2,882 matches
-
relații spațiale unele cu altele. Elementele fabulei Arjuna, care adoptă o poziție de yoga, pisica, care adoptă și ea o poziție de yoga, șoriceii care rîd nu formează o semnificație coerentă ca atare. Legătura dintre semn (relieful) și conținutul său (fabula) poate fi stabilită doar prin medierea unui strat intermediar, "panorama" evenimentelor. Pisica îl vede pe Arjuna. Șoriceii văd pisica. Spectatorul îi vede pe șoricei, care o văd pe pisică, care l-a văzut pe Arjuna. Și spectatorul înțelege că șoriceii
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
simțurilor, de gîndurile care sînt spuse. Iar această viziune nu poate nici ea fi combinată cu evenimentele pe care le focalizează, le orientează sau le interpretează. În consecință, focalizarea își are rostul în povestire, este stratul dintre textul lingvistic și fabulă. Datorită faptului că definiția focalizării se referă la o relație, fiecare pol al acelei relații, subiectul și obiectul focalizării, trebuie studiate separat. Subiectul focalizării, focalizatorul, este punctul din care elementele sînt vizualizate. Acel punct poate fi inclus într-un personaj
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
focalizării se referă la o relație, fiecare pol al acelei relații, subiectul și obiectul focalizării, trebuie studiate separat. Subiectul focalizării, focalizatorul, este punctul din care elementele sînt vizualizate. Acel punct poate fi inclus într-un personaj (adică, un element al fabulei), sau în afara lui. Dacă focalizatorul coincide cu personajul, acel personaj va avea un avantaj asupra altor personaje. Cititorul privește cu ochii personajului și va fi, în principiu, înclinat să accepte viziunea prezentată de acel personaj. În Massuro al lui Mulisch
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dar, ca act, este situată în prezentul memoriei. Este deseori un act narativ: elemente disparate ajung să se cristalizeze într-o povestire, ca să poată fi amintite și eventual povestite. Dar, după cum bine se știe, amintirile sînt nesigure în relație cu fabula și cînd sînt transpuse în cuvinte, ele sînt prelucrate retoric pentru a fi conectate la o audiență, la un terapeut, de exemplu. De aici rezultă că "povestirea" pe care persoana o rememorează nu este identică cu aceea pe care ea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
revin fragmentar, în coșmaruri, și nu pot fi "rezolvate". Incapacitatea care paralizează persoana traumatizată poate fi situată atît la nivelul povestirii, cît și la cel al textului. Evenimentele pot fi în dezacord unele cu altele, în așa măsură încît nici o fabulă nu poate fi "recunoscută" ca îndeajuns de "logică" pentru a însemna ceva în cursul acțiunii. În momentul ulterior al reamintirii, subiectul nu poate închega o povestire din ele. Cele două momente nu reușesc să furnizeze un cadru pentru un act
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
primească cea mai multă atenție și simpatie. Pe baza criteriului distribuției, de exemplu prin faptul că un personaj focalizează primul și/sau ultimul capitol, îl etichetăm drept erou al cărții. Cînd focalizarea aparține unui personaj care participă ca actor în fabulă, am putea vorbi de focalizarea internă. Am putea așadar indica, prin folosirea termenului de focalizare externă, faptul că un agent anonim, situat în afara fabulei, funcționează ca focalizator. Un astfel de focalizator extern, necentrat pe personaj, este abreviat FE. În fragmentul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
îl etichetăm drept erou al cărții. Cînd focalizarea aparține unui personaj care participă ca actor în fabulă, am putea vorbi de focalizarea internă. Am putea așadar indica, prin folosirea termenului de focalizare externă, faptul că un agent anonim, situat în afara fabulei, funcționează ca focalizator. Un astfel de focalizator extern, necentrat pe personaj, este abreviat FE. În fragmentul următor din deschiderea romanului Vara dinaintea întunericului de Doris Lessing observăm focalizarea mutîndu-se de la FE la FP. b) O femeie stătea pe treptele ei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
despre complemente, mai multe date despre modul în care complementele experiază natura c) sau femeile d), decît templul despre Burubudur sau despre paradis. Nu contează în acest caz dacă complementul există în realitate sau este numai o parte a unei fabule sau o fantezie creată de un personaj sau obiect fictiv. Comparația cu complementul la care s-a făcut referire în analiza de mai sus motivează interpretarea dată de FP ("eu") în ambele fragmente. Structura internă a descrierilor aduce destule indicii
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
persoană, de exemplu un diavol, este plecat într-o excursie în rai, va trebui să acceptăm prima parte a descrierii, pînă la propoziția în ghilimele, ca fiind "perceptibilă". Criteriul nostru va fi că trebuie să existe un alt personaj în fabulă care poate percepe obiectul. Dacă aceste obiecte sînt visele, fanteziile, gîndurile și sentimentele unui personaj, atunci aceste obiecte fac parte probabil din categoria obiectelor "nonperceptibile". Această distincție este indicată de adăugarea notației de focalizator p sau focalizator np. Pentru b
