3,053 matches
-
la șoaptele trecătorilor, ascultându-le tocmeala cu negustorii și făcând infinite conjecturi despre statutul lor social, financiar, marital, apoi comparân du-le specificul etnic, vigoarea tradițiilor, prejudecățile, complexele de superioritate sau inferioritate ș.a.m.d. Prin aceste mici ședințe de extaz domestic ne-am vindecat de idealizarea străinătății, risc inconturnabil pentru neofiții în materie. Am văzut bine mersi că există și Dincolo meschinărie și xenofobie, pungășie, cinism, fățărnicie, clien telism, corupție și mafiotism, ne-am simțit tratați ca slugile, deși plăteam
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
la „răpitor“ sau după stăncuțe (ni se mai întâmpla), cu sau fără alaiul hăitașilor. De mii se ori mi-am prefirat pe buza somnului liorpăitul fericit al câine lui înotând voinicește prin stuf după rața sau gâsca sălba tică împușcată, extazul fugii prin zăpada picurată de sângele iepurelui, excitația ogarilor la vederea cartușierei și-a întregului harnașament ce prevestea expediția și câte alte detalii de sălbăticie virilă și satisfacție războinică. Sigur că toată lumea, în frunte cu bunicu-meu, a suferit teribil din pricina
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
submarinul Dox (oarecum 007-ul de azi), Wilkie Collins & Co, mă înghesuia cu Mihail, câine de circ - marota lui -, m a otrăvit, pe când aveam vreo 13 ani, cu o țigară (ca să mă dezvețe, cică!), după care mi-a dat în extaz să citesc viața lui Fouchă, inoculându-mi pasiunea culiselor, a subteranelor cu șobolăneli prin care se coace dintotdeauna istoria. Revin. Nu vă dați seama ce uriașă deosebire e să copilărești printre câini de vânătoare, și nu cu bișoni cu fundulițe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu Iureș de trei ori cap-coadă și l-am ascultat când meseriaș, cu creionul în mână, când cu ochii închiși, dornic de anestezie prozodică. Nu știu cine mai ține minte că-n Dilema nr. 386 din 7-13 iulie 2011 am scris în extaz despre cele două CD-uri mateine de la Huma nitas cu același Marcel Iureș: Sub pecetea tainei și Remember. Sunau, cu un cuvânt la modă, demențial. Vocea lui Iureș se plia perfect pe volutele aluzive, parșive, carnale ori serafice, pe catifelele
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
probabil, ceva de spus. Războiul cu mine. Am vorbit despre frumusețe. Dar și aici trebuie aduse niște corecturi pentru a nu cădea în greșeala specialiștilor care, văzând în greci un "popor estet", uită că în Olimp iubirea nu atinge niciodată extazul sau nefericirea. Iubirile zeilor greci au mereu ceva de alcov banal. Zeii aceștia, care imită tot ce văd la oameni, se comportă ca niște a-manți mediocri. Ei cunosc amorul, nu dragostea. Nu trec niciodată de limitele unei împreunări. În această
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
în vechime, de-a lungul Căii Sacre, statuile de aur sau caii de aramă, printre lauri amari, și cum veneau, necontenit, procesiunile de pelerini ce urcau spre templul lui Apolo, unde, în spate, într-o grotă, ieșeau aburii ce provocau extazul Pythiei, îmbătînd-o ca un alcool greu, provocîndu-i ceea ce cunoscătorii numesc "a doua vedere", locul ți se pare epurat de enigme. Din fericire, e soare, lumina după-amiezii aurește puțina iarbă rămasă în jurul pietrelor și, astfel, măcar melancoliile reușesc să fie ambigue
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Mult stimate d-le Xenopol, Din cele ce mi s-a întîmplat cu suplinirea trebuia să-mi fac o idee proastă despre viață, urmând fatal calea arătată de Schopenhauer, că existența noastră e făcută parcă să clatine iară de folos extazul și liniștea neantului; dar, în firea mea a mai rămas un grăunte de optimism, desigur moștenit de la strămoși, căci, mama învăluită în melancolie, tata și trist și 350 {EminescuOpXVI 351} vesel, eu am moștenit prin ereditate o tristeță pe care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
ordin personal, când avea să-i facă un dar sau când vreo împrejurare nouă cerea să ia vreo decizie de protocol cu privire la ea. La repetițiile audiției Mika-Le nu asista, dar concertul avea ecouri mari în birou și Mika-Le cădea în extaz când se vorbea de muzică, cu atât mai transportată cu cât nu înțelegea nimic. Tot ce ieșea din putințele ei o prosterna în admirație. Drăgănescu era și el în nesiguranța dacă trebuie sau nu să fie prezent la repetiții. Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
