6,056 matches
-
el, ușor jenat. „Trebuie să ne salvăm și sufletul. Crede firmiter et pecca fortiter. Scena asta nu-ți amintește de nimic?” Privii În jurul meu. Era o după-amiază cu soare a uneia din acele zile În care Milano e frumos, cu fațadele galbene ale caselor și cu un cer ușor metalic. În fața noastră era poliția, blindată cu coifurile și cu scuturile ei de plastic, care păreau că trimit scânteieri de oțel, În timp ce un comisar În civil, dar Încins cu un tricolor țipător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mergând la pas, fără să alergăm, exact În spatele Domului, unde circulația era normală și unde nu ajungeau ecourile bătăliei ce se desfășura la mai puțin de două sute de metri. Tot În liniște, am dat ocol Domului și am ajuns dinaintea fațadei, pe partea Galeriilor. Belbo cumpără o punguță cu boabe și Începu să hrănească porumbeii cu o Încântare serafică. Eram complet camuflați În mulțimea de sâmbătă, eu și Belbo puși la sacou și cravată, iar femeia Într-o adevărată uniformă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când era tânăr, stătea În genunchi În biserica Saint-Voirles, În fața unei fecioare negre, și aceasta și-a stors din sân trei picături de lapte ce au căzut pe buzele viitorului fondator al Templierilor. De aici romanele Graalului, ca să creeze o fațadă cruciadelor, și cruciadele pentru a regăsi Graalul. Benedictinii sunt moștenitorii druizilor, o știe toată lumea”. „Dar unde sunt aceste fecioare negre?” „Au fost făcute să dispară de cei ce voiau să defăimeze tradiția nordică și să transforme religiozitatea celtică În religiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ne privi cu complicitate: „I se zice Sfântul Gheorghe, și e mai bine să-i zicem așa, altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zilele următoare mi-am dat seama că trecerea dintre Garamond și Manuzio era cu totul privată și confidențială. De fapt, intrarea la Manuzio era În strada Marchese Gualdi; În această stradă, universul purulent din strada Sincero Renato lăsa loc unor fațade curate, unor trotuare largi, unor intrări cu ascensoare din aluminiu. Nimeni n-ar fi putut bănui că un apartament dintr-o clădire veche din strada Sincero Renato ar comunica, printr-o diferență de nivel de numai trei trepte, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mai bine, observi că ușile par de lemn, dar sunt din fier vopsit, ferestrele dau În camere nelocuite de secole. Nici o lumină. Dar lumea trece pe-acolo și nu știe. „Ce nu știe?” „Că-i o casă falsă. E o fațadă, o zidărie fără acoperiș, fără nimic În interior. Goală. E numai gura unui coș. Servește la aerisirea și ieșirea aburilor din metroul zonal. Iar când Înțelegi asta, ai impresia că ești În fața gurii infernului, numai dacă ai putea pătrunde Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
O anume Revue internationale des sociétés secrètes, care vorbea de un complot iudeo-masonico-bolșevic. Mulți dintre colaboratorii ei sunt legați de o societate integralistă de dreapta, și mai secretă, numită Sapinière. Și ei zic că toate organizațiile politice revoluționare sunt doar fațada unui complot diabolic, urzit de un cenaclu ocultist. Dumneata o să zici, bine-bine, ne-am Înșelat, Saint-Yves sfârșește prin a inspira niște grupuri reformiste, dreapta face din orice buruiană o fascie și Îi vede pe toți ca pe niște filiații demo-pluto-social-iudaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-mi risc una din cele șapte vieți ale lanțului karmic: nu-i nimic, e un fleac, iar distanța e mică. Urc până în laboratorul de fizică, deschid geamul, îl încalec. Liceul e construit după principiile sănătoase ale realismului socialist. Adică fațada e compartimentată în mari pătrate de beton care încadrează câte două ferestre. La fiecare etaj se formează, astfel, un soi de cornișă lată de vreo 30 cm. Asta era bine în comunism: speciile erau bine delimitate. Specia liceu, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
