12,743 matches
-
până în teritoriile absurdului. Nu singure, ci intermediate de vis, de obicei coșmaresc. „Nimeni nu poate interzice dreptul imoral de a visa”, spune dr. Gordon. După cum e imposibil să acoperim fisurile, ceea ce ne asigură o devastatoare mediocritate și o „suferință a eului”, din moment ce egopatia noastră este „sfântă”. Prin umare, „suntem doar niște recipiente golite de conținut. Noi nu ființăm, noi trăim efectiv. Noi doar mimăm viața, ca niște paiațe uscate...”. Florin Toma caută să investească individul lipsit de autenticitate și bulversat de
Povestiri despre boală și cuvânt by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2965_a_4290]
-
am visat să citesc și să scriu/ toate poemele lumii.// Am visat să cîștig la loto/ toate/ mările și vapoarele lumii.// Să călătoresc dintr-o parte/ în alta a luminii și nopții” (ibidem). Nu numai „visul” ce se consubstanțiază cu eul constituie resortul unui asemenea comportament moral, ci și, de fapt, „luciditatea” de „poet provincial” pe care Ioana Dinulescu socotește că nu s-ar cuveni s-o pună la îndoială. Adică o conștiință operativă prin imaginar, cu o resignare provocatoare, cu
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
stadiu al oglinzii”) reprezintă o tăiere simbolică a cordonului ombilical, derulată în plan psihologic (în jurul vîrstei de șapte ani, copilul își descoperă imaginea în oglindă și dezvoltă sentimentul independenței - ca eu - față de entitatea maternă), al doilea se referă la un eu specular, ivit, ficțional, în entuziasmul oniric al adolescenței și, în sfîrșit, al treilea implică apariția eului social, o identitate a responsabilității și integrării mature în societate. Eroul lui Dickens parcurge aceste faze de transformare epifanică prin medierea celor trei femei
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
de șapte ani, copilul își descoperă imaginea în oglindă și dezvoltă sentimentul independenței - ca eu - față de entitatea maternă), al doilea se referă la un eu specular, ivit, ficțional, în entuziasmul oniric al adolescenței și, în sfîrșit, al treilea implică apariția eului social, o identitate a responsabilității și integrării mature în societate. Eroul lui Dickens parcurge aceste faze de transformare epifanică prin medierea celor trei femei din existența lui: Clara Copperfield (mama care moare departe de fiul ei, oferindu-i astfel, subit
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
Nu ar putea fi detaliate și în cazul lui Arghezi, mai devreme decât la Nichita Stănescu, o poezie a rupturii și o nostalgie a totalității? Sau poate că revoluția lui poetică, dacă e o revoluție, este sintetizabilă în formula pulverizării eului, a oglinzii sparte? Nu ar servi teza cărții cunoașterea participativă din poezia lui Lucian Blaga? Unde îl situăm pe Bacovia? Nu schimbă și el paradigma poeticității? Nu ar fi mai potrivit să vorbim în cazul modernității, dacă Ion Barbu este
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
Mai curând, expresia lor e mijlocită de reflecția livrescă, trăirea e filtrată de convențiile literaturii, de obsesia literarității consemnărilor. Interesante pentru evoluția unei conștiințe supuse avatarurilor și restricțiilor din vremea comunismului, notațiile jurnaliere ale lui Simuț înregistrează ipostaze revelatoare ale eului, în notații succinte, marcate uneori de frenezia asocierilor, notații în care reflexul mimetic se conjugă cu desenul autoscopic. În aceste pagini, melancolia este privită ca o stare privilegiată de trăire și simțire, ca o modalitate de acces spre adevăratele dimensiuni
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
cu turnuri afective ale frazei ci, mai curând, circumscrisă teoretic, într-un incontestabil efort analitic, de radiografiere a resorturilor și componentelor sale, a funcțiilor pe care le deține în economia psihicului uman: Melancolia este o formă subtilă de valorizare a eului, o formă subtilă de a pune eul și lumea într-o ecuație insolubilă, în care nu contează decât relaționarea tensionată. Melancolia este una din căile normale parcurse ca eul să-și descopere fragilitatea, sensibilitatea, permeabilitatea - calități de finețe absolut necesare
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
curând, circumscrisă teoretic, într-un incontestabil efort analitic, de radiografiere a resorturilor și componentelor sale, a funcțiilor pe care le deține în economia psihicului uman: Melancolia este o formă subtilă de valorizare a eului, o formă subtilă de a pune eul și lumea într-o ecuație insolubilă, în care nu contează decât relaționarea tensionată. Melancolia este una din căile normale parcurse ca eul să-și descopere fragilitatea, sensibilitatea, permeabilitatea - calități de finețe absolut necesare pentru a recepta înțelesurile lumii. Melancolia este
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