rosturile existenței noastre, veți pleca mai bogați sufletește, mai îndrăgostiți de viitorul românesc; veți distinge mai bine între ceea ce a fost subtalpa iadului comunist și uralian și ceea ce a urmat după Decembrie 1989: întâi un moment de ușurare, aripi, entuziasm, extaz, urmat, vai! de câteva decenii de decepții care au dus la împrăștierea românilor în lume, la secătuirea țării, la războiul românilor între ei, la o altă pervertire a spiritului Neamului Românesc, la îmbolnăvirea acestui popor care a suferit atâta, la
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
tot felul de substanțe spirtoase ușor inflamabile. Alea s-au răsturnat, venind,în dezordine, unele peste altele. Incendiul, odată pornit, continua să cucerească, rapid, obiect cu obiect, încăpere cu încăpere, om cu om. Pe jumătate beți, pe jumătate amețiți de extaz, mulți nu au realizat ce se întâmplă, ce, de fapt, li s-a întâmplat, lor înșiși, tuturor, de altfel. Torța nu a durat prea mult.Pe unii, și pe unele, i-a surprins în timpul exercițiului sexual. Au ars, de vii
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
iar porumbița i se supune plecată ; cu o demnitate de rege, călătorul șade retras dar vânătul, mai gras, se înfoiește încrezut. Când stolul se înalță către cer, Mehală lasă lucrul, își pune mâinile în șolduri și-l contemplă plin de extaz. Ca să se poată desfăta, tapițerul ridică iar, cu bătăi din palme, stolul în azur. În imensitatea bolții zborul pare o irizare albă și copleșește pe Mehală prin puritatea lui, absorbindu-l din mlaștina sordidă a curții. Cu ochii în înălțimea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
de tichete consumate și, odată suit pe platformă, tuna triumfal cu glas de stentor : „Trăiască Partidul Comunist Român !”... Avea la îndemână și alte lozinci. Retrăind o epocă de glorie, în clipele acelea chipul lui Neculai căpăta o expresie plină de extaz. Se găseau, firește, unii care încercau să-l tempereze. În loc de contraargument, lor, personajul li se recomanda : „Eu sunt comunistul Neculai ! Trăiască !”... FORMA MENTIS Chiar pornite în zeflemea, polemicile devin zeloase pe măsură ce adversarii își descoperă argumentele. Când domnul Costică a anunțat
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cățărat pe genunchi. Am susținuto, ca un prelat potirul cu darurile sfinte. Indescriptibil, fluidul a pătruns-o și pe dânsa, căci, sub frăgezimea obrajilor, s-a rumenit. Își apropiase tâmpla de fruntea mea și amândoi am rămas cufundați într-un extaz care ar fi trebuit să fie veșnic. Când în acea seară fatală am destupat vrana valurilor ce-mi spărgeau pieptul, ea a tăcut, a ascultat, apoi atât de nevinovat mi-a mărturisit că îl iubește pe cel cu covrigii încât
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cîteva minute care li s-au părut cîteva ore, o tăcere Înghețată s-a strecurat În chilie, maica Îi părăsise definitiv. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Maica stareță fusese cuprinsă de una din acele scurte și dese stări de extaz miraculos, care Încununau o viață de bunătate desăvîrșită... Nu țineau deeît o clipă: biata de ea, Își dădu seama imediat că nu-i sosise ceasul morții, stătu cîtva timp descumpănită, ca și cum cineva ar fi luat În fața ei de pe o tavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Fapt e că amuțise dintr-odată și apoi Își reveni ca și cum cineva i-ar fi făcut vînt ușor cu un evantai! În sfîrșit, Încercă să lege firul conversației, dar cum Începea să vorbească era din nou cuprinsă de un scurt extaz, frînturi de miracol, amintiri de călătorii cerești și tăcerea se prelungea. Dar cum puteau Înțelege ei așa ceva! Această muțenie, bătrînica Înveșmîntată În alb din cap pînă-n picioare, cu un zîmbet atît de blînd, dusă parcă pe altă lume: sărmanii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
erau siliți să stea acolo, Înconjurați de icoane, mai ales cu Maica Domnului. Au Început să tremure de atîta așteptare, trecuseră cîteva minute... PÎnă cînd maica stareță vorbi din nou normal, Julius și Vilma răsuflară ușurați, se Încheie starea de extaz și nici un sfînt nu știuse să profite: totul, absolut totul fusese pregătit pentru apariția unui sfînt... Și Încă o apariție nemaipomenită... Cu trei martori... De vîrste diferite... Maica stareță se ridică În picioare, părăsi pentru cîteva clipe contemplarea Împărăției cerurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gîndeau că ar fi fost grozav să vină la mine și nu la Arenas, de exemplu. Pentru prima oară Îi lăsară mai mult timp singuri În clasă și cu toate astea nu se stîrnise larmă. Stăteau Încremeniți, ca Într-un extaz mistic. În sfîrșit și-a făcut apariția Roșcova și a rămas puțin cam descumpănită fiindcă nu avea pe cine muștrului: erau cuminți ca niște Îngerași și stăteau cu toții cu mîinile Împreunate pe pupitru. Așa Îi Îmblînzea părintele Brown În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