etaj se formează, astfel, un soi de cornișă lată de vreo 30 cm. Asta era bine în comunism: speciile erau bine delimitate. Specia liceu, de exemplu, era alcătuită din clădiri identice în toată țara. Vedeai în zare o clădire cu fațada plină de pătrate, gata! știai că e o școală. Nu orbecăiai aiurea. La fel și cu celelalte: orice ființă sau lucru îți semnala din ce categorie făcea parte. Recunoșteai cu ușurință secția de miliție, spitalul, primăria, pușcăria, abatorul. Recunoșteai care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
scoică, unde Grigore se opri să-i lămurească împărțirea casei, să nu-și închi-puiască tânărul cumva că el ar fi putut avea asemenea fantezii arhitecturale. Clădirea cuprindea două case complet deosebite, care însă în loc să aibă intrările laterale separate și numai fațada comună, aveau o singură intrare principală. Socrul lui Grigore, când a făcut casa, cu vreo zece ani în urmă, a pretins cu orice preț o scară monumentală de marmoră cu o scoică deasupra, cum avea și Nababul, deși palatul ― așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi, care împodobea fațada ca un portic primitiv. Bătrânul Iuga continua a-și păstra locuința în care s-a născut și, cum el ședea aproape permanent la țară, casa veche părea mai vie decât cea nouă. ― Asta e împărăția noastră! zise Grigore când ajunseră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
o valoare îndoielnică până ce se vor lămuri situațiile. Așa că... Nu te uita la viața de praznic permanent din București. Asta e un semn de boală. Epidemia balurilor, și a dansurilor, și a chefurilor prevestește totdeauna un rău, sau îl subliniază. Fațada prea strălucitoare ascunde veșnic ceva putred. O casă solidă nu paradează și nu caută să-ți ia ochii cu fațada. Eu nu fac nici o politică și nici măcar nu mă interesează certurile lor. Dar aici, la bancă, se simte mai precis
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
e un semn de boală. Epidemia balurilor, și a dansurilor, și a chefurilor prevestește totdeauna un rău, sau îl subliniază. Fațada prea strălucitoare ascunde veșnic ceva putred. O casă solidă nu paradează și nu caută să-ți ia ochii cu fațada. Eu nu fac nici o politică și nici măcar nu mă interesează certurile lor. Dar aici, la bancă, se simte mai precis pulsul vieții. Și pulsul vieții noastre bate prea neregulat. Organismul are friguri, Miroane! Trebuie să fim prudenți, până vom găsi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu am îngrijit-o toată viața ! ?”, se revolta un astfel de chiriaș. Îngrijire, domesticire, apropriere, proprietate... Un lanț cauzal care ne scapă, dar care are o perfectă logică pentru cei în cauză. Să îngrijești trotuarul din fața casei, partea ta de fațadă de bloc, casa scărilor de pe palierul tău, grădinița aia dintre blocuri, eventual și amărîtul ăla de maidanez care s-a aciuat pe strada ta, toate astea nu se înscriu oare în această „logică” ? într-un fel, toate sînt ale tale
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
marele ou tradițional, cîteva gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul de pe altă latură par a mai anima puțin (iar noaptea chiar puțin mai mult) lucrurile. De jur împrejur
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
sau o rozetă e văzut și în alte morminte și osuare; unele dintre ele datează dinaintea erei creștine și niciunul, suntem convinși, nu are de a face cu Isus și mișcarea sa. Acest desen artistic se poate vedea și pe fațadele interioare sau exterioare ale așa-numitelor „morminte ale sinedriului” din Ierusalim. Deasupra intrării interioare a acestui mormânt complex se poate observa frontonul arcuit deasupra unei rozete decorate cu frunze de acantă. Un fronton se găsește și deasupra intrării exterioare, dar
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Valea Hinnom, mormântul lui Iozafat și cel cunoscut cu numele de „mormântul strugurelui”. În multe cărți de arheologie și simboluri iudaice se găsesc diferite fotografii și facsimile care reprezintă frontonul și cercul sau rozeta. Aceste elemente sunt prezente pe osuare, fațadele mormintelor, monede (una dintre ele bătută de Filip, tetrarhul din Gaulanitide din timpul lui Isus) și epitafe artistice. Una dintre cele mai comune trăsături este prezența Arcei Torei (care conține sulurile Scripturilor), deasupra căreia apar frontonul arcuit și cercul. Cercetătorii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
