6,049 matches
-
se revelează Între eroic și tragic, considerate ca două ipostaze egal posibile de a fi ale acesteia. Eroul se glorifică, pe când persoana tragică devine damnată. Primul ne stârnește admirația, cel de-al doilea mila. Ne aflăm În fața a două atitudini exemplare din punct de vedere psihologic și moral: admirația care glorifică și sfâșierea care condamnă prin suferință. Dar nici eroul și nici tragicul nu mai sunt persoane. Ele devin În această situație personaje. Transgresând realitatea, ele nu mai pot fi reale
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
separații interioare” a contradicțiilor persoanei. Ei exprimă, Într-o manieră concentrată, natura antropocentrică a persoanei care, Înfruntând suprarealitatea, vrea să se substituie acesteia. Dar, prin aceste eforturi, atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El reprezintă o doctrină filosofică și morală care caută să explice omul Într-o formă exemplară, o depășire a condiției persoanei În lume, dar și dincolo de aceasta. Este o
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
atât eroicul, cât și tragicul nu fac altceva decât să ilustreze În mod exemplar umanul. Se poate trage de aici o concluzie asupra umanismului? Da. El reprezintă o doctrină filosofică și morală care caută să explice omul Într-o formă exemplară, o depășire a condiției persoanei În lume, dar și dincolo de aceasta. Este o proiecție a acesteia În planul ideal, În care persoana se regăsește pe sine ca valoare, o Întoarcere la ideea că „omul este măsura tuturor lucrurilor”. Această concluzie
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mai adânci, cu valoare simbolică, ale unor evenimente, fie eroi. B. a inaugurat la noi genul biografiilor istorice (Ioan Tăutul, mare logofăt al Moldovei, Spătarul Ioan Cantacuzino, Postelnicul Constantin Cantacuzino, Logofătul Miron Costin). Sobre, sintetice, acestea recompun imaginea unor personalități exemplare din istoria românilor. Problemele politice și naționale fiind mereu aceleași, biografiile devin un prilej de a pune de fiecare dată în discuție politica externă a Principatelor și de a relua procesul boierimii. Citatele din cronici, numeroase, fac corp comun cu
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
-și reconsidere fostele valori. El trebuie să facă în așa fel încât valorile sale trecute (de exemplu, adeziunea la pedeapsa capitală) să coincidă cu cele care îi permit să comunice cu indivizi pentru care altădată ar fi cerut ,,o pedeapsă exemplară”. Ceea ce este valabil bineînțeles și pentru cazul său: el trebuie să-și reconsidere crima, situația prezentă raportată la valorile din afara penitenciarului și/sau din interior. În același timp, el răspunde obligației de a trăi în promiscuitate cu străinii și criminalii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
imagini ale copilăriei fericite, vacanțele, marea. Cartea este, cum a observat primul cititor al manuscrisului, Valeriu Cristea, pe atunci redactor la Editura Cartea Românească, „scrisă cinstit, cu nepărtinire, cu înaltă obiectivitate, o carte care depune mărturie despre o conștiință morală exemplară, o carte care demonstrează încă o dată că, fără a altera memoria justițiară, suferința îndurată de firile nobile și alese nu înrăiește, nu secretă ură.” Cu devotament și competență, C. a îngrijit editarea memoriilor și a corespondenței tatălui său, pentru volumul
CALIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286034_a_287363]
-
efectul unei reprezentări coșmarești. În Călătorul (1971), se vede bine atitudinea ambiguă a scriitoarei față de personajele sale. Când relatează povestea inginerului Holma, care vrea să zboare cu ajutorul unor aripi construite de el însuși, C. pare că intenționează prezentarea unui erou exemplar. Finalul este însă grotesc, nobila aspirație cade în ridicol, iar eroul este compromis definitiv. În romanul Amurg (1967), este înfățișată imaginea unei lumi trăindu-și crepusculul. Narațiunea derulându-se la Scheița și la Paris, reunește o societate internațională în care
CANCICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286060_a_287389]
-
încheiat în vara lui 1944, apare abia în 1969, iar Faraonii se tipărește în 1961. Unele povestiri ample (Popa Man, Păscălierul, Dolor, Stana, Prăpastia) pot fi considerate romane de dimensiuni reduse. De povestiri, romanele se deosebesc în principal prin caracterul exemplar al personajelor și prin cel pilduitor al situațiilor, fiind, sub unele aspecte, discret moralizatoare. Construcții ample, chiar stufoase în unele cazuri (Domnișoara Ana, Sectarii, În pragul vieții), ele vădesc o bogată fantezie a situațiilor banale, abia detașate de clișeu. Alcătuite
