2,256 matches
-
tutelată de Paul Goma. Din categoria experienței mistice se impune "testamentul" memorialistic al cardinalului Iuliu Hossu ce s-ar cuveni să constituie "un memento pentru conștiința morală a națiunii, nu doar un best-seller", după aprecierea, ea însăși circumstanțial reculeasă, a exegetului în discuție. Comprehensiv cu starea de spirit a înaltului prelat întemnițat, d-sa consemnează consubstanțierea religioasă a textului acestuia, care, cu toate că lipsit de "strălucirea literară și eclatanța eseistică" de care dă dovadă scriitura monahului de la Rohia, e productul unui autor
Stil caragialesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7932_a_9257]
-
ce i s-a întins", B. P. Hașdeu a suferit detenția la închisoarea Văcărești, în vara anului 1870, cu ocazia rebeliunii antidinastice a lui Candiano Popescu de la Ploiești. Despre acest episod a scris chiar B. P. Hașdeu și unii dintre exegeții săi, dar C. Popescu-Cadem a descoperit, într-un masiv dosar de la Tribunalul Ilfov, interogatoriul inedit luat de judecătorul de instrucție, reproducân-du-l integral. De pildă, la acuzația că a complotat "contra siguranței interioare a statului", B. P. Hașdeu a răspuns: "Fac
Contribuții de istorie literară by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8812_a_10137]
-
critic" de care "cultura românească are în continuare nevoie". Dacă dl Gheorghiu și prietenii ideologici ai d-sale ar fi făcut cu adevărat acest examen, am fi fost scutiți de învinuiri aberante, precum aceea că directorul editurii Humanitas ar fi "exegetul entuziast al unor filosofi naționaliști, al căror trecut fascist l-a ocultat sistematic" (e vorba de Ernest Bernea și Petre Țuțea) sau că ar fi reeditat "necritic" opera "unora dintre maeștrii intelectuali ai extremei drepte românești." Oare de unde ne e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17255_a_18580]
-
cîștigat. Pe scurt, încălcîndu-i dorința, ne arătăm ingratitudinea sau, din contră, ne dovedim interesul față de memoria lui? Dacă ar fi să dăm ascultare dorinței sale testamentare - într-o însemnare publicată postum, în 1988, în revista Viața românească, Noica le cerea exegeților să-i caute spiritul exclusiv în opera scrisă, ocolindu-i cu totul viața - dacă i-am respecta dorința, nici un rînd din dosarul său nu ar trebui luat în seamă. Numai că, oricît de reverențioși am fi față de memoria lui, trebuie
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
de întîmplări și conversații semănînd izibitor cu pestrițătura haotică a unei rubrici de fapt divers: detalii adunate alandala, ca într-un evantai amețitor ce nu poate reda substanța unui spirit filozofic. Și totuși, repudierea dosarului nu o putem împărtăși. Pentru exegeți și biografi, paginile de față sunt o mană cerească. Cu o condiție însă: să ai discernămîntul de a citi selectiv, dînd la o parte pojghița deformatoare a opticii celor care îl filau pe Noica. Căci, ceea ce este frapant în orice
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
Blaga, Ion Barbu, Bacovia!). Remarcînd că lui Lucian Blaga i-ar lipsi "un anume simț al realului", în favoarea "abstractivismului" care e o trăsătură caracteristică a plasticii expresioniste, ceea ce ar putea produce o defazare a autorului Poemelor luminii în raport cu actualul receptor, exegetul se întreabă și răspunde la chestiune în beneficiul poetului, fără ca totuși să se șteargă o umbră de incertitudine: "întrebarea finală legitimă, dincolo de orice retorică, după acest excurs expresionist, ar fi în ce măsură poezia lui Blaga mai poate suscita interesul la lectură
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
conținut în saturația cerebrală e depășit de fibra-i suplimentar combativă, iute inflamabilă și, firește, incomodă, care-l împinge către o conduită polemică și o figură permanent cabrată, precum spre note caracterizante. Contemplativ constrîns lăuntric de aspirația orientativă a principiului, exegetul e constrîns din afară de adversitățile pe care sîngele d-sale meridional pare a le provoca atunci cînd ele întîrzie, precum o condiție dialectică a afirmării personale. P.S.: La împlinirea vîrstei de 60 de ani, îi urăm lui Marin Mincu o
O antologie de Marin Mincu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12557_a_13882]
-
nouă, cu traduceri noi, într-o limbă română modernă, accesibilă cititorilor și spectatorilor de azi. Primele două volume cuprind versiuni noi ale Sonetelor și ale pieselor Furtuna și Hamlet. Ele sunt rodul eforturilor depuse de o echipă de traducători și exegeți universitari ai operei shakespeariene. Noua serie își propune evitarea arhaizărilor forțate din versiunile mai vechi, se dorește o ediție sută la sută necenzurată din punct de vedere politic, social și religios, și nebowdlerizată (adică necenzurată în latura obscen-argotică a limbii
Shakespeare - Hamlet Ediție in-quarto (1604) (fragment) by Violeta Popa și George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6396_a_7721]
-