deasupra căruia e așezat capacul cu acoperiș triunghiular, sau chiar la sfârșitul capacului însuși, formând astfel același model văzut la intrarea în mormântul de la Talpiotul de Est. E relevant în mod special un osuar descoperit pe Muntele Scopus, care înfățișează fațade monumentale cu motivele templului pe toate patru laturile. Ambele capete și una dintre laturi prezintă frontoane ascuțite deasupra intrărilor. Sub două dintre aceste frontoane ascuțite (pe un capăt și pe partea mai puțin terminată a osuarului) se află un cerc
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
de bazinet de metal, cu fața de deasupra ușor scobită. Niciodată nu am știut la ce o fi servit. Noi numeam lucrul ăsta Tronul, în fine, a treia "neregularitate" a Scării Unu era marele transformator, cu țevile lui curbe și fațada sa de beton, pe care o țin minte numai acoperită cu scrisul mare, colorat, al Mendebilului. Cred că transformatorul ăsta era stricat, pentru că a rămas acolo abandonat o grămadă de vreme. Timp de vreo lună de zile acesta a fost
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe a mea, până ce făceam numai șanțuri în bazinul cu nisip și ne intra nisipul în gură, în nări, în urechi. Seara plecam în explorare. Lângă blocul nostru din Floreasca se afla un fel de depozit, un foișor melancolic. Pe fațada lui atârnau ca niște zdrențe resturile ruginite ale unei scări de incendiu. Scoabe mari lăsau umbre ascuțite pe cărămizile și mai roșii în înserare. Ea intra prima, printr-o fantă dintr-o ușă laterală, unde lipsea o scândură. Ne strecuram
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prea mare, parcă mereu cețoasă din cauza molozului de culori pale, amestecate, care se desprindea din tencuielile caselor din jur. Rozaliu-verzuliu, vinețiu, praful acesta se învîrtejea în piață și ți se depunea în dâre fine pe umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe lângă centre de butelii unde era mereu coadă și centre de sifoane dominate de-o uriașă roată albastră în mișcare, intram, în fine, pe strada unde stătea tanti Aura. Era o stradă lungă și dreaptă, cu garduri de lemn și fațade scunde de-o parte și de alta. Dacă treceam vara de-a lungul ei, o recunoșteam întotdeauna după mulțimea zmeelor de hârtie încîlcite în firele de telegraf dintre stâlpii de lemn unsuros. Multe zmee erau făcute din hârtie albastră de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aproape că fusesem, formele lumii de-aici (frunzele întunecat-transparente ale cireșului amar, fructele lui grena, cu carnea moale și udă, camionul cu vopseaua albastră de pe capota jupuită, zmeele levitînd peste câmp, ocolite în zbor de turturele, fiecare cărămida împăienjenită din fațada casei, fiecare fir de păr cărunt din blana cu scaieți a lui Chombe, botul și nasul lui ca de cauciuc umed, fața Esterei, căreia încă nu-i vorbisem) mi se păreau superflue, îndepărtate, asemenea lumii coralilor de la tropice, din apele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
schimb poți vedea reclame comerciale colorate și semne ale unei vieți care poate să respire sub bolovanul ideologic - mergeți de aproape o jumătate de oră și Încă nu știți cum arată președintele acestei republici. Țiglele roșii sau cafenii ale clădirilor, fațadele lor colorate și vesele, vopseaua gardurilor, parcurile pline de o vegetație sănătoasă, neprăfuită, florile de pe tarabele florarilor aflate În intersecții, toate vă miră și vă fac să vă Învîrtiți lacom ochii În cap. Și uită-te la magazine. Uite unul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de îmbogățire; deocamdată nu avea nici un fel de plan. Greg și Judy, o pereche încă fără copii, locuiau într-o parte plăcută a orașului, spre capătul dinspre țesătorie. Zona se numea Biggins și cuprindea case mari, victoriene, cu terase și fațade din cărămidă vopsită în diverse culori. De bună seamă, cartierul cel mai select din Ennistone era Crescent, în vecinătatea podului din secolul al XVIII-lea, locul unde se aflau reședințele familiilor Eastcote, Newbold, Burdett. Dar și în Biggins existau părți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]