4,693 matches
-
și național-comunismul În Letonia, 1953-1959”, „industrializarea și colonizarea ț...rîi, 1959-1985”, În sfîrșit, „spre renașterea național... și independent..., 1985-1991”. Dintre miile de documente adunate, cele mai tulbur...toare sînt cele referitoare la Gulagul sovietic. Nimic nu a fost neglijat pentru evocarea bietului „zek”, de la vagonul care Îl transporta și pîn... la baraca ce-l aștepta În Kazahstan sau În Siberia. Au fost colectate obiecte m...runte din viața de zi cu zi: num...rul matricol cusut pe haine, mască de tifon
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
aceleiași instituții financiar-bancare); • realizarea planurilor de comunicare (promovare), pe structuri de promovare, respectiv: publicitate prin media (marele public, profesională, instituțională), promovarea vânzărilor (distribuție, consumator, forță de vânzare), marketing direct (e-mail, telefonie, telematică), relații publice (externe, interne), marca (logotip, faza de evocare), sponsorizări, saloane, conferințe, congrese etc.; • realizarea publicității prin media, incluzând activități cum ar fi: alegerea agenției de publicitate, determinarea bugetului de publicitate, stabilirea strategiei creative de publicitate (poziționarea, obiectivele, țintele, elementele de publicitate etc.), alegerea canalelor de media (presa scrisă
Marketing financiar-monetar by Lefter CHIRICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/235_a_185]
-
a negat statutul de știință al antropologiei. Altfel spus, capacitatea sa de a oferi cunoștințe, empiric verificabile, și generalizări, coerent construite, care să conducă la concluzii cu valoare de universalitate: „Antropologia interpretativă afirmă, Întâi, că scopul antropologiei trebuie să fie evocarea și interpretarea varietății culturale (spre deosebire de antropologia științifică, ce consideră că scopul antropologiei ar trebui să fie descrierea și explicarea varietății culturale). În al doilea rând, antropologia interpretativă consideră că este imposibil să atingem o cunoaștere științifică a chestiunilor legate de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
economia, viața politică și industriile culturale care constituie, Împreună, lumea modernă. Ceea ce interesează este mecanismul prin care mythos a dobândit valori care Îl diferențiau radical de logos și Îl asociau cu ceea ce a ajuns mitul să desemneze În contemporaneitate: a) evocarea unor lucruri legate de un trecut nedefinit; b) construcția narativă; c) caracterul fictiv; d) capacitatea de a emoționa; e) valoarea de model exemplar. Această transformare s-a produs ca rezultat al unei bătălii pentru autoritate, desfășurată Între două categorii de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
și mitologic cu un sistem aflat În opoziție cu propriul lor program de adevăr (K. Morgan, 2000, pp. 23-24). În „fabricarea” conceptului de mit sunt implicate mai multe tipuri de demersuri și mai multe familii de gânditori: a) construirea unei evocări riguroase, bazate pe fapte verificabile, a trecutului (pentru istorici, mitul va fi asociat cu memoria nesigură, cu zvonurile, cu povestirile exagerate); b) salvarea credinței religioase și Întemeierea ei pe o viziune nobilă asupra divinului (pentru filosofi și teologi, mitul va
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a produs printr-o relație sexuală prohibită (spre exemplu, adulterul), prin Însușirea unor bunuri interzise, prin jignirea unor reprezentanți ai puterii politice sau religioase. Studiile arată că atunci când vindecătorul identifică o asemenea cauză, el incită pacientul la un șir de evocări retrospective și la mărturisirea greșelilor. În unele cazuri, tratamentul și confesarea sunt acte publice; d) acțiunea magică malefică: frecvent, boala este considerată rezultatul unui act răuvoitor, cauzat fie de acțiunea inconștientă a unei persoane care deoache (evil eye), fie de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 108), ori Într-o procesiune integratoare (K. Ashley, 2001, p. 55). De asemenea, costumația și obiectele arătate public reamintesc și consacră valorile comun acceptate sau care, În contexte de tensiune și diviziune socială, trebuie acceptate În comun. Prin această evocare și materializare a ordinii sociale (prin arătarea publică a simbolurilor identitare) procesiunile și paradele funcționează, simultan, ca un sistem de integrare și ca unul de marginalizare; altfel spus, ca un sistem de integrare diferențiată (K. Ashley, 2001; B. Blehr, 1999
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
are ca scop o transformare a statutului participanților. Deoarece pelerinajul În sine implică o transformare a statutului (spiritual, social, cultural) al participanților, ultima categorie mi se pare redundantă. În consecință, ea nu poate fi justificată teoretic și nici susținută prin evocarea unor manifestări rituale specifice. Antropologii, În antiteză cu specialiștii În istoria religiilor, au „descoperit” târziu pelerinajul: „Cercetarea etnografică tradițională a vizat, ca obiect ideal de studiu, unitățile socioculturale fixe” (A. Morinis, 1992, p. 2). Această abordare nu poate fi aplicată