stare să gândești lucid, căci te cu prinde deodată un fel de fericire în care se ames tecă o teroare paroxistică și o sfâșietoare nostalgie: „Da, da, așa a fost atunci!“, îți spui mereu și mereu și abia când acest extaz te părăsește, de parc-ai fi fost un dop de plută pe apă, ridicat o clipă pe creasta valului și coborât iarăși în vale, începi să te-ntrebi ce anume din ce ai văzut la televizor ți-a provocat furtuna
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
cămăși pastelate de mătase, poimâine femeie de afaceri, la taior și cravată bărbă tească. Azi e fascinată de teatru și se vâră între regizori și actori, mâine intră într-un mediu de artiști plastici, lăsând teatrul baltă. Astăzi citește în extaz cine știe ce autor des coperit subit, îl mitizează, îi dă o aură mistică și i se închină ca unui idol, pentru ca mâine altul să îi ia locul, pe când cel dinainte cade în dizgrație. Și totuși ea numește tot acest șir de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
în marea lor majoritate, banale, anodine chiar. Fiecare crede că tot ceea ce el trăiește este nou și original. Însă, de fapt, oricum le-ai lua, aceste poveți au o poveste comună. Ea e făurită dintr-un amestec de platitudine și extaz, de penibil și înălțător. Diferă doar concentrațiile, procentele care, în ultimă instanță, dau contur și consistență. Există totuși vieți care se detașează cu vigoare de linia de plutire caracteristică masei. Ele au fost semnalate încă de la primele manifestări civilizate ale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a-l scoate la plimbare, Karin spusese „Hai, Mark, hai să-ți leg șireturile“. Asta declanșă un șuvoi de „leg șireturi, bleg, leg și resturi“. O ținu așa până când și ea începu să-și simtă creierul bolnav. Dar era în extaz: în timpul repetițiilor hipnotice, i se păru că aude „leg și retur“. După câteva meandre, veni cu: „Șireato, nu mă lega“. Cuvintele trebuia să însemne ceva. Chiar dacă nu erau tocmai gânduri, le azvârlea cu forța sensului. Îl plimba pe coridorul aglomerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
promită, pur și simplu multiplicându-se reciproc, umplând văzduhul așa cum râul își umplea albia. Ea nu era absolut nimic din toate astea și pentru prima oară de la accidentul lui Mark, se simți eliberată de sine însăși, o libertate vecină cu extazul. Pasărea cânta întruna, vârându-și propriul cântec frânt în conversația generală. Atemporalitatea animalelor - genul de sunete pe care le scotea fratele ei ieșind târâș din comă. Aici trăia acum fratele ei. Ăsta era cântecul pe care va trebui să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
împărțise cu micuța Sylvie Bolan de la prima lor tentativă, în patul de sus, din camera ei de la Columbus. În medie o dată la trei zile, timp de o treime de secol. Patru mii de explozii, care le uniseră șoldurile. Nopțile de extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
extaz animalic îi amuzau întotdeauna când reveneau cu picioarele pe pământ, la stânjeneala limbajului. Ghemuită lângă el, chicotind un pic, Sylvie spunea: „Mulțumesc pentru frumoasa sexualitate umană, Bărbate“, după care dispărea la baie, să se spele. Omul putea urla în extaz de foarte multe ori. Nu vârsta ne îmbătrânește, ci memoria. Da, corpul mai lent și neurotransmițătorii plăcerii care secau treptat îi liniștiseră. Dar mai era și altceva: ajungi să semeni cu ceea ce iubești. El și cea care-i era soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
păruse că sunau ca o palmă. Se sprijini din nou de el, cu membrele atârnându-i, fragilă, pentru prima oară de ani întregi când zăboveau unul lângă altul la lumina zilei. O simți în scobitura pieptului lui, o gustă în extazul dureros al gurii lui. Ca să îndrepte ce era rău, avea, poate, să-i ierte orice. Orice, în afară de siguranță și secrete. Evacuă Homestar, ștergându-și urmele. Daniel, vânătorul expert care știa să stea nemișcat și să se facă nevăzut, o ajută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]