3,349 matches
-
de modest încăt să creadă că de fapt nu făcea decăt să dea lucrurilor denumiri, ci trăia în iluzia că exprima suprema cunoaștere despre lucruri prin cuvinte. Ca unică posibilitate de a combate limba turmei, ca unică posibilitate de a evada dintre zidurile de închisoare ale acestei credințe , Nietzsche indică posibilitatea, pe lăngă tăcere și distrugere (spargerea și batjocorirea vechilor limite ale conceptului), vorbirea în metafore interzise și alcătuiri conceptuale inedite. Acest aspect de ruptură este posibil doar în actul poetic
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
ne împiedică să îl cunoaștem. A fost un poet filolog; cu alte cuvinte un pelerin neobosit ce a străbătut toate epocile și toate latitudinile. A fost un nostalgic iremediabil. Personalitatea și perfecțiunea lui constau în acest fantastic efort de a evadă din timp.105 Recursul sau la scrierile maestrului, fără a fi deosebit de profund incomparabil mai fină este, de pildă, percepția lui Pascoli asupra substanței operei leopardiene a adăugat leopardismului în perioada în care Quasimodo se stabilise la Romă pentru a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
În mine rătăcita fiece formă). Pornind de la această ultimă conotație, Quasimodo plasează adjectivul amintit în versuri ce abordează tema alienării, a exilului, a suferinței din prezent. Asemenea lui Leopardi, ermeticul detesta lumea contemporană (Îngeri), preferând trecutul și visarea, dorind să evadeze într-un alt timp și spațiu, care ce ar putea fi cel al morții dorite, invocate, așteptate și de romantic. În alte contexte încadrabile în aceeași tematica a prezentului detestat poetul din Modica trasează, utilizând adjectivul amintit, sfârșitul procesului metamorfic
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
albe, îmi împodobea fruntea. (De tânără femeie culcata printre flori, trad. MB).412 Cum era de așteptat ambii poeți aleg să transpună în vis chipuri și imagini din istoria lor personală, proiectându-le într-un univers oniric în care pot evadă eliberați de curgerea timpului și de suferință. Organizate inițial în funcție de personajul liric căruia i se subordonează motivele somnului și viselor, rândurile de mai sus au zăbovit asupra ipostazelor femeii iubite, cufundate în somn adânc și perfect integrate în ritmurile și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
somn și cea de trezie, în vreme ce Quasimodo a preferat să fragmenteze viziunile, să suprapună în stil aproape futurist imagini disparate. Nu în ultimul rând, contaminarea visului cu lumea fericită a copilăriei și adolescenței, timp în care ambii ar vrea să evadeze și să se reîntoarcă constituie o corespondență. Ascendentă este dovedită și de recurenta termenilor dolce, dolcezza în structuri similare. La creatorul sicilian valorizarea romantică a trecutului în detrimentul prezentului provine în mare parte din dragostea pentru poezia greacă și latină pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nu este altceva decât rătăcire în întuneric, așteptare a morții, tristețe. Imaginile sonore, utilizate că vehicule ale reîntoarcerii, revin constant în poezia quasimodiană, la fel ca în Canturi, și constituie un indiciu al dorinței romantice a poetului ermetic de a evadă din prezent în amintire. Sfera motivelor situaționale preluate de Quasimodo din Canturi cuprinde imaginea somnului și, conex, pe cea a visului. Pentru ambii autori seninătatea promisă de somn constituie o breșă în curgerea tumultuoasa a vieții. În Canturi, dar și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
de Giuseppe Savoca (CQ) 32 de ocurente. 259 Alteori autorul se raportează la constelația de elemente și locuri ce formează universul cunoscut așa cum se raportează la cuvânt. Cuvintele conturează spații încărcate cu energie, din temnița cărora eul poetic vrea să evadeze: Naufrago: e în ogni sillaba m'intendi / che dalla terra scava îl suo spiraglio / e nell'ombra s'allarga / e albero diventa o pietra o sangue / în ansiosa formă d'anima (Vită nascosta). Ieșind din haos poetul încearcă să stabilizeze
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Jiu, luptătoare în primul război mondial (vezi primul război mondial). A participat la apărarea orașului ei și a podului de peste Jiu, s-a înrolat ca sergent-instructor în Regimentul 18 Gorj; a fost rănită și a fost luată prizonieră, dar a evadat; a participat la lupte și a primit titlul de sublocotenent onorific. A fost rănită mortal în bătălia de la Muncel. Imaginea a rămas în amintirea românilor pentru eroismul ei. Tighina - cetate pe Nistru, în sudul Basarabiei (vezi Basarabia), stăpânită pe rând
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