dictator al lui Sapiens, devenită însă mai apoi cu atat mai intransigenta - "mai cu seamă când e vorba de gloria propriului grup, meritata sau nu". Descrierea symposionului literaților e partea cea mai satirica a epistolarului: personajele poartă nume precum Sugens (exeget), Caius Philo Cadaverina (admirator al numai gloriilor trecute), Amens, Scabidus, Aebilitatis etc. Iată, de pildă, biografia semnificativă a marelui filozof și scriitor Aemilius Rabiosus: "Plecase din Italia în tinerețe, pentru a se opri în cele din urmă în Gallia. Ca
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
ale carnavalului a fost socotită de diverșii comentatori ai premierei absolute a nu avea invențiune, tipuri, caractere, haz. Apărată de Maiorescu în celebrul său studiu Comediile d-lui Caragiale, dar aspru judecată de Dobrogeanu-Gherea, piesa avea să-și găsească primul exeget literar adevărat în Pompiliu Constantinescu, cel ce i-a definit genul proxim, calificând-o "o farsă pură" și a observat că lucrarea este "de o ingeniozitate extraordinară de situații, de o complexitate de intrigă rară". Și tot Pompiliu Constantinescu credea
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
regizat de Lucian Pintilie, în scenografia lui Liviu Ciulei și a lui Giulio Tincu și interpretat de Octavian Cotescu, Marin Moraru, Toma Caragiu, Aurel Cioranu, Gina Patrichi și Rodica Tapalagă. După această montare de hotar, laolaltă, oameni de teatru și exegeți literari au căzut de acord că D'ale carnavalului, departe de a fi "cea mai slabă piesă" a lui Caragiale e, fără tăgadă, cea mai dificilă. De dificultățile pe care le presupune înscenarea textului caragialian m-am convins încă o dată
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
cărții, fără prea zgomotoase surle și fără trâmbițe carnavalești. Ați auzit, spre exemplu, de Jacques G. Costin? Bănuiesc că nu, așa cum - iertați-mi ușoara maliție - nu par să fi auzit nici cei mai mulți dintre antologatori. Și totuși: Lipsa de interes a exegeților pentru literatura lui Jacques G. Costin este regretabilă. Excepțiile (Mihai Zamfir, Ov. S. Crohmălniceanu, Geo Șerban) nu fac decât să confirme regula. Nici o antologie a literaturii române de avangardă - cu excepția celei a lui Sașa Pană nu îl include, iar studiile
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
ajunul Pesahului, devenea impur și nu putea să participe la cina pascală, fiind supus, totodată, unor interdicții de rigoare pentru o perioadă care varia între o săptămână și o lună privind participarea la anumite ritualuri; pe de altă parte, unii exegeți invocă cerințele caracterului secret al anumitor procese romane. Revenind la derularea propriu-zisă a cercetării judecătorești, se pare că primele acuzații aduse de „arhierei” nu l-au convins pe judecător asupra competenței sale, faptele imputate lui Iisus părându-i-se minore
Iisus judecat de Pilat, cel mai important proces din istorie () [Corola-journal/Journalistic/66960_a_68285]
-
în literatură o atât de mare importanță. Dacă ar avea ar însemna să-i facem lui Dimitrie Bolintineanu un merit din faptul că a scris înaintea lui Mihai Eminescu despre lună. Prevăzând parcă obiecția, Adrian Marino pretinde că lucrările altor exegeți nu numai că au apărut după lucrarea lui, dar sunt și mai puțin valoroase. în această ordine de idei, el bagatelizează volumele Censorship in Romania de Lidia Vianu, Budapest, Central european University Press, 1998 ("de fapt o simplă culegere de
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
Adrian Marino este de a fi sistematizat referirile, fie și indirecte, la cenzură din aproximativ o sută de cărți (multe datând dinaintea celui de-al doilea război mondial). Datorită împrejurării că a trebuit să respecte structura unui articol de enciclopedie, exegetul clujean, tentat de obicei să elaboreze studii imense (care impun respect, dar rămân necitite), a recurs de data aceasta la stilul unui om informat și expeditiv, care comunică cititorului doar strictul necesar și nu-l lasă nici o clipă să se
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
libertății presei, prin interzicerea masivă de publicații și instaurarea drastică a cenzurii, este opera regimurilor autoritare, dictatoriale, totalitare din România. Mai întâi regalist, apoi fascist, apoi comunist, începând din deceniul patru, până la 22 decembrie 1989." Deși introduce ulterior unele nuanțări, exegetul lasă totuși să se înțeleagă că se poate vorbi de o epocă omogenă din istoria cenzurii, și anume aceea care începe în deceniul patru și ia sfârșit la 22 decembrie 1989! Alienarea culturii românești în realitate, odată cu instaurarea comunismului în
Terifianta cenzură ca inofensiv obiect de studiu by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16748_a_18073]
-
părăsească țara decît în 1955. Dar nu atît puținătatea biografiei atrage aici atenția, căci lucrarea lui Ianoși e o descriere a operei și nu a vieții lui Noica, cît mai curînd o problemă de fond, o încercare prin care orice exeget noician trece mai devreme sau mai tîrziu: cum să înțelegi opera lui Noica făcînd abstracție de viața pe care a avut-o? Și oare o filozofie poate fi înțeleasă în ea însăși precum un univers de sine stătător ce nu