economia psihicului uman: Melancolia este o formă subtilă de valorizare a eului, o formă subtilă de a pune eul și lumea într-o ecuație insolubilă, în care nu contează decât relaționarea tensionată. Melancolia este una din căile normale parcurse ca eul să-și descopere fragilitatea, sensibilitatea, permeabilitatea - calități de finețe absolut necesare pentru a recepta înțelesurile lumii. Melancolia este adevărata stare optimă de receptivitate a semnificațiilor, percepute într-un moment de slăbiciune". "Echilibrat prin natură, dar și prin formație" (Ștefan Borbely
Paradoxurile revizuirii critice by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15353_a_16678]
-
reacție cât se poate de firească, "banală". Și totuși nu este un ins banal, perfect șters, perfect prozaic, personajul de care vorbim al lui Aderca: spirit ironic și autoironic, îmbinând luciditatea cu candoarea, agitat de răbufniri vitaliste, de inflamările unui eu care se decomprimă în dese și fulminante experiențe erotice, subiectul predilect al rememorărilor. Este și plin de sine acest Istrăteanu, crezându-se persecutat cosmic, toată povestea cu arestarea și ancheta, cu atragerea în labirintele judiciare punând-o în seama unor
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
de grad secund în care naratorul se suprapune actantului iar referentul tinde să fie chiar conținutul stărilor de conștiință ale celui care scrie. "Pactul autobiografic" instituie astfel un spațiu estetic marcat în chip decisiv de tribulațiile și avatarurile afective ale eului ce se dezvăluie pe sine, cu mai multă sau mai puțină sinceritate și autenticitate; în cazul jurnalului eul devine, în mod concomitent, obiect și subiect, desfășurând în acestă "duplicitate" estetică și ontologică o tentativă de recuperare a trăirii prin transferul
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
conștiință ale celui care scrie. "Pactul autobiografic" instituie astfel un spațiu estetic marcat în chip decisiv de tribulațiile și avatarurile afective ale eului ce se dezvăluie pe sine, cu mai multă sau mai puțină sinceritate și autenticitate; în cazul jurnalului eul devine, în mod concomitent, obiect și subiect, desfășurând în acestă "duplicitate" estetică și ontologică o tentativă de recuperare a trăirii prin transferul ei în expresie. Evident, mereu persistă un decalaj apreciabil între timpul trăirii și timpul mărturisirii, decalaj care diminuează
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
cotidianului, devenind astfel un instrument gnoseologic, e drept, un instrument imperfect, la rândul lui derizoriu, lipsit de prestigiu. Se observă, de asemenea, tonalitatea neutră din punct de vedere afectiv a scriiturii, o voință a imparțialității și a totalei obiectivări a eului așezat dinaintea oglinzii expresive: "Dar, cel mai adesea, jurnalul nu trădează nici o stare sufletească. Simplă mașină de transcris, el e martorul obiectiv, influențat numai de probele irefulabile, trecute prin filtrul neliniștei conștiinței. Din ce în ce mai neliniștite. Pas cu pas, notațiile cu caracter
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
interogându-se iar și iar, reluând căi noi de acces spre intimitatea operei, într-o scriitură febrilă, deloc aridă, dimpotrivă, pasională și fascinantă. Fascinație ce reiese și dintr-o evidentă identificare empatetică a eseistului cu intimitatea textului, refex al multiplelor euri revolute cristalizate în expresie.
Mircea Mihăieș - portret în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/15397_a_16722]
-
Ivanciu - Comicul prozei, Minerva, 1998; Infernul intim. Dialog între literatură și psihanaliză, Cavallioti, 1998; Dorință și Lege. Convergențe culturale, Oscar Print, 2002 - se construiește pe fundalul unor vaste lecturi filozofice, psihanalitice, critice și mai ales literare pentru a investiga reacțiile Eului în confruntarea cu situațiile existențiale ale lumii moderne. Ultima dintre aceste lucrări analizează stările Eului, sugerate, imaginate sau observate în variate producții culturale ale secolului al XX-lea: discursuri mai mult sau mai puțin ficționale (Herman Hesse, Nathalie Sarrauté, Marguerite
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
și Lege. Convergențe culturale, Oscar Print, 2002 - se construiește pe fundalul unor vaste lecturi filozofice, psihanalitice, critice și mai ales literare pentru a investiga reacțiile Eului în confruntarea cu situațiile existențiale ale lumii moderne. Ultima dintre aceste lucrări analizează stările Eului, sugerate, imaginate sau observate în variate producții culturale ale secolului al XX-lea: discursuri mai mult sau mai puțin ficționale (Herman Hesse, Nathalie Sarrauté, Marguerite Duras, Samuel Beckett, Marie Cardinal etc.), relatări analitice (Pierre Rey, Marie Cardinal, Vasile-Dem. Zamfirescu), relatări
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
psihanalitică (Freud, Jung, Zimmer, Andre Green, Clarissa Pinkola Estes etc.) pe care autoarea le numește dezvrăjitoare. Prin mijloace discursive specifice fiecărui gen de scriitură și fiecărui creator, acest segment cultural își propune în esență să fisureze fațada de soliditate a Eului modern, fațadă ticluită cu grijă grație imaginarului, complice al unui sistem defensiv antrenat pentru ipocrizie și pentru jocul savant al simulărilor și disimulărilor; Eul a pierdut astfel contactul cu vocile umbrei sale, pretinzând, în același timp, că se cunoaște și
