11,414 matches
-
staliniste, devenit unul din principalii critici și istorici ai literaturii române, exilat voluntar la Berlin În 1994, unde a murit cîțiva ani mai tîrziu. Vezi și Ov. S. Crohmălniceanu, Un om pentru toate dialogurile. Caiet cultural (7) al revistei Realitatea evreiască, volum coordonat de Geo Șerban, Ed. Universal Dalsi, București 2000. Valeriu Râpeanu, Paul Anghel, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu sînt printre numele cele mai cunoscute din acest grup. Vezi stenograma Întîlnirii lui Nicolae Ceaușescu cu «scriitorii protocroniști» pe 28 august 1980
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Dinu Gheorghiu, 2001). Paul Lendvai a fost unul din primii care au tematizat paradoxul unui antisemitism fără evrei (L’antisémitisme sans Juifs, Paris, Fayard, 1971). În România, genocidul din timpul războiului și valurile emigrațiilor successive au contribuit la dispariția comunității evreiești, făăr că antisemitismul să dispară. Eugen Ionescu era, În perioada respectivă, un critic ferm al „tinerei generații” și a reprezentanților acesteia, Între care Mircea Eliade și Emil Cioran, cu care nu s-a reconciliat decît mai tîrziu, În exil. Asupra
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
pe frontul de Est, morți În Gulagul românesc sau exilați uneori după mai mulți ani de Închisoare. Nu este vorba a fortiori de o situație inedită. Cum bine amintește și George Voicu, explicarea Revoluției franceze printr-o teorie a „complotului evreiesc” este cu mult ulterioară epocii revoluției Înseși. Reluarea acelorași stereotipuri În ceea ce privește revoluțiile din 1989 e un indicator al caracterului secular al acestei „culturi a complotului”. Pentru perioada dintre cele două războaie, pot fi citate mai ales cărțile lui Zigu Ornea
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
asociații. Istoria gândirii iudaice de la Vechiul Testament până la Martin Buber și-a aflat în el un popularizator cu vocație deosebită, care își propune să-i familiarizeze cu zestrea tradiției străvechi pe nou-veniții din România în Israel. Astfel, Lexicon. Noțiuni, obiceiuri, sărbători evreiești (1974) este o carte de căpătâi, cu structură de dicționar. Șabat, cunună a creației (1979) dă, odată cu istoricul sărbătorii, reperele necesare despre sensul spiritual al sabatului, care implică un răgaz de meditație asupra înnoirii ciclului cosmic al Facerii, în Vechiul Testament
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
compendiu de istorie și cultură iudaică, dar și un evocator de târguri și peisaje românești în imagini expresive, plastice. Ca filolog, a alcătuit câteva dicționare utile și azi: ebraic-român (1958), român-ebraic (1961), român-ivrit, ivrit-român (1972). SCRIERI: Lexicon. Noțiuni, obiceiuri, sărbători evreiești, Tel Aviv, 1974; Șabat, cunună a creației, Tel Aviv, 1979; Reflecții despre iudaism, Tel Aviv, 1989; Între legendă și realitate. Lumea hasidică, Tel Aviv, 1995. Repere bibliografice: Elena-Esther Tacciu, „Lumea hasidică”, „Ultima oră” (Tel Aviv), 1995, 7 iulie; Solo Har
LEIBOVICI-LAIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287774_a_289103]
-
curent, ea s-ar numi „a plictiselii” -, dar alte date sunt însă nonsuportive. Dintre cercetările sistematice ce atestă efectul suprasaturației de stimuli, două sunt mai relevante. Y. Talmon (1964), studiind un număr de 125 de cupluri căsătorite provenite din kibbutzuri evreiești, a constatat că nici unul nu era format din parteneri crescuți în același kibbutz. Crescut în același kibbutz însemna - așa cum s-a mai arătat în secvența dedicată definirii familiei -, că stăteau puține ore cu părinții, majoritatea interacțiunilor erau exclusiv între ei