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
deschis drumul spre literatură. în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, opera literară și publicistică a lui Mihail Sebastian s-a bucurat de atenția unor reprezentativi critici și eseiști, dar, concomitent, a fost readusă în circulație datorită unor desăvârșiți exegeți și editori, precum Cornelia Ștefănescu, Dorina Grăsoiu, Gabriela Omăt, Geo Șerban, Iordan Chimet. Continuând contribuțiile fundamentale ale acestora, Constantin Trandafir ne-a oferit o nouă viziune asupra lui Mihail Sebastian. Așa cum autorul însuși precizează, amplul său studiu are o structură
O viziune nouă by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7413_a_8738]
-
la inițiat în esoteriile budiste, prin doctrina milarepiană, și în sistemul platonician, prin bibliotecile pariziene, și de la țîrcovnic auster la amant infatigabil, toate subsumate unui anumit gen de situare în sacru, Brâncuși se oferă cu maximă generozitate ochiului ciclopic al exegetului român, calificat abisal ca hermeneut unic în virtutea nu mai puțin unicei șanse a consangvinității. Dacă în planul culturii europene și transatlantice opera lui Brâncuși a fost supusă unei unei atente analize, de la observațiile mai mult sau mai puțin sistematizate ale
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
să-l ocolească pe autorul ei. Asta nu înseamnă, firește, că Baudelaire este un autor de fațadă sau un pretext pentru un discurs filosofico-moral fraudulos, camuflat sub masca unui act critic. Nicidecum: alegerea poetului din secolul al XIX-lea de către exegetul din anii celui de-Al Doilea Război Mondial nu e deloc întâmplătoare. Este vorba, în realitate, de o reală afinitate electivă, dacă nu cumva chiar de o consubstanțialitate între Baudelaire - perceput ca o conștiință tragică a epocii sale - și Fondane
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
într-un articol publicistic, cine vrea să deprindă arta polemicii de idei, regia și logica unei campanii de presă, cine nu știe ce înseamnă fervoarea și densitatea ideatică într-un text gazetăresc să-l citească pe Goga". Propunerea insolită a exegetului e demnă de mare atenție: "Abia atunci se va înțelege că personalitatea lui s-a manifestat plenitudinar nu în poezie, ci în presă și la tribună". Oare la Arghezi proza prodigios metaforică și uluitor novatoare prin sintaxă nu e cel
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
faptul că aventurierii culturali au devenit peste noapte restauratori, negustorii de curiozități și-au transformat prăvăliile în en gross-uri pentru momîi de piatră sau de bronz pe care le livrează drept opere din tinerețe ale sculptorului, evident necunoscute specialiștilor, iar exegeți, pînă mai ieri doar scribi narcisiaci și autiști, au intrat direct în solda celor care, după ce au învestit bani mulți în falsuri Brâncuși, vor să le creeze acestora o prezență verosimilă în spațiul culturii. Readusă în actualitate și adusă la
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
absurdă a copertei, unde cuvântul "Rai" servește drept cache-sexe". (Viața literară, nr. 156, 25 februarie 1934.) Autoarea - studentă la Litere - în nemăsurata ei venerație față de magistru e totuși malițioasă față de incongruențe și nu alunecă în hageografie. Judecățile de valoare ale exegeților diferă atunci când discută anumite pasaje ale romanului. Sinuciderea din final a lui Pavel Anicet e considerată de Dan Petrașincu nejustificată psihologic. Spre deosebire de el, Octav Șuluțiu pledează susținând caracterul ei autohton: " Ea nu e izvorâtă dintr-o deznădejde nemotivată, ca a
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
moarte un sens, o cufundare în tot, în unitate. Iată cum sinuciderea lui Pavel luminează sensul metafizic al Mioriței. Și în acest fapt stă cea mai de seamă superioritate a romanului." Sinuciderea lui Pavel e singurul lucru discutat de alt exeget. Datorită finalului cărții Eliade e numit "romancier al degradării tineretului." E o afirmație ridicolă! Recenzia respectivă a lui Ilie Constantinovski este scrisă patru ani după apariția întoarcerii din rai. în acest interval în societatea românească au avut loc fapte reprobabile
Maitreyi și criticii săi interbelici by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8289_a_9614]
-
Pentru a contribui la procesul unei limpeziri care implică, precum o condiție sine qua non, deplina libertate de exprimare, capabilă a dizolva monopolurile, e nevoie de cîte-o voce "rațională, fermă, limpede - fie chiar și tăioasă". Așa cum e, mai totdeuna, vocea exegetului de care ne ocupăm aci. Semnificativ e faptul că punctul de plecare al discursului acerb polemic al lui Laszlo Alexandru pare să-l fi constituit o întîmplare ce l-a consternat. în 1992, cînd abia se terminase revoluția, junele literat
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]