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
și fiecărui creator, acest segment cultural își propune în esență să fisureze fațada de soliditate a Eului modern, fațadă ticluită cu grijă grație imaginarului, complice al unui sistem defensiv antrenat pentru ipocrizie și pentru jocul savant al simulărilor și disimulărilor; Eul a pierdut astfel contactul cu vocile umbrei sale, pretinzând, în același timp, că se cunoaște și că este în măsură să-și locuiască în mod adecvat forul intim. S-ar putea afirma că scrierile "dezvrăjitoare" sunt purtătoarele de cuvânt ale
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
cu vocile umbrei sale, pretinzând, în același timp, că se cunoaște și că este în măsură să-și locuiască în mod adecvat forul intim. S-ar putea afirma că scrierile "dezvrăjitoare" sunt purtătoarele de cuvânt ale acelor voci de care Eul defensiv se dezinteresează sau se desolidarizează pentru a se conforma valorilor de împrumut, proprii "tribului". Acesta îl covârșește într-atâta încât întreaga sa existență îi este subordonată. Gratificarea tribului îi este până într-atât de necesară încât îl conduce la
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
conduce la negarea mai mult sau mai puțin inconștientă a aspectelor personale considerate ilicite de comunitate. Autoritatea tribală se interiorizează până la a căpăta forța unei Legi. Dacă în primele două lucrări menționate, Nina Ivanciu insista mai ales asupra consecințelor stagnării Eului în posturile sale de odinioară, reductibile până la urmă la rolurile eterne de victimă și călău sau de sclav și de stăpân, unul manifest, celălalt latent, cea de-a treia carte, refăcând parcursul tragi-comic al Eului - prins în capcana Imposibilului, promițător
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
mai ales asupra consecințelor stagnării Eului în posturile sale de odinioară, reductibile până la urmă la rolurile eterne de victimă și călău sau de sclav și de stăpân, unul manifest, celălalt latent, cea de-a treia carte, refăcând parcursul tragi-comic al Eului - prins în capcana Imposibilului, promițător de miracole și a Interdicției, filtru a ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie spus, gândit sau simțit -, nu se mulțumește numai cu atât. Imediat ce fațada de soliditate a acestui Eu ce își ignoră rădăcinile pulsionale
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
carte, refăcând parcursul tragi-comic al Eului - prins în capcana Imposibilului, promițător de miracole și a Interdicției, filtru a ceea ce trebuie și ceea ce nu trebuie spus, gândit sau simțit -, nu se mulțumește numai cu atât. Imediat ce fațada de soliditate a acestui Eu ce își ignoră rădăcinile pulsionale începe să se fisureze, el se simte invadat de toate afectele condamnate în numele Idealului tiranic care îi locuiește spațiul mental. Prezența explozivă a trăirilor refulate îl împiedică să se mai mintă, să-și spună că
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
a trăirilor refulate îl împiedică să se mai mintă, să-și spună că ceea ce nu știe despre el însuși nu există. De aceea, se hotărăște să reacționeze coborând în străfundurile conștiinței. Dacă teama de pulsiuni sau de excludere a determinat Eul defensiv să le ignore, tot teama de data aceasta de propria anihilare îl împinge să-și investigheze istoria emoțională și să-și reintegreze încetul cu încetul dorințe și gânduri, atitudini, senzații și sentimente jignite, împinse în zona de umbră sub
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
îl împinge să-și investigheze istoria emoțională și să-și reintegreze încetul cu încetul dorințe și gânduri, atitudini, senzații și sentimente jignite, împinse în zona de umbră sub influența aspirațiilor narcisice ale Celuilalt. Dorință și Lege se concentrează asupra tribulațiilor Eului, ce pornește de la un stadiu marcat de ignorarea propriei persoane și supunerea față de o cultură oprimantă, asimilată din fragedă copilărie și ajunge la o revoltă care îi dă forța să-și afirme personalitatea profundă și, inevitabil, să se distanțeze de
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]
-
ba chiar a înlocuirii acesteia prin ceea ce convine așteptărilor narcisice ale "zeului" său. Limbajul va fi solicitat să numească secretele (dorințe, fantasme etc.), - considerate bulversante sau rușinoase în ochii Stăpânului -, să formuleze pasiunile "intolerabile", să participe la proiectul pe care Eul se hotărăște să-l asume și să-l desăvârșească: sinceritatea cu sinele, renunțarea la artificiile autoidealizante, evadarea din cadre de referință și interpretative false sau parțiale, care îl împiedicau să acceadă la o percepție de ansamblu. Cuvântul devine astfel mijlocul
Prin labirintul ființei by Michaela Gulea () [Corola-journal/Imaginative/15501_a_16826]