14,462 matches
-
zguduia viața cum îi venea la-ndemână, dacă-l bombarda cu scrisori, nu mai avea de ales și trebuia să iasă și să dea ochii cu ea. Își concentră toate eforturile ca să scrie biletul pe care hotărâse să i-l expedieze. După mai multe variante, conținutul era: „Îmi pare foarte rău că te-am mușcat de ureche. Dar am făcut-o doar din afecțiune. Te rog să înțelegi că, văzându-te, inima mi s-a umplut de emoție, dar, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
de problemele pe care le generează între noi doi - ce fel de căsnicie am avea? Una mult mai sigură și mai fericită, după cum se pare, i-a răspuns Julia în timp ce-și mesteca ceaiul de mentă. Eu l-aș expedia pe căcăciosul ăla mic undeva, în sălbăticie. —Așa grăi mama pământ, a râs Susan. Celelalte au început să ele să râdă. Inclusiv Julia. Da’ serios acum, a revenit Fiona uitându-se la Alison. Tu trebuie să insiști pe ideea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tot nu. Trântindu-se la loc, pe pernă, femeia a ridicat ochii în tavan pentru câteva secunde, încercând să se calmeze. Se simțea teribil de nedreptățită fiindcă dorințele ei, legate de un subiect atât de important și de emoțional, erau expediate cu atâta ușurință, așa cum ai da la o parte materialul ales de altcineva pentru draperia din sufrageria ta. Lui Susan îi lipsea încrederea în sine când venea vorba de multe lucruri, dar atunci când simțea că este tratată fără respect sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mâzgălea ceva. Poate că saltelele uzate erau un pericol pentru sănătate. Lesley conduse douăzeci de minute de exerciții la sol, Întărind abdomenele elevilor săi, Încordându-le posterioarele și apoi relaxându-i din nou, pentru ca, În cele din urmă, să-i expedieze fericiți, fără vreun semn că entuziasmul ei ar fi scăzut. Trebuia să-i recunosc meritele; stilul ei era prea vesel ca să fie pe gustul meu, dar Își făcea treaba al dracului de bine. Câteva persoane se Îngrămădiră În jurul ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
că vom putea intra. Urma să fie deschis până În zori, ca mai toate cluburile ale căror clienți erau Îndopați cu ecstasy: după ce atingeau punctul culminant, aveau nevoie de timp ca să revină cu picioarele pe pământ În siguranță, Înainte să fie expediați În aerul rece al dimineții. Dar aceste mici cluburi, ca Paradisiac, cărora li se făcea reclamă prin intermediul radio-șanțului, erau foarte la modă numai o lună sau două și, În intervalul ăsta, aveau tendința de a se umple cât ai clipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
spațiu ca aici, adăugă zâmbindu-mi. Lângă ea, Jim se foi. — Nu ziceai ceva de cina de diseară, Felice? Întrebă el pe neașteptate. Poate că Sam ar vrea să ni se alăture și putem discuta despre toate atunci. Felice Îmi expedie o privire severă. Nici nu se punea problema să refuz. Am răspuns că mi-ar plăcea foarte mult să iau cina cu ei și mi s-a spus să vin la L’Orange, la ora opt, ceea ce m-a cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
era cel mai puternic din lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui să lupte”. În haremul sultanului, e poreclită „Chinezoaica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de rudenie ale unor țărani care, cel mai probabil, nu vor mai apărea În ea, o știm mai bine ca oricine, dar ni s-a părut că n-ar fi bine, chiar dintr-un punct de vedere strict tehnico-narativ, să expediem În două rânduri scurte exact acele persoane care vor fi protagoniști ai unuia dintre cele mai dramatice momente petrecute În această nereală poveste, deși exactă, despre intermitențele morții. Ei bine, le-am consemnat. A mai rămas de spus doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