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1995; J.J. MacAloon, 1984) sau de amplificarea către spectaculos, pentru atragerea turiștilor, a unor sărbători aureolate de „exotism” (vezi G. Green, 2002; R. Grimes, 1976; C. King, 1993). Carnavalultc "Carnavalul" Carnavalul a generat numeroase descrieri etnografice, reconstituiri istorice, narațiuni și evocări literare și, firește, nenumărate ipoteze teoretice. Niciuna dintre ele nu pare a fi În Întregime satisfăcătoare, iar acest lucru se explică, probabil, prin polivalența structurală a carnavalului: el se individualizează prin caracterul eterogen (include rituri și elemente ritualice din cele
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
unde se ținea o parodie a slujbei religioase, marcată de momente parodice: liturghia bețivilor, liturghia cartoforilor, liturghia măgarului. În biserică, tineri clerici mascați În animale și femei dansau liber și apoi beau și mâncau pe Îndestulate În altar. Iată o evocare a acestei sărbători ireverențioase: În ziua nebunilor, copiii din corul (bisericii - n. M.C.) și clericii de rang mic onorează un reprezentant de-al lor, ales cu urale, pe care Îl numesc episcop al nebunilor sau papă al nebunilor; acesta este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-lea și al XIV-lea, femeia adulteră trebuia să parcurgă goală străzile orașului, la fel ca și bărbatul adulter, dar acesta putea fi, În plus, biciuit de femei (H. Rey-Flaud, 1985, p. 133). Autorul citat vede În aceste rituri o evocare teatralizată a haosului, prin reîntoarcera la nuditate și prin inversarea rolurilor femeii și bărbatului: prima Îl ținea În lesă și Îl conducea pe cel de-al doilea. În plus, aș adăuga, aceste charivari puneau În mișcare mai multe inversiuni simbolice
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolică a comemorării, tot atât de importante sunt și riturile funerare și cele de cult al strămoșilor, ofrandele (lumânările aprinse sau coroanele de flori depuse la monumentele comemorative), de purificare (reculegerea la monumentul respectiv și punerea Între paranteze a conflictelor), de propițiere (evocarea trecutului glorios este utilizată pentru a afirma simbolic prelungirea acestuia Într-un viitor plin de speranțe) sau procesiunile și pelerinajele (cortegiul care defilează În spațiul comemorat sau deplasarea grupului către „centrul” unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acestuia Într-un viitor plin de speranțe) sau procesiunile și pelerinajele (cortegiul care defilează În spațiul comemorat sau deplasarea grupului către „centrul” unde s-a petrecut cândva evenimentul de referință). De asemenea, comemorarea se Împletește cu sărbătoarea, momentele solemne de evocare a trecutului fiind Întotdeauna urmate de momente de veselie populară. Tipologia variată a comemorărilor poate fi structurată după criteriul temporalității În comemorări periodice (calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
calendaristice) și comemorări excepționale. Primele sunt asociate unor ansambluri ritualice complexe (ziua națională, marcarea anuală a unor evenimente esențiale pentru o comunitate), În timp ce ultimele sunt generate de momente de criză, de nevoia de a retrezi conștiința unei anumite identități prin evocarea unui eveniment sau a unei personalități considerate exemplare. În esență, riturile de comemorare pot avea mai multe caracteristici: Comemorarea este acea mișcare simbolică amplă prin care o comunitate se asigură și reasigură de identitatea ei, Întorcându-se către evenimente-cheie, adică
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
una gestuală. Din punctul meu de vedere, comemorarea poate fi definită prin spațiul de referință (instituirea locului consacrat al ceremoniei comemorative), decupajul asupra timpului (crearea memoriei comemorative), actorii și acțiunile lor. Dimensiunea spațială Comemorările creează spații de referință, fie prin evocarea și sacralizarea locului unde s-a desfășurat evenimentul primordial, fie prin ridicarea unui monument care evocă momentul, locul și faptele de instituire. Uneori, cele două mișcări se suprapun: pe locurile marilor bătălii, considerate definitorii pentru identitatea unei comunități, se refac
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
la mausoleu, loc Înțeles ca un centru mitic unde se află nu numai trupul sacru („moaștele”), ci și chintesența puterii și inspirației sistemului socialist. În sfârșit, putem identifica elemente de magie (rugăciunea, transferul de putere prin contagiune, caracterul incantatoriu al evocării activității lui Lenin În așa-zisele sesiuni științifice omagiale) și elemente ale unor rituri de inițiere și consacrare (prima vizită a pionierilor la mausoleu, Întrecerea În producție și confirmarea socială prin titlul de „fruntaș În muncă”): În acest scop au
