici domeniului; - organizarea textuală este caracterizată prin coerență în planul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
ale recurenței - de la tehnica refrenului, la cea a simetriei sintactice. Verlaine năzuia să recupereze starea originară a poezieicântec, Bacovia conferă instrumentelor muzicale rolul de a sugera stări sufletești fluide sau dizarmoniile existenței. - Cultivarea imaginilor vagi, în care culorile sunt difuze, estompate printro tehnică a clarobscurului (precum în pictura impresioniștilor Degas, Monet, Renoir, Cezanne, Delauney, Gustave Moreau etc.). - Surprinderea complexității lumii prin percepție sinestezică, prin corespondențe senzoriale în care Parfum, culoare, sunet sengână șiși răspund (Ch. Baudelaire). Imaginea sinestezică de tipul „audiției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în vedere discursul prin care se relatează evenimentele, structurile textuale, universul povestirii („discursul narativ“ - G. Genette). Istorisirea însumează discursul naratorului și discursul personajelor, fiind alcătuită din două straturi stilistice. Pe de o parte, se distinge planul naratorului, care poate fi estompat sau supramarcat; pe de altă parte, se delimitează planul narațiunii. În acest plan, subiectul este organizat pe o schemă compozițională clasică (momentele subiectului: expozițiunea, intriga, desfășurarea acțiunii, punctul culminant, deznodământul). Tipologia textelor narative are în vedere mai multe criterii: - Criteriul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
identitate/de valori, criză de conștiință, criză existențială etc.). Momentele subiectului vizează o construcție canonică a textului narativ, fiind mai puternic reliefate în creațiile tradiționale (desen epic convențional, însumând toate cele cinci momente ale subiectului, întro succesiune lineară) și mai estompate în epica modernă. În romane, fiecare linie narativă este generată de un conflict dezvoltat gradual până la un punct de culminație, urmat, de obicei, de rezolvarea conflictului. Situația inițială (expozițiunea) este secvența textuală introductivă (urmând incipitului), în care se prezintă contextul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
unei cauze/unei relații conflictuale care determină seria de evenimente. În nuvele și în romane, intriga cumulează, de obicei, mai multe motivații și conflicte, interne și externe, care provoacă ruptura, dezechilibrul situației inițiale. În proza modernistă și postmodernistă, intriga se estompează, fiindcă diegeza nu mai este focalizată pe conflicte și evenimente exterioare, ci este orientată spre devenirea lăuntrică a personajului și spre situarea existențială a omului modern. Desfășurarea acțiunii (transformările) reprezintă seria evenimentelor declanșate prin intrigă. Întâmplările narate se succed întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Rezultanta este o construcție imprevizibilă, aparent dezechilibrată, cu inserții, discontinuități, paralelisme, suprapu neri; discursul, frecvent anticalofil, este, de cele mai multe ori, homodiegetic (literatura autenticității, romanul experienței), dar scriitorii optează și pentru persoana a IIIa narativă (situație în care naratorul anonim se estompează, lăsând în primplan perso najefocalizator, ca în Pădurea spânzuraților de L. Rebreanu, care afirma: „Mam sfiit întotdeauna să scriu pentru tipar la persoana întâi“). Alți reprezentanți ai romanului modern interbelic au fost Camil Petrescu, Mircea Eliade, Hortensia Papadat Bengescu, George
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
simbolismului (majoritatea poeziilor bacoviene, de exemplu), ale modernismului (Blaga, Arghezi, Emil Botta etc.), ale neomodernismului (Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana ș.a.) sau ale postmodernismului (generațiile ’80, ’90). Lirismul obiectiv disimulează prezența eului poetic, substituindo cu alte prezențe lirice sau estompând vocea lirică sub aparența impersonală a unui discurs anonim. Acesta are ca marcă textuală persoana a IIIa gramaticală, fără să excludă însă toate semnalele stilistice sau lexicosemantice ale subiectivității. Tudor Vianu identifica în studiile sale de stilistică, în afara liricii eului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
sale, consider că evenimentele din viața personală influențează întrun mod semnificativ creația artistică. ARGUMENT 1: Un argument ce susține această aserțiune este faptul că, mai ales în creația primei etape, scriitorul transfigurează propria experiență de viață, chiar dacă prezența sa se estompează, se disimulează în spatele personajelor ori al eului liric. (Dezvoltarea argumentului poate fi urmată de referiri la romanele experienței) ARGUMENT 2: Un alt argument vizează canonul estetic al epocii, care influențează rapor tul dintre realitatea (trăită) și ficțiunea artistică. (Dezvoltarea argumentului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
