KorAP: Find »[drukola/base=exeget & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...91 >

2,253 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859

Bun cunoscător al literaturii din Basarabia, profesorul Theodor Codreanu privește creația lui Grigore Vieru, pe care îl consideră "cel mai citit poet român din toate timpurile", într-un context istorico-literar complex: de la consacrarea poetului în fosta Uniune Sovietică la reperele exegeților basarabeni și până la reacțiile critice din țară. Pornind de la constatarea că într-o primă perioadă a afirmării lui Gr. Vieru a contat mult prestigiul de mare poet pe care l-a avut în spațiul ex-sovietic, unde era cunoscut prin intermediul a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
în stare să refacă întregul dezmembrat", poetica preaplinului evocată prin "trăirismul organic" transfigurat finalmente în moralism și mesianism", precum și textualizarea postmodernistă de care Grigore Vieru nu e străin, comentate de criticul chișinăuian, la fel și diversele aspecte menționate de către majoritatea exegeților și confraților de condei sunt aduse în prim-plan, constituindu-se astfel într-un argument forte al popularității ieșite din comun de care s-a bucurat și continuă să se bucure autorul de pe marginea Prutului. Ținând cont de criza spiritului

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cineva, "omul agitat îi face pe îngeri să râdă în hohote". "Limba Română", nr. 1-3, ianuarie-martie 2005 Teodor PRACSIU Theodor Codreanu Poet și simbol Indiscutabil, Theodor Codreanu are vocația construcției critice. A început cu Eminescu, piatra de încercare pentru orice exeget tânăr (Eminescu Dialectica stilului, 1984), în spiritul sugestiilor călinesciene, convertite în demers programatic și în principiu ordonator. A adâncit investigația în Modelul ontologic eminescian (1992), pentru ca peste câțiva ani să articuleze un best-seller iconoclast, chiar eretic prin "grila" demitizantă aplicată

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
despărțite convențional de un Argument. În peste 110 pagini, Theodor Codreanu judecă modul în care s-au reflectat poetul și omul Grigore Vieru în oglinzile criticii din fosta Uniune Sovietică, în studiile monografice ale lui Mihai Cimpoi, în cercetările altor exegeți basarabeni precum și în exegeza din România, pentru a-și încheia considerațiile analizând aplicat două monografii semnate de Stelian Gruia și Fănuș Băileșteanu. Judecățile critice asupra poetului sunt de mult polarizate, mergând de la epitetul encomiastic până la negarea grobiană. Theodor Codreanu înregistrează

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
misterele pământului și ale universului, unele sunt cântece de lume sau ceremoniale care relevă o comunicare erotică cu tot ce ne înconjoară, o cucernică înfiorare în fața fenomenelor, de unde și aerul de ritual, de baladă sau de legendă". Vorbind despre realizările exegetului Mihail Dolgan cu privire la interpretarea operei vierene, Theodor Codreanu accentuează ideea prezenței unui critic original, care se preocupă nu doar de temele convenționale arhicunoscute printre care: (anti)războiul, idealurile umaniste, poezia pentru copii, considerate la modă de critica literară, ci și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
pasiunea dialectică", Dan C. Mihăilescu "spiritul analitic asociativ" etc. Nici vorbă de... "mitizarea" lui Theo, pe mine mă încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Acest fapt îl îndreptățește pe Theodor Codreanu să afirme adevărul că mitul eminescian este cea mai durabilă operă a lui Maiorescu. Uimitor e că tot mentorul junimist este principalul executor al conjurației anti-Eminescu, declanșată de o "gașcă feroce", cum formulează exegetul, în frunte cu P.P. Carp care, din motive politice, ceruse ca Eminescu să fie potolit! Oscilând între credință (pentru poet) și tăgadă (față de gazetarul indezirabil), Maiorescu dirijează din umbră, diabolic, această stupefiantă conspirație care va duce la "moartea civilă" a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Dl. Codreanu reușește performanța de a stăpâni materia, dovedindu-se un maestru al conexiunilor. Informații disparate, de circulate, totuși, sunt cercetate acribios în ramă contextuală și ordonate cu o logică detectivistică. Încât "probele" se limpezesc și demonstrația crește coerent. Surprinzător, exegetul ne anunță o ciudată rocadă a criteriilor amuzându-se (amar, firește) "cum evoluează denigratorii". Dacă părintele Grama, cel care publica la doi ani de la moartea poetului o primă carte defăimătoare despre Eminescu acuzându-l de antiromânism, fiind în plus și

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
noua direcție, ctitorindu-i un cult periculos și nemeritat. Or, poezia sa crea o veritabilă "tortură sufletească", aparținând unui "suflet mohorât și putred". Iar gestul lui Maiorescu, tipărindu-i volumul, pune bazele acestui cult. Observația lui Grama e întemeiată, recunoaște exegetul. Cu o precizare pe care Theodor Codreanu nu ezită să o formuleze imediat, investigând meticulos ceea ce numește "agonia eminesciană" (1883-1889), o epocă plină de mistificări. Într-adevăr, Titu Maiorescu a ctitorit acest "cult". Dar e vorba ne previne exegetul, folosind