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
renașterea rituală (vezi M. Eliade, 1995, pp. 11-29). În acest sens, eroul și inițiatul se află Într-un stadiu liminal, Între natură și cultură, Între comportamentul domesticit social și cel sălbatic, natural, Între vârste și statuturi sociale. Cea mai frumoasă evocare a efebului grec ca personaj dublu este, poate, Iason din Pitica a IV-a a lui Pindar. Pelias, bătrânul rege din Iolcos, „știa dintr-un oracol că va trebui să piară fie de mâna nobililor fii ai lui Eol, fie
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fr.wikipedia.org http://www.humanitas.ro http://www.larousse.com http://www.larousse.fr http://www.linternaute.com http://www.mediadico.com http://www.rfi.ro În colecția EFIGII au apărut: Maria CHETAN Ștefan Aug. Doinaș Ipostaze ale operei: evocări, proza, teatru, aforisme Dumitru LAVRIC De la ultimul fanariot la ultimul Caragiale Maria OCTAVIAN PAVNOTESCU O viziune a poeziei Alina-Iuliana POPESCU O poetica a deconstrucției. Neomodernismul: Ana Blandiana Adrian-Dinu RACHIERU Românul politic și pactul ficțional Theodor Codreanu în imaginarul criticii Ediție
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
și al unei institutoare, D. a absolvit liceul la Brăila și Facultatea de Drept la București, unde a fost avocat și consilier juridic. A debutat cu epigrame în „Foaia tinerimii” (1924) și a continuat cu reportaje, proză scurtă, pamflete, articole, evocări în „Bilete de papagal” (unde a semnat și Nidim), „Mișcarea”, „Vremea”, „Secolul”, „Gazeta tribunalelor”, iar după 1966, în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în 1970 cu volumul Patru cravate. A frecventat cafeneaua literară bucureșteană, lăsând câteva mărturii despre
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
lotri, plăieși, partea a doua e o idilă (între Ioniță, nepotul domnitorului, și Anca, fiica pădurilor) plină de alinturi, emanând o poezie naivă. Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume fior. O cădere a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
de o parte, să radiografieze eteroclitul univers uman al unui șantier, iar pe de alta, să sugereze, prin simbolistica zborului la trapez, riscurile eroului pornit în căutarea adevărului. După jurnalul de călătorie în Albania, intitulat Țara lui Skanderbeg (1973), și evocările literare reunite în volumul Dealuri la Prut (1977), D. publică romanul Tinerețea lui Bogdan Irava (1987), bine primit atât de critică, cât și de public. Concepută ca „roman al justiției, roman al puterii, cronică de moravuri și roman al formației
DIMITRIU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286779_a_288108]
-
V, 76-77, 203; Perpessicius, Opere, II, 266-267, 303-305, IV, 29-33, 168-170, XII, 223-224, 493-494; Constantinescu, Scrieri, II, 465-470; Călinescu, Ist. lit. (1982), 923; Gh. Anca, Ion Dongorozi, LCF, 1967, 28; George Muntean, Ion Dongorozi octogenar, RL, 1974, 1; Eugen Constant, Evocări, Craiova, 1980, 70-72; Ornea, Tradiționalism, 487-489; Firan, Profiluri, 269-271; Dicț. scriit. rom., II, 118-121; Ion Dongorozi, DCS, 104-105. D.M.
DONGOROZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286826_a_288155]
-
precum și eseul. Impulsul inițial e îndeobște polemic, C. procedând la demontarea și respingerea aserțiunilor enunțate de adversari, nu fără scăpărări de ironie și sarcasm, ce duc, de multe ori, la expresii tari, la violente injurii. Adesea, el face loc somptuoaselor evocări ale unor mari simboluri culturale, portretelor vii, cu precizia detaliului plastic, scurtelor narațiuni și chiar amintirilor personale, scăldate într-o undă de lirism. Altă dată, amprenta hotărâtoare este pusă de contactul direct, fierbinte, cu un auditoriu real sau imaginat. Fraza
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Un ciclu de articole detalia astfel istoria ziarului „Calendarul”, în intenția de a proba opiniei publice nevinovăția directorului său. La fel, „mărturisirile” făcute în 1932 studenților la Facultatea de Litere constituiau nu doar expresia unui crez artistic, ci și o evocare a anilor copilăriei. Toate anticipează memoriile redactate între anii 1944 și 1947. Primul volum, Zile albe, zile negre, se prezintă, mai ales în partea de la început, ca un bildungsroman. Zariștea de poezie și basm în care se mișcă fiul de
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
Opere, II, 331-342, XI, 165-169; Lovinescu, Scrieri, IV, 564-565; Călinescu, Ist. lit. (1982), 705; Valeriu Râpeanu, Mihail Cruceanu, „Poezii alese”, GL, 1957, 33; Micu, Început, 474-475; Ciopraga, Lit. rom., 420-421; Popa, Dicț. lit. (1977), 176; Dimisianu, Opinii, 44-49; Eugen Constant, Evocări, Craiova, 1980, 10-13; Scarlat, Ist. poeziei, II, 350; Firan, Profiluri, 237-242; Bălan, Repere, 111-121; Dicț. scriit. rom., I, 736-738; Radu Gyr, Calendarul meu, îngr. și pref. Ioan Popișteanu, București, 1996, 68-69. V.D.
CRUCEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286537_a_287866]