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
în care va susține rubrica permanentă „Buletinul cărții”), la „Adevărul literar și artistic” (unde este prezent la rubrica „Mișcarea culturală”), ca și la „Salonul literar” (Arad). Se pensionează în 1934. Mai colaborează, adesea pe teme referitoare la învățământul sau comunitatea evreiască, la „Conservatorul”, „Epoca”, „Voința națională”, „Tinerimea română” (Târgu Jiu), „Noua revistă română”, „Rampa” ș.a. Ține conferințe la București și în țară, elaborează (uneori în colaborare) manuale de limba franceză, crestomații de literatură franceză, dicționare (francez-român și german-român, cu perechile lor
SAINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289435_a_290764]
-
așa că e bine să nu Înrăutățim situația”54. La 12 februarie 2004, Adunarea Națională a Franței a votat cu o majoritate covârșitoare de 494 la 36 interzicerea portul voalului musulman, precum și al altor simboluri religioase, incluzând crucea creștină și tichia evreiască, În școlile publice. Dacă noua lege reflectă sentimentul vastei majorități a cetățenilor francezi, ea a Înfuriat și mai mult comunitatea musulmană, deja puternic marginalizată, din Franța 55. Idealul asimilaționist francez a fost supus unui atac din ce În cemai virulent
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cetățeni pașnici, care respectă legea țărilor de adopție, trebuie spus totuși că există cel puțin unii dintre ei a căror loialitate față de Islam depășește cu mult loialitatea față de stat. Același lucru poate fi spus atât despre unele dintre sectele ortodoxe evreiești, cât și despre comunitățile creștine fundamentaliste.) Este interesant de remarcat, că Însuși universalismul ei face lumea musulmană mai ușor de integrat Într-o lume globalizată decât multe alte religii. Provocarea este dacă credința musulmană poate reintroduce toleranța față de alte religii
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
le unifice. O dovadă despre un timp mai îndepărtat în care Vechiul Testament era deja consemnat în scris e constituită de traducerea efectuată în limba greacă în secolul al III-lea î. Hr. Ea a fost solicitată de numeroasa și bogata populație evreiască din Alexandria, capitala unuia dintre regatele elenistice. Deși, ca limbă, se afla într-un proces de grecizare, această importantă minoritate își păstrase credința originară. Suveranul Ptolemeu II Philadelphul (285-246 î. Hr.) a venit în întâmpinarea dorinței influenților lui supuși; a autorizat
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
, Otto (11.XI.1930, București), traducător și prozator. Este fiul Rebecăi (n. Davidsohn) și al lui Jean Starck, mic negustor, apoi funcționar. Urmează la București Liceul Teoretic Evreiesc „Graur” (1941-1946) și Liceul „Sf. Sava” (1946-1949). În 1950 intra redactor la Editură Tineretului și, paralel, frecventează cursurile Facultății de Filologie, secția franceză, a Universității din București; redactor la Radiodifuziune din 1954, își va întrerupe studiile, finalizându-le abia în
STARCK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289883_a_291212]
-
semnează împreună cu Șt. I. Nenițescu o traducere din ebraică, Psalmii lui David. I. C. Vissarion și V. Demetrius sunt autorii unor scurte povestiri. În ultimul număr A. L. Zissu adresează o Scrisoare deschisă d-lui Tudor Arghezi, cu supratitlul În chestiunea evreiască, unde încearcă să polemizeze pe tema iudaismului ca directivă spirituală. Este anunțat și răspunsul lui Arghezi, dar revista își încetează apariția. M. Ș.
SPICUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289828_a_291157]
-
român. Unele amănunte par revelatorii după ce germenele minuscul, inobservabil din care s-au dezvoltat a ajuns la maturitate, cum s-a Întâmplat și cu Sebastian, care după două luni de colaborare cu Cuvântul, În 1927, Încă nu Își afirmase identitatea evreiască și era Îngrijorat În perspectiva venirii la București 3. În cazul lui Eliade, comentatorii nu au observat că, pur administrativă cum va fi fost, chestiunea stagiului cazon era Întrevăzută foarte probabil Încă Înainte de plecare, cu sau fără doleanțe paterne: abia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
1938), având aici răspunderi ca secretar de redacție, „Teatrul” (Iași, 1912-1913), la care a făcut parte din colegiul de redacție, „Viitorul”, „Cuvântul liber”, „Lumea literară și artistică”, „Adevărul literar și artistic”, „Dimineața”, „Săptămîna CFR”, „Adam”, „Libertatea”, „Seara”, „Orizont” (Cernăuți), „Gazeta evreiască” și multe altele. Alături de Mihail Sadoveanu și Matei Rusu, e prezent în publicația literară „Lumea” (trei numere, în 1899), se implică în redactarea altei foi efemere, „Mișcarea literară și artistică” (1901), conduce revista „Arta” (Iași, 1903-1904), în paginile căreia G.
SATEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289507_a_290836]
-
D. Speranția, va abdica de la principiile susținute anterior. S-a ocupat și de istoria și cultura poporului evreu, a alcătuit o bogată colecție de folclor în limba idiș, a scris studii de etnopsihologie comparată, cu privire specială asupra creației folclorice evreiești, precum și numeroase articole, unele polemice, privitoare la situația comunității evreiești din România. SCRIERI: Anecdote populare române cu privire la evrei. Cercetare critică, București, 1889; Poeziile populare colecția Alecsandri (1866) sau Cum trebuie culese și publicate cântecele populare, Iași, 1889; Vasile Alecsandri sau
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
ocupat și de istoria și cultura poporului evreu, a alcătuit o bogată colecție de folclor în limba idiș, a scris studii de etnopsihologie comparată, cu privire specială asupra creației folclorice evreiești, precum și numeroase articole, unele polemice, privitoare la situația comunității evreiești din România. SCRIERI: Anecdote populare române cu privire la evrei. Cercetare critică, București, 1889; Poeziile populare colecția Alecsandri (1866) sau Cum trebuie culese și publicate cântecele populare, Iași, 1889; Vasile Alecsandri sau Meșterul drege-strică și apărătorii săi, Craiova, 1889; Evreii în literatura
SCHWARZFELD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289561_a_290890]
-
Todoran, „Retorica literară românească”, O, 1976, 40; Mihai Dinu Gheorghiu, „Retorica literară românească”, RL, 1977, 4; Radu G. Țeposu, „Liviu Rebreanu. Sărbătoarea operei”, CNT, 1978, 51; Iorgulescu, Scriitori, 342-343; Tudor Ionescu, „Textul ipotetic”, ST, 1984, 11; Leon Volovici, Romancierii spațiului evreiesc, „Minimum” (Tel Aviv), 1985, 5; Nicolae Manolescu, Tot despre actualitatea romanului, RL, 1985, 30; Șerban Cioculescu, „Explozia” romanului, RL, 1985, 34; Ion Vlad, Romancierii despre roman, TR, 1985, 34; Marian Papahagi, „Romanul românesc în interviuri”, ST, 1985, 9; O istorie
SASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289506_a_290835]
-
17 februarie 1977, cu subtitlul „Săptămânal independent, politic, social, economic, literar”. Redactor: Ion Catz, secretar general de redacție: Avram Perl. Problemele culturii române sunt aproape sporadice în paginile revistei. Se abordează, însă, pe larg chestiunile la ordinea zilei ale comunității evreiești ce consideră limba română ca un mijloc natural de comunicare. Dovadă că puțin numeroasele texte literare publicate ies de sub pana autorilor într-o expresie curată, firească. Colaborează cu articole, versuri și proză Eugen Luca, Daniel Leibovici, Filip Cohn (Rugăminte, poem
SEMNALUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289615_a_290944]
-