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
recunoaște exegetul. Cu o precizare pe care Theodor Codreanu nu ezită să o formuleze imediat, investigând meticulos ceea ce numește "agonia eminesciană" (1883-1889), o epocă plină de mistificări. Într-adevăr, Titu Maiorescu a ctitorit acest "cult". Dar e vorba ne previne exegetul, folosind toate sursele la îndemână de un veritabil plan maiorescian care nu excludea "sechestrarea" lui Eminescu, acea "arestare mascată" (Călin L. Cernăianu) ori detenție politică (D. Vatamaniuc), poetul fiind considerat irecuperabil de mentorul junimist. De unde și "ingratitudinea" de care se

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
program" al textului care se emite singur? Snobismul elitist nu admite o asemenea concretizare a proiectului cultivat asiduu de la pașoptism până în zilele noastre. Faptul că scriitorul Mihail Diaconescu are o concepție evoluționistă ascensiv organicistă asupra istoriei îl determină pe eminentul exeget Theodor Codreanu să se acomodeze prin comentariu și să-și selecteze conceptele critice din aceeași zonă semantică. Rămânem într-o zonă scripturală în care se interferează și se concurează epicul documentar iar istoria apare ca pretext, cu epicul ficțional, în

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
110 pagini din volum. Ultima parte a cărții este consacrată iconografiei. În 46 de pagini sunt reproduse fotografii ale strămoșilor lui Mihail și ai Corinei Vlad-Diaconescu, ale locurilor de care se leagă trecutul și prezentul familiei, ale apropiaților, colaboratorilor, principalilor exegeți. Se adaugă ilustrații și coperți ale romanelor lui Mihail Diaconescu, scene de la evenimente culturale în care a fost implicat scriitorul, fotografii ale acestuia din diferite etape și momente ale carierei sale. După cum se vede, volumul lui Theodor Codreanu (publicat de

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
În fine, dacă transdisciplinaritatea își leagă începuturile (în orizontul anilor '70) de numele lui Jean Piaget, Edgar Morin și Erich Jantsch, cam tot pe atunci descoperă Theodor Codreanu "germenii transmodernismului". S-ar părea ca abia asistăm la "înfiriparea noii paradigme", exegetul fiind însă convins ca transmodernismul va fi "marca secolului XXI". Chiar dacă acest concept are o paternitate incertă, e privit cu suspiciune și își face loc cu dificultate pe scenă, "fanii" se înghesuie (vezi lista lui Ion Popescu-Brădiceni). Noul ethos al

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
la lettre. Credem că Nichita merita o demonstrație mai amplă (care, probabil, va veni). Și C.D. Zeletin e fixat în zarea transmodernismului, glorificat pentru poetica transparenței și simplitatea dificilă. De un interes special se bucură basarabeanul Victor Teleucă, la care exegetul descoperă un transmodernism intuitiv, un fenomen de latență (p. 246). Oricum, lirosofia lui Teleucă (termenul aparține lui M. Cimpoi) face din "cel mai nichitastănescian poet basarabean" o mare surpriză. Ultimul Teleucă, prin scrierile postume (Ninge la o margine de existență

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
termenului, a renunțat la el, creatorul termenului a renunțat la el, pronunțându-se pentru "rescrierea modernității". Postmodernismul consideră că ființa ca "Dasein" nu mai are nevoie de nici un fel de transcendență care să o susțină. Departajându-se de tradiționalism și modernism, exegetul a încercat să propună un temei antropologic nou, omul concret bacovian, trăind într-un "gol istoric", într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Or, am putea recurge la sintagma "omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru a dezvălui inconsistența

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
la subiect. Recent, mai precis în anul 2007, la Editura "Opera magna" din Iași a apărut primul volum dintr-o serie mai întinsă din ceea ce s-ar putea numi un pseudojurnal (Numere în labirint, de Th. Codreanu), socotit astăzi de către exegeți ca o specie literară nouă, așa zisă diaristică, deoarece autorul, cunoscutul scriitor hușean, nu consemnează date calendaristice decât în mare, pe ani, rareori și câte o zi. În fiecare an a notat observațiile, meditațiile, concluziile, aforismele, evocările, dialogurile, rezumatele numeroaselor

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
volumelor de însemnări nu este definitivat, până acum apărute fiind doar trei cărți din această serie, sub titlul generic Numere în labirint (Iași, Ed. Opera Magna: I, 2007; II, 2008; III, 2009; IV, în curs de editare 16). Cunoscut ca exeget monografist al unor mari scriitori (M. Eminescu, I.L. Caragiale, G. Bacovia, Ion Barbu, Grigore Vieru, Cezar Ivănescu, Mihail Diaconescu ș.a.), teoretician al paradigmei transmodernismului, polemist de temut în apărarea valorilor fundamentale (literare, istorice, naționale), scriitorul Theodor Codreanu a debutat editorial