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
condițiuni"961. Urmare a profesionalismului și dăruirii dovedite de către învățătorul școlii primare de băieți din Chilia Veche "și după mijlocirea primăriei și cererea cetățenilor", administratorul plășii Sulina a "intervenit a se publica prin Monitorul Oficial o mulțumire pentru purtarea sa exemplară"962. De asemenea, printr-o adresă datată 31 august 1880, administratorul Ștefan Sturdza solicita Direcțiunei Generale a Telegrafelor și Poștelor "a se stabili o linie telegrafică la Chilia Veche"963. În acest sens, "pentru stabilirea acestei linii, cetățenii urbei Chilia
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
o lecție de etică profesională. Mai bine spus, de etică civică. Se mândrește cu experiența pe care a dobândit-o în cei treizeci și patru de ani de muncă. E un om pe care te poți baza. Un angajat și un cetățean exemplar. Din declarație, Toyoda a lăsat să se înțeleagă că și ceilalți doi colegi care și-au pierdut viața încercând să scape de pungile cu gaz sarin împărtășeau, mai mult sau mai puțin, aceleași concepții. E numai o părere personală. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
membri, 295 erau evrei deci cu alte cuvinte ei aduseseră comunismul în lume, ceilalți 11 inclusiv Lenin, nu erau decât de „umplutură”. De unde aveam eu să știu că renumitul ziarist Silviu Brucan de la Scânteia care cerea cu mânie proletară pedepsirea exemplară a chiaburilor, iar tatăl meu era dus la fiecare șase luni la închisoare, pentru sabotaj, cică, era un jidan ajuns în postul acela cu ajutor sovietic. A trebuit să treacă multă pe Dunăre până când jidanul ajuns de acum în stadiul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
importantă teoremă algebrică. Un gramatic va face în timpul morții o observație gramaticală (în isonul lui Felix d'Arvers), un funcționar își va clasa actele, un avar își va aranja banii, unul care a avut impresia că a fost un tată exemplar va da povețe. Nu vor savura clipă cu clipă toată amplitudinea morții decât acei care au trăit tot timpul cu sufletul și toate gândurile în preajma ei și au pus-o în toată meseria lor zilnică, la care, deși nepricepuți, trebuiau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că în mine sunt focuri excepționale. Când am văzut că el nu mă poate calma, ca să-mi ocup timpul în mod obligatoriu - căci literatura îți permite toate libertățile - am intrat la bancă. Se poate spune că am fost o funcționară exemplară. Păstrez de acolo, până la mormânt, imaginea șefului meu, un bătrân cretin și murdar, care mă tortura zilnic, pufăia tot timpul o țigară proastă și scuipa pe jos. Aveam un mijloc fericit ca ocupațiile mele să mă scoată la aer: puneam
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
anume fel și în nici unul, spun ceva și totuși nimic. Sunt în același timp hilare și grave. Obiectele se sustrag acelor forme sub care le vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
anume fel și în nici unul, spun ceva și totuși nimic. Sunt în același timp hilare și grave. Obiectele se sustrag acelor forme sub care le vedem în mod obișnuit. Descrierea unei camere, în prima pagină din Pâlnia și Stamate, este exemplară în această privință. „În față, salonul somptuos, al cărui perete din fund este ocupat de o bibliotecă de stejar masiv, totdeauna strâns înfășurată în cearceafuri ude... O masă fără picioare, la mijloc, bazată pe calcule și probabilități, suportă un vas
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
larvară a "Haosului". Ocupîndu-l și, mai ales, așezîndu-se pe acest teritoriu, omul îl transformă simbolic în Cosmos, printr-o repetare rituală a cosmogoniei. Ceea ce va deveni "lumea noastră" trebuie mai întîi să fie "creat", și orice creație are un model exemplar: Crearea Universului de către zei. Când s-au înstăpînit în Islanda (land-nama) și au defrișat-o, coloniștii scandinavi n-au socotit că fac un lucru nou, nici o muncă omenească și profană. Ceea ce făceau nu era pentru ei altceva decât repetarea unui
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cristos, "cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi" (II, Corinteni, 5, 17). Țara abia descoperită era "înnoită", "recreată" prin Cruce. Consacrarea unui loc: repetarea Cosmogoniei Cosmicizarea teritoriilor necunoscute este întotdeauna o consacrare: organizarea unui spațiu repetă lucrarea exemplară a zeilor. Legătura strânsă dintre cosmicizare și consacrare este dovedită la nivelurile elementare de cultură, de pildă la nomazii australieni, a căror economie se află încă în stadiul culesului fructelor și al vânătorii de animale mici. Conform tradiției unui trib
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