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În loc să se întîmple așa, întreaga narațiune devine o simplă sugestie peste care se sare din cauza abrevierii subiectului. Subiectul care folosește cuvîntul poate fi naratorul povestirii. Subiectul al cărui punct de vedere este sugerat este focalizatorul. Apoi mai există și actorii. Fabula, procesul în care interacționează aceste elemente, este dinamică și produce schimbarea. Toate acestea se pierd cînd se folosește un substantiv în loc de un verb care ar necesita numirea subiectelor. Aceste aspecte sînt aduse în discuție de analiza subiectului care privește totul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ce nu privilegiază "sursa" literară. În al treilea rînd, poate într-un mod neașteptat, atenția acordată vizualului îmbogățește analiza narațiunilor literare. Naratologia vizuală pe scurt Ca să facem conceptul operațional pentru arta vizuală, este mai potrivit să uităm pe moment de fabula mitică sau biblică și să începem cu opera în sine, ținînd cont de următoarele aspecte: 1. În discursul narativ focalizarea este conținutul direct al semnificanților lingvistici. În arta vizuală ea ar reprezenta conținutul direct al semnificanți-lor vizuali: liniile, punctele, lumina
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
invers față de original din tabloul lui Boucher, astfel încît personajul alegoric feminin să fie cu spatele la text, dar și mult mai aproape de el, este un act al focalizatorului extern. Privirile celor patru figuri reprezentate evidențiază focalizarea internă ce ajută la construcția fabulei. Doi dintre putti schimbă priviri cu Alegoria Artei, reflectînd astfel, în povestirea înrămată, confruntarea dintre mama și fiul din textul lingvistic: "mama pare îngrijorată. O citesc în ochii ei". Putto 3 nu privește către spectator, așa cum ne-am aștepta, ci
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
picturii, de parcă ar prezice viitorul copilului de șase ani. Această privire poate fi ușor interpretată ca o dublă focalizare, oscilînd între internă și externă, stabilind astfel legătura dintre cele două lumi pe care opera le aduce împreună. 3. În narațiune, fabula este mediată sau chiar produsă de focalizatori. Similar, folosirea conceptului în analizarea artei vizuale presupune că evenimentul reprezentat are statutul de obiect focalizat produs de focalizatori. În cazul unui focalizator intern, statutul de "realitate" al diferitelor obiecte reprezentate este variabil
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acestor aspecte atît de variate au îngreuiat plasarea lor într-o teorie sistematică la nivelul narațiunii. Am încercat să rezolv această problemă reținînd un punct de pornire foarte clar, care lansează întrebarea referitoare la modul în care informația privitoare la fabula se prezintă cititorului. Aspectele mai tehnice ale acestui cadru (cum ar fi diversele aspecte legate de timp) ar putea fi plasate aici, dar același lucru se poate spune și despre alte aspecte, cum ar fi imaginea unui personaj sau spațiul
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
înseamnă "ceva ce este adăugat pe lateral". Pentru o teorie completă asupra elementului timp la Genette, sugerez cititorilor să consulte traducerea în engleză a scrierilor sale ( 1980). Barbara Herrnstein Smith a lansat demult un mesaj de avertizare în legătură cu presupoziția că fabula este preexistentă povestirii (1980). Paradoxul acestei delimitări a fost investigat în detaliu de Chase (1986) și teoretizat mai departe de Culler (1981), în psihanaliză și în romanul de mistere. Deși eu mențin în continuare distincția, sînt cu totul de acord
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a multora dintre subiectele din acest capitol, a fost publicat de Fludernik (1996). Chatman, care propune o abordare diferită de a mea, oferă o naratologie a filmului (1990). El preferă să utilizeze un termen diferit pentru focalizarea prin agentul exterior fabulei decît pentru cel intern. Pentru a indica primul tip de focalizare, el vorbește despre "oblicitatea" naratorului, iar pentru a indica al doilea tip de focalizare, el vorbește despre "filtru". A se vedea și Chatman (1995) și manualul său (1992). Diferit
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu o prefață de Louise Neri (1996). 3. Fabula: Elementele 1: Comentarii preliminare " Innombrables sont les récits du monde". Astfel începe un articol de acum faimos al lui Roland Barthes care a stîrnit o serie de noi interpretări în teoria fabulei. În ciuda multiplelor forme pe care le pot lua, faptul că textele narative, recunoscute ca atare, pot fi găsite în orice cultură, la toate nivelele sociale, în toate țările și în toate perioadele istoriei umane l-a determinat pe Barthes să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a unei corespondențe între structura (lingvistică) a propoziției și cea a întregului text compus din propoziții variate. Se presupunea, de asemenea, că ar exista o omologie și între "structura de adîncime" a propoziției și "structura profundă" a textului narativ, al fabulei. Această presupunere avea tot atîția susținători cîți opozanți, cei din urmă considerînd-o dăunătoare. În special cercetătorii din zona artei vizuale și filmografice obiectează că această viziune asupra fabulei reduce bogăția imaginilor vizuale la o simplă linie narativă; însă și cei
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
structura de adîncime" a propoziției și "structura profundă" a textului narativ, al fabulei. Această presupunere avea tot atîția susținători cîți opozanți, cei din urmă considerînd-o dăunătoare. În special cercetătorii din zona artei vizuale și filmografice obiectează că această viziune asupra fabulei reduce bogăția imaginilor vizuale la o simplă linie narativă; însă și cei care studiază narațiunea modernă și postmodernă o găsesc lipsită de sens. În primul rînd, este mai ușor să accepți că nu reducerea narațiunii ori a imaginii vizuale la
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
narațiunea modernă și postmodernă o găsesc lipsită de sens. În primul rînd, este mai ușor să accepți că nu reducerea narațiunii ori a imaginii vizuale la o unitate lingvistică propoziția -, ci corespondența între propoziție și text ori între propoziție și fabulă are o bază logică comună. Scopul comparației între fabula model