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
cultură și civilizație. Pentru autor, personalitățile politice, culturale și istorice care populează cartea sunt "argumente" pe tabla de joc a spațiului românesc, a Europei și a lumii pentru propria gândire și atitudine civică. De asemenea, explicabil, Theodor Codreanu fiind un exeget al operei lui Eminescu, cartea este dominată de spiritul acesteia. Referirile la Eminescu luminează textul: în cele 15 pagini ale capitolului I, spre exemplu, numele lui Eminescu este invocat de peste 10 ori. Adesea, sunt evocate numele lui Blaga, Noica, Cioran

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
vii. În acest sens, pornind de la experiența statului sovietic, iese în evidență concluzia că nu orice revoluție finalizează în evoluție, iar orgoliul "demiurgic" poate lesne degenera în unul luciferic. "Halucinanta demiurgie" (expresia lui Th. Codreanu) este sugerată de Sorin Alexandrescu, exegetul care crede că "însemnătatea celor patru (adică a criticilor T. Maiorescu, E. Lovinescu, G. Călinescu și N. Manolescu, n.a.) este enormă. Ceva demiurgic...". Tentația "demiurgică" în esența ei este, de fapt, unul dintre catalizatorii actului creativ, dar atunci când "creația" este

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Nicolae Petrescu în memoriile lui postume. El semnala totuși forța elipticului, a imaginației și a intuiției conversației lui, dar și o labilitate anume. Posteritatea însă, mai ales studiul de față, pune această dispoziție pe seama neînțelegerii ermetismului său canonic, chiar de către exegeți ca E. Lovinescu ori Tudor Vianu, ale căror studii în problemă Theodor Codreanu le disecă în toate fibrele, în cartea sa model de pătrundere literară și filozofică. Demersul său, menit întâi de toate a privi poezia barbiană prin prisma spirituală

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
noiembrie-decembrie 2011 Anca MĂGUREAN Ion Barbu sau limitele interpretării critice Este deja un fapt bine cunoscut acela că unul din numele de seamă care s-a impus în critica românească în ultimele decenii este cel al hușeanului Theodor Codreanu. Reputat exeget eminescian, preocupările literare ale criticului nu se mărginesc doar la studiul vieții și operei Marelui Romantic, ci abordează în egală măsură direcții noi în literatura română ca, de pildă, universul bacovian, teatrul lui Caragiale sau, recent, opera barbiană, care a

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
însuși, dimpotrivă. Abordarea transmodernă nu e un capăt de drum, ci un început ... "Ateneu", nr. 2, februarie 2012 Adrian LESENCIUC Victoria în înfrângere O carte discretă, asemeni autorului său, își făcea drum către rafturile bibliotecilor și de aici către puținii exegeți barbieni. Se întâmpla în 2011, când Editura Curtea Veche publica, în colecția "Știință, spiritualitate, societate" coordonată de Basarab Nicolescu și Magda Stavinschi, excepționalul studiu al profesorului Theodor Codreanu intitulat Ion Barbu și spiritualitatea românească modernă. Ermetismul canonic (Editura Curtea Veche

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
aducem la cunoștința publicului că, așa cum menționează Theodor Codreanu, volumul "se vrea, deci, sinteza finală a unei dezbateri publice de peste cincisprezece ani, chiar dacă, în timp, vor mai apărea dovezi noi și, în consecință, alte lucrări". Una peste alta, cartea cunoscutului exeget intitulată Eminescu în captivitatea "nebuniei", apărută anul trecut, în condiții grafice excelente, la Editura Universul din Chișinău, ilustrează stilul personal, stenic, viu, exprimarea francă, fără ocolișuri, arta de a construi teritorii variate de analiză, pe mai multe niveluri de realitate

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
Mai mult, între ei s-au iscat și ciudate polemici, o "războire inutilă", constata Theodor Codreanu; dar demersurile lor, de elan detectivistic, vădesc convergent și indubitabil "schimbarea paradigmei în biografia eminesciană". Dincolo de fricțiunile (inerente, am zice) din interiorul "curentului", noii exegeți, apăsând pe senzațional dar chemând la apel fapte controlabile (vezi, de pildă, somația lui P.P. Carp, cerând "potolirea" lui Eminescu), doresc a spulbera seria de mistificări și prejudecăți legate de viața poetului, în ultimii săi șase ani. Această "râvnă rectificatoare

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
iulie 1883, transferat apoi la Viena "tot pe ascuns" etc., tratat de un sifilis inventat, îndopat totalmente contraindicat cu mercur (mai apoi), invocându-se drept factori cauzali zestrea ereditară ori epuizarea. Punând cap la cap documentele probatoare (câte sunt) noii exegeți aduc la lumină numeroasele neconcordanțe ale depozanților, contemporani a poetului. Începând, desigur, cu Maiorescu, criticul operând în jurnalul său (Însemnări zilnice) numeroase adăugiri, cu creion roșu, despre "greaua epocă Eminescu"; și care ar fi devenit, astfel, nu doar orchestratorul conspirației

[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]