piețelor de capital, un alt factor important îl reprezintă liberalizarea investițiilor străine. „Este procesul prin care oamenii de oriunde înțeleg să accepte ceea ce-i aseamănă, punând în surdină ceea ce-i separă." Diferențele naționale între persoane sunt zi de zi, din ce în ce mai estompate datorită liberalizării comerțului, pieței mondiale, uniformizării modului de producere a ; ; ; bunurilor și condițiilor de trai.36 „Globalizarea este un proces dinamic de liberalizare, deschidere și integrare internațională pe o serie largă de piețe, de la muncă la bunuri și de la servicii
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
cursul narațiunii apar personaje fabuloase, se poartă dialoguri, se pun întrebări retorice și se utilizează des metafora. C. religioasă cuprinde episoade biblice, uneori apocrife, cu unele implicații filosofice, majoritatea referindu-se la nașterea lui Iisus Hristos. Caracterul sacru al c. se estompează prin asimilarea profanului, încât se ajunge la viziunea unui Dumnezeu cioban, „cu fluierul la tureac/Și cu mâna pe baltag”. Pasajele epice se înrudesc sau se confundă adeseori cu teme de baladă, legendă sau chiar basm (motivul mioritic, căsătoria fratelui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
se consideră că este responsabil pentru selecția, distribuția și combinarea lor); în plus, el se deduce din întregul text și nu este înscris în el ca povestitor. Deși distincția poate fi problematică (de ex., în cazul unui NARATOR ABSENT sau ESTOMPAT la maximum: Ucigașii, Dealuri ca elefanți albi), ea apare uneori cu claritate (de ex., în cazul multor NARAȚIUNI HOMODIEGETICE: Marile speranțe). ¶Bal 1981a; Booth 1983 [1976]; Bronzwaer 1978; Chatman 1978; Genette 1983. autoritate [authority]. Orizontul cunoașterii de către narator a situațiilor
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
noi îl considerăm ca fiind responsabil pentru selectare, distribuire și combinare); în plus, el este deductibil din întregul text, mai curînd decît înscris în el ca povestitor. Deși distanța poate fi problematică (de ex., în cazul unui NARATOR ABSENT sau ESTOMPAT la maximum: Dealuri ca elefanți albi), ea apare uneori cu foarte mare claritate (de ex., în cazul unor NARAȚIUNI HOMODIEGETICE ca Marile speranțe). ¶Bal 1981a; Booth 1983 [1976]; Chatman 1978; Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Friedmann 1910; Genette 1980, 1983; Kayser
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Friedmann 1910; Genette 1980, 1983; Kayser 1958 [1979]; Prince 1982; Scholes, Kellogg 1966; Suleiman 1980; Tacca 1973. Vezi și GNARUS, NARATOR HETERODIEGETIC, NARATOR HOMODIEGETIC, NARATOR EXPUS, PERSOANĂ, NARATOR CREDITABIL, NARATOR CONȘTIENT DE SINE, VOCE. narator absent [absent narrator]. Un NARATOR ESTOMPAT în totalitate; un NARATOR IMPERSONAL; un narator care prezintă situații și evenimente cu un minimum de mediere naratorială și care nu se referă în vreun fel la un sine narator, sau la o activitate de narare. Naratorii absenți sînt caracteristici
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
este și personaj în situațiile și evenimentele pe care le povestește. Gil Blas din romanul cu același nume este homodiegetic. ¶Genette 1980, 1983; Lanser 1981. Vezi și NARAȚIUNE AUTODIEGETICĂ, NARATOR HETERODIEGETIC, NARAȚIUNE HOMODIEGETICĂ, INTRADIEGETIC. narator impersonal [impersonal narrator]. Un NARATOR ESTOMPAT la maximum; un narator fără vreo însușire care să-l individualizeze, alta decît faptul că narează. ¶Ryan 1981. Vezi și NARATOR ABSENT, NARAȚIUNE NENARATĂ. narator intruziv [intrusive narrator]. Un NARATOR care comentează cu propria voce situațiile și evenimentele prezentate, relatarea
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
energia din punctul de zero absolut era mai mare decât este astăzi. Acea energie suplimentară încerca să se extindă în toate direcțiile, împingând țesătura spațiului și timpului spre exterior, cu mare viteză. Ea a umflat balonul cu o forță imensă, estompând denivelările universului, în același mod în care o adiere de vânt netezește zbârciturile unui balon. Asta explică de ce universul este relativ neted. Dar vidul din primele câteva momente este un vid fals; energia din punctul de zero absolut este anormal
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a lui Caragiale ("Cum o să poată ieși din conservatorie talente mari cîtă vreme nici unul nu vrea măcar să intre? Ce să iasă, dacă n-a intrat nimica?") și concluzia sa emblematică ("Am rămas [...] partizanul neînduplecat al tendinței cu artă") care nu estompează regretul ruperii de iluzie: "Perz dinți, după ce mi-am pierdut iluziile. Ah! de ce nu am încă iluziuni?" Pierderea se dovedește însă benefică deoarece "cîteva picături de pelin pot, cu savoarea lor mai aspră, face oarecare bine cititorilor noștri, după atîta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]