de război” și una de „notițe”, I. Ludo (rar, o cronică ieșeană), Geri Spina, A. de Herz, Ion Vinea (Inspectorele artelor), Ion Costin, N. I. Porfiriu, F. Aderca (Parisul în 1914 și o rubrică „Desacorduri”, cu o patetică evocare a culpei evreiești în Rugăciune). Un supliment al gazetei, din mai 1911, reproduce lucrări de Iser, Camil Ressu, Francisc Șirato, Theodor Pallady, Ștefan Luchian, N. Vermont. Ziarul dă în foileton romanele de senzație Milioanele și metresele regelui Leopold și Cinstea fatală de Vasile
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
, Gina (18.III.1927, Bacău), prozatoare și eseistă. Este fiica Lorei Sebastian (n. Adelstein), profesoară de pian, și a lui A. Sebastian, economist. Urmează la Bacău Liceul de Fete, apoi Liceul Evreiesc, absolvit în 1944. Licențiată a Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București (1950), timp de douăzeci și cinci de ani va fi redactor la Agerpres și ulterior profesoară de limba engleză. În 1983 emigrează în Israel, unde lucrează tot ca
SEBASTIAN ALCALAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289591_a_290920]
-
la București (1953-1955), redactor la „Viața românească” (1955-1958) și la „Secolul 20” (din 1964 până la pensionare). Colaborează, de asemenea, la „Națiunea”, „Tânărul scriitor” (cu cronici literare), „Contemporanul”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară” ș.a. În cadrul activității de la revista „Realitatea evreiască” se ocupă de editarea seriei „Caiete culturale”, cu volume dedicate lui B. Fundoianu, Paul Celan, Mihail Sebastian, Ovid S. Crohmălniceanu, Z. Ornea ș.a. Coordonează o lucrare despre Budapesta literară și artistică. Cele șase studii din volumul Exegeze (1968) completează profilul
SERBAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
vremii numeroase studii și articole referitoare la viața și creația lui Eminescu: Portretele lui Eminescu, Din copilăria lui Eminescu, Eminescu și d. G. Panu, Eminescu și istoria națională, Eminescu în Banat, Eminescu și tinerimea, Eminescu și Moldova, Eminescu și chestiunea evreiască (1903), Eminescu și Alecsandri (1904), Eminescu și Schopenhauer (1905), Drama lui Eminescu „Bogdan-Dragoș”. Câteva considerații generale (1906), Eminescu în lumina vremurilor de azi (1907), Edițiile poeziilor lui Eminescu (1908) ș.a. Contribuția lui S. la cercetarea operei lui Eminescu rămâne esențială
SCURTU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
și al lui Emilian Slușanschi, avocat. Student la Universitatea din Cluj (1926-1930), în 1931 devine bursier al Statului francez la Universitatea din Strasbourg, apoi bursier al Școlii Române de la Fontenay-aux-Roses (1932-1933). Întors în țară, va funcționa ca profesor la liceul evreiesc din Cernăuți, iar în perioada 1940-1960 la mai multe școli din București, între care liceele „Gh. Șincai” și „Dimitrie Cantemir”. Din 1963 până în 1970 e șef al Serviciului de traduceri de la Institutul de Cercetări Agronomice. Colaborează cu poezii și articole
SLUSANSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289728_a_291057]
-
o prozatoare viguroasă, cu înclinații satirice, greu de plasat în registrul canonului ideologic al timpului, conform căruia ar fi trebuit criticate valorile vieții burgheze. Așezându-se în zona unui realism cu valențe naturaliste, romanul dezvoltă istoria unei familii de origine evreiască, în perioada interbelică, insistând pe elemente de dezagregare morală, până la explicații subliminale ținând de etnopsihologie. Povestirile din O plimbare la Băneasa (1962) se refugiază în atmosfera Bucureștiului de la mijlocul secolului trecut, cu aceeași înclinație către mica patologie a caracterelor și
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
nu fără aliaje, fie de poezie, fie de eseu, conțin romanele De două mii de ani, Orașul cu salcâmi (1935) și Accidentul. Discurs asumat autobiografic (cu nume schimbate, totuși), primul e o rememorare și o confesiune dramatică. O meditație asupra destinului evreiesc, punctată de situații diverse, inclusiv de secvențe „epice”, de scene văzute, probabil, de S. însuși în timpul studenției și, poate, unele parcurse de el, ca victimă a sălbăticiei antisemite. Mai numeroase decât „evenimentele” sunt discuțiile, reflecțiile, autoanalizele. De două mii de ani
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]