nume și prenume În cimitire, În câteva ceasuri vecinii invidioși și clevetitori ar ști că bunicuțul murise În unicul fel În care se putea muri, și că asta ar Însemna, pur și simplu, că propria familie, crudă și ingrată Îl expediase la graniță. Ne este foarte rușine, mărturisiră. Maphia ascultă, ascultă, și spuse că se va gândi. Nu Întârzie douăzeci și patru de ore. Urmând exemplul bătrânului de la pagina ..... *, fusese dorința morților să moară, prin urmare aveau să fie Înregistrați În certificatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Deși, așa cum s-a spus mai Înainte, o mare parte din bolnavii incurabili și a căror boală ajunsese la gradul extrem și ultim, dacă era corect să se spună așa ceva despre un stadiu nosologic care se anunțase ca veșnic, fuseseră expediați Înapoi În casele și În familiile lor, În ce mâini mai bune s-ar putea afla bieții de ei, Întrebau cu ipocrizie, cert este că un număr ridicat dintre ei, fără rude cunoscute nici bani să plătească taxa cerută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
sendviș cu carne În sânge pentru câine. Dacă timpul era plăcut, ca azi, se așezau pe jos, la umbra unui pom, și, În timp ce mâncau, stăteau de vorbă. Câinele păstra Întotdeauna partea cea mai bună pentru sfârșitul mesei, Începea prin a expedia feliile de pâine și numai după aceea se dăruia plăcerilor cărnii, mestecând fără grabă, conștient, savurându-i suculențele. Distrat, violoncelistul mânca cum se nimerea, se gândea la suita În re major de bach, la preludiu, un anumit pasaj Îndrăcit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de bărbat pe care vrei să-l seduci, În orice caz chiar ți se pare că sunt frumoasă, Eu am spus-o mai Întâi, Dacă-i așa, la revedere, mă voi Întoarce duminică, cel mai târziu luni, nu uita să expediezi corespondența În fiecare zi, presupun că nu va fi prea multă muncă pentru cineva care-și petrece timpul rezemat de perete, Iei scrisoarea, Întrebă coasa, care se hotărâse să nu reacționeze la ironie, O iau, e aici Înăuntru, răspunse moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
din Împrejurimi dacă era cazată acolo o femeie cu așa figură, așa culoare a părului, așa culoare a ochilor, așa formă a gurii, așa zâmbet, așa mișcare a mâinilor, dar renunță la planul nesăbuit, era evident că ar fi fost expediat imediat cu un aer de suspiciune greu de ascuns și un sec Nu suntem autorizați să vă dăm informația pe care o cereți. Repetiția n-a decurs nici bine, nici rău, se limită să cânte ceea ce era scris pe hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a răspuns nimeni. Am mai făcut o încercare după vreo douăzeci de minute, dar rezultatul a fost același. M-am urcat în autobuz și m-am întors la cămin. În cutia poștală de la intrare am găsit o scrisoare care fusese expediată expres. Era de la Naoko. Capitolul al cincilea Naoko îmi mulțumea pentru scrisoare. Părinții ei o trimiseseră „aici“, scria ea, și i-a făcut deosebită plăcere. Îmi mărturisea că tocmai era [i ea pe punctul de a-mi scrie. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lumea, iar acum mă trezesc, azvârlit, în acest labirint fără ieșire. Cum e posibil așa ceva? Nu-mi pot explica și gata! Nu știu ce să fac. Reiko, ești singura care-mi poate da un sfat. Am lipit timbre pe plic și am expediat-o expres în aceeași seară. Răspunsul lui Reiko a sosit după cinci zile, pe data de 17 iunie. Mai întâi veștile bune. Se pare că Naoko își revine mai repede decât ne-am fi așteptat. Am vorbit cu ea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
asta, îi amintesc. Ai mai intrat în panică degeaba și altădată. Știu, numai că pot să-mi dau seama când lucrurile merg bine. Te sună a doua zi și te sărută pasional pentru că abia așteaptă să fiți împreună, nu te expediază cu o atingere grăbită din vârful buzelor. Mi-e clar că nu va mai da nici un telefon... Simt asta! Mă uit la ceas. —Daisy, o iau cu binișorul, e ora trei după-amiaza și v-ați despărțit dimineață. Mai dă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de ele. Eu am insistat la un moment dat să lase și la mine câte ceva și cred că a făcut-o numai ca să-mi închidă gura. M-am simțit oarecum satisfăcută când i le-am împachetat și i le-am expediat frumușel la New York. Oftez. Îmi amintesc exact cum arătau tricoul și perechea de boxeri. Ba