sintagme-titlu universul poetic aparte pe care Stelaru îl construiește, unul al umbrelor, fantomatic care prelungește imaginarul suprarealist. Toți cei patru poeți cunosc încercările unui destin tulbure. Lui Dimitrie Stelaru i se ia bucuria cea mai mare, aceea de a putea evada în spațiul literaturii și de a-și vedea opera publicată, Constant Tonegaru nu rezistă regimului de detenție și, dacă pentru el, eliberarea înseamnă trecere în moarte, pentru Caraion înseamnă mutare într-o altă închisoare, una a constrângerilor. Geo Dumitrescu nu
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în lirica lui Tonegaru și de alte simboluri, dintre care îl aminteam pe cel al fluturelui (molia) asociat timpului devorator, pe cel al dansului (tendație erotică și atragere în plasa morții, un substitut al cântecului sirenelor). Toate încercările de a evada (în vis, în spații exotice, în literatură, în dragoste, în cosmos) sunt sortite eșecului și poetul revine, de fiecare dată, în lumea reală pentru că totul este marcat de semnele dispariției. Spre deosebire de abordarea aceasta a morții sub o mască a calmului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
mesaje s-au făcut aranjamentele necesare pentru parașutarea unor provizii suplimentare și agenți, care erau, de fapt, capturați imediat. Operațiunea, denumită de germani Nordpol (Polul Nord) și Englandspiel (Meciul împotriva Angliei), a continuat până în 1944, când doi dintre agenții capturați au evadat din lagărul în care erau închiși. În acel moment, imaginându-și că vor fi oricum deconspirați, conducerea serviciului militar german de contrainformații a decis să încheie acțiunea cu un mesaj simplu către Londra, trimis în mod inspirat pe data de
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
Deodată hohotul se sparse/ Tăcerea galbenă creștea/ Prin noi trecură păsări arse.” Imaginația ecoului (1981) continuă percepția fabuloasă a lumii și registrul grav, dar aduce și o esențializare a gândirii poetice, care atinge echilibrul între tensiunea spiritului și vibrația lirică. Evadând din contingență, poeta se concentrează asupra esențelor, pătrunde într-o lume în care mișcarea e „un dar al neclintirii”, întunericul - „insomnia/ Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea memoriei care-și contemplă dăinuirea”, iar „ființa e năpădită de neființă.” Este intuită
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
provinciei române Britannia. În urma unui raid de pradă al unor pirați irlandezi, tînărul Patricius a fost luat sclav și dus în Irlanda, în regiunea Slemish din comitatul Antrim, în nordul insulei. După șase ani de captivitate, el a reușit să evadeze și să se întoarcă acasă. Într-o zi, a avut o viziune, pe care o relatează în poezia Confesiune și care l-a determinat să revină în Irlanda pentru a creștină triburile celtice. Pînă la moartea sa, care a survenit
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
era asociată de victorianul Matthew Arnold în Culture and Anarchy cu "urmărirea dezinteresată a perfecțiunii". Spielberg a pășit cu dreptul de la primul său film, The Sugarland Express, în care Goldie Hawn joacă rolul unei femei ce își ajută soțul să evadeze din închisoare, pe un motiv foarte serios: riscă să i se ia copilul și să îl vadă în custodia mamei sale, pe care o cunoaște, firește, foarte bine. Cei doi au și un ostatic, polițist. Urmează scene de urmărire a
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
sănătate, în special atunci când sunt luate în combinație. Deoarece nu știi niciodată cu ce te alegi atunci cand cumperi droguri, te joci cu sănătatea ta. Nu putem nega că drogurile sunt oarecum tentante. Unii văd în droguri o cale de a evadă din realitate, un remediu rapid pentru a se relaxa ori înviora, sau chiar un mijloc prin care să devină populari. La mulți dintre consumatorii de tutun, tușea e doar începutul. Urmează apoi cancerul, bolile de inimă și de plămâni. Fumatul
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Velenciuc Ilie, Romanescu Anca- Raluca () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2006]
-
Fără pereche (2000), roman al abandonului și al eșecului existențial, aduce în scenă personaje indecise, debusolate - un pianist bătrân, o femeie trecută, un obișnuit al cafenelelor, un pustnic -, care rătăcesc, lipsite de repere, într-o lume absurdă și caută să evadeze în spațiul oniric în încercarea lor zadarnică de a-și alunga singurătatea. Cu o operă textualistă în spiritul, nu doar în litera sa, Ș. se dovedește a fi unul dintre cei mai interesanți autori ai generației ’80. Bun cunoscător al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289715_a_291044]
-
inadaptați”, de fapt inadaptabili, ce își caută refugiul în sensibilitate, în imaginație, în propria lume interioară. Găsindu-și destui congeneri printre foștii colegi de studenție, se întâlnesc adesea în câte un apartament (uneori închiriat chiar în acest scop) din care „evadează” în orașe sau în insule imaginare, eliberați de orice fel de constrângeri. Personajele-femei, pe lângă toate încorsetările sociale, sunt apăsate până la depresie de rutina familială. Rareori (precum Anca Cerchez din Idolii peșterii) ele se sustrag de la aceste obligații împotrivindu-se firii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287845_a_289174]