implică o hotărâre vitală, care privește existența întregii comunități. "Așezarea" într-un loc anume, organizarea, locuirea lui sânt acțiuni care presupun o alegere existențială: alegerea unui Univers care va fi asumat prin "creație". Or, acest "Univers" este întotdeauna replica Universului exemplar, creat și locuit de zei: el face așadar parte din lucrarea sfântă a zeilor. Stâlpul sacru al tribului achilpa "susține" lumea acestuia și îi asigură comunicarea cu Cerul. Este prototipul unei imagini cosmologice care a cunoscut o largă răspîndire: aceea
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
locul unde se petrece o ruptură de nivel, unde spațiul devine sacru, real prin excelență. Orice creație implică o supraabundență a realității, altfel spus o izbucnire a sacrului în lume. Rezultă așadar că orice construcție sau fabricație are ca model exemplar cosmologia. Facerea Lumii devine arhetipul oricărui gest creator al omului, oricare ar fi planul său de referință. Am văzut că așezarea într-un teritoriu repetă cosmogonia. După ce am desprins valoarea cosmogonică a Centrului, înțelegem mai bine de ce orice așezare umană
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de o idee arhaică și foarte răspîndită: cele patru zări sânt proiectate, pornind de la un Centru, în cele patru puncte cardinale. Mundus era, la romani, o groapă circulară împărțită în patru, fiind în același timp imagine a Cosmosului și model exemplar al locuinței sau așezării omenești. S-a sugerat, și pe bună dreptate, că Roma quadrata ar trebui înțeleasă nu ca având forma unui pătrat, ci ca fiind împărțită în patru.19 Mundus era evident asimilat cu omphalos, buricul pămîntului: Orașul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un teritoriu echivalează cu întemeierea unei lumi. Cetate - Cosmos Dacă este adevărat că "lumea noastră" este un Cosmos, orice atac din afară ar putea-o preface din nou în "Haos". Și dacă "lumea noastră" a fost întemeiată prin imitarea lucrării exemplare a zeilor, cosmogonia, adversarii care o atacă sânt asimilați cu dușmanii zeilor, demonii, și mai cu seamă arhidemonului, Dragonul primordial învins de zei la începuturile timpurilor. Atacul asupra "lumii noastre" este răzbunarea Dragonului mitic, care se răzvrătește împotriva lucrării zeilor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
noastre" este răzbunarea Dragonului mitic, care se răzvrătește împotriva lucrării zeilor, Cosmosul, și se străduiește s-o nimicească. Dușmanii se numără printre puterile Haosului. Orice distrugere a unei cetăți înseamnă o întoarcere în Haos. Orice izbândă asupra atacatorului repetă victoria exemplară a zeului asupra Dragonului (asupra "Haosului"). Din acest motiv, Faraonul era asimilat zeului Rî, învingătorul dragonului Apophis, în vreme ce dușmanii săi erau identificați cu Dragonul mitic. Darius se considera un nou Thraetaona, erou mitic iranian, care ucisese un Dragon cu trei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trei capete. În tradiția iudaică, regii păgâni erau înfățișați cu trăsăturile Dragonului, ca de pildă Nabucodonosor descris de Ieremia (41, 34) sau Pompei din Psalmii lui Solomon (9, 29). Vom vedea și în cele ce urmează că Dragonul este reprezentarea exemplară a Monstrului marin, a Șarpelui primordial, simbol al Apelor cosmice, al Tenebrelor, al Nopții și al Morții, pe scurt al amorfului și al virtualului, a tot ceea ce nu are încă o "formă". Zeul a trebuit să învingă Dragonul și să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dezordine", de "bezna" în care se va cufunda "lumea noastră". Toate aceste expresii înseamnă abolirea unei ordini, a unui Cosmos, a unei structuri organice, și recăderea într-o stare fluidă, amorfă, adică haotică. Aceasta dovedește, după părerea noastră, că imaginile exemplare se mai păstrează în limbajul și în clișeele omului modern. Ceva din concepția tradițională despre Lume mai rămâne în comportamentul său, deși el nu este întotdeauna conștient de această moștenire din vremuri străvechi. Asumarea Facerii Lumii Trebuie să subliniem de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a) asimilarea cu Cosmosul prin proiecția celor patru zări pornind de la un punct central, în cazul unui sat, sau prin așezarea simbolică a unui Axis mundi, în cazul locuinței familiale; b) prin repetarea, într-un ritual de construcție, a actului exemplar al zeilor, în urma căruia a luat naștere Lumea din corpul unui Dragon marin sau al unui Uriaș primordial. Nu vom insista asupra deosebirii radicale de Weltanschauung dintre cele două mijloace de sanctificare a locuinței, și nici asupra a ceea ce presupun
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]