chiar și cum mirosea. La tricou mă refer, nu la boxeri, care oricum erau curați; totuși, nu sunt perversă. Obișnuiam să-l scot din sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mine. Mai degrabă îi trimit un mesaj. Nu e cea mai bună metodă de a-ți exprima sentimentele, dar în final sună cam așa: Somerset e splendid. O noapte perfectă. Mi-e dor de tine. În momentul în care îl expediez văd două siluete ieșind printr-o fereastră franțuzească. E destul de întuneric, dar, după părul lui blond și după rochia ei roșie și strâmtă, îmi dau seama că sunt Finn și Vanessa. Vorbesc încet și foarte animat. Ea dă să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Gudrum intră și spuse că venise un domn. Belbo se plesni cu palma peste frunte. Uitase de Întâlnirea aceea, dar hazardul, câteodată, seamănă a coincidență premeditată. Din câte Înțelesese, individul voia să prezinte o carte care privea și Templierii. „Îl expediez repede”, zise, „dar susține-mă cu niște obiecții acute”. Fusese, bineînțeles, o Întâmplare. Și astfel am fost prins În plasă. 17 Așa au dispărut cavalerii Templului cu secretul lor, În umbra căruia pâlpâia o frumoasă speranță a cetății pământești. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
expediționarul invalid, În magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți către librari, În timp ce Luciano expediază cărți doar autorilor. Manuzio nu se interesează de cititori... Important, zice domnul Garamond, este ca autorii să nu ne trădeze, fără cititori se poate supraviețui”. Belbo Îl admira pe domnul Garamond. Vedea În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți către librari, În timp ce Luciano expediază cărți doar autorilor. Manuzio nu se interesează de cititori... Important, zice domnul Garamond, este ca autorii să nu ne trădeze, fără cititori se poate supraviețui”. Belbo Îl admira pe domnul Garamond. Vedea În el pe purtătorul unei forțe care lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
dumneavoastră, domnule profesor Garamond, tocmai pentru că vă știu dispus către aventuri dintre cele mai generoase - și un procentaj modest pentru mine, ca director al colecției...” Bramanti spusese destul și deja pierduse orice interes În ochii lui Garamond. Într-adevăr, fu expediat În grabă și cu mari promisiuni. Obișnuitul comitet de consilieri avea să cumpănească atent propunerea. 42 Însă aflați că noi suntem cu toții de acord, indiferent de ceea ce spunem. (Turba Philosophorum) După ce Bramanti ieșise, Belbo constată că ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Înțelegeți, până și negrii, acum), Wicca (asociație luciferică de subordonare celtică, invocă cele șaptezeci și două de spirite ale Cabalei)... În fine, mai continuu?” „Există toate, de-adevărat?” „Ba și mai multe. La treabă, fă lista definitivă și pe urmă expediem. Chiar dacă sunt străini. Între ei știrile circulă. Acum nu mai rămâne decât un lucru de făcut. Trebuie să circulăm prin librăriile adecvate și să stăm de vorbă nu numai cu librarii, dar și cu clienții. Să lăsăm să se Înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
se descoperise ulterior, scria piese de teatru violente, pe care le citise în cercul literar al facultății, dar fuseseră respinse. Închise fereastra și îi apărură mesajele off-line: Ionică Moldovan, din Spania, fostul coleg al lui Leo, îl atenționa că îi expediase un mail cu răspunsuri la întrebările pe care i le pusese cu o săptămână în urmă. Da, nu putuse să se limiteze doar la feliile de jurnal pe care i le înmâna din când în când doctorul. Citindu-le, ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu avem cu ce să-i plătim. Sabina, însă, fire voluntară, îi roagă să ne lase să mâncăm în liniște. Abia expediați lăutarii, ne trezim cu o țigancă care îmi bagă sub nas câteva fire jerpelite de trandafiri: pentru domnișoare, arătosule! Jenat, îi cer Sabinei portofelul pe care i-l dădusem în păstrare. Satisfăcută că nu am refuzat din prima, o trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]