-
creat. Cunosc destul de multe fete care, pentru a se răzbuna pe rigiditatea părinților, recurg la sexul oral, pentru că acesta nu poate fi detectat de ginecolog. Și există, de asemenea, băieți care se masturbează de șase ori pe zi pentru a evada din concepția lor rigidă. Mult mai bine ar fi dacă o persoană care s-a decis să se căsătorească virgină ar avea o oarecare viață sexuală cu ajutorul căreia să se cunoască pe sine și și-ar permite să aibă și
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
E o lume de automate, de marionete cu creierul spălat, unde „cineva”, Păpușarul, Sforarul-Șef, pune mereu în scenă, voit redundant, aceeași piesă, cu alte măști. Dacă personajele sunt vizionare și acțiunile lor epifanii, U., obsedat de trecut, nu poate evada decât prin mitul eternei reîntoarceri și prin mister. Scriitorul adoptă stilul personajului său predilect, Antim Vicol: dintr-o nevoie interioară de sacru „revine, după un ritm imprevizibil, în teritoriul imaginar pe care l-a inventat [...] și adaugă o nouă imagine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
urme pe care nimic nu le va putea șterge. Mama reușește să devină atemporală și aspațială: „Pentru mame nu există spațiu: o adevărată mamă presimte și-și vede copilul de la un pol al pământului la altul.” (Honoré de Balzac) Mama evadează din constrângătoarea limitare a trecerii timpului: „Mamele au o vârstă unică; nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase sau urâte: există doar mame” (Alba de Cespedes). „Frumusețea pălește, iubirea se stinge, frunzele prieteniei cad. Secretul mamei este să le
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
acesta este Moise. Acest urcuș duhovnicesc al celui ce dorește să ajungă la unirea cu Dumnezeu este în Hristos și cu ajutorul lui Hristos. După cum spunea Dodds, dacă alegoria „a oferit singura evadare posibilă din tirania literei”, atunci Sfântul Grigorie a evadat și s-a răzbunat. Lucrarea omite numeroase episoade narate de Moise în Biblie<footnote De exemplu, povestea lui Ietro în Exod 18, evenimentele prezentate în Numeri 9, sau moartea lui Aaaron (Numeri 20, 22). footnote>; se concentrează doar pe viața
Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
la honte et l'épouvante). Ea le spune necredincioșilor că ostile de cruciați ale tatălui ei nu au curajul să atace Ierusalimul. Rămași singuri, cei doi îndrăgostiți se îmbrățișează (Ah viens, viens! Je ț’aime). Gaston și Hélène încearcă să evadeze, dar sunt recapturați. Act III. Tabloul 1. Haremul palatului. Hélène, închisă în harem, urmărește dânsul concubinelor. Emirul sosește și îi spune că dacă cruciații vor ataca, ea va fi decapitată. Despărțita de iubitul ei, desfide moartea (Que m'importe la
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
pentru că își încălcase jurământul, atunci când tatăl ei o denunță public drept vrăjitoare nu spune nimic în apărarea ei și este condamnată. Johanna este capturată de englezi. Atunci cand francezii realizează că Johanna este totuși nevinovată, ei încearcă să o elibereze. Ea evadează din captivitate și se alătură trupelor franceze care în final sunt victorioase, dar Johanna este rănită mortal. Astfel Johanna moare în lupta și nu arsă pe rug. Scriitorul englez George Bernard Shaw numea această piesă: “Nonsensul romantic a lui Schiller
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și Guvernator al Perului (baș); Ataliba, conducătorul unui alt trib peruvian (baș), Ovando, un căpitan spaniol (tenor); Zuma, servitoarea Alzirei (mezzo-soprana); Otumbo, un luptător sud-american (tenor); ofițeri și soldați spanioli; populație peruviana Prolog - “Prizonierul”. O câmpie din Peru. Zamoro a evadat din captivitatea în care fusese ținut de Guvernatorul Perului, Gusmano, si s-a întors la tribul al carui conducător fusese. Oamenii au rămas surprinși să-l vadă, deoarece toți știau că Zamoro fusese ucis de Gusmano și de trupele sale
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
doi îndrăgostiți. Asistență părăsește scenă în timp ce Alvaro, singur, isi plânge fiul ucis. Principalele pagini din opera Alzira Aria Un Încă, eccesso orribile din Prolog Rol : Zamoro, șeful unui trib peruvian Voce : O vastă câmpie peruviana, secolul 16 Rezumat : Zamoro a evadat din captivitatea în care fusese ținut de Guvernatorul Perului, Gusmano, si s-a întors la tribul al carui conducător fusese. Oamenii au rămas surprinși să-l vadă, deoarece toți știau că Zamoro fusese ucis de Gusmano și trupele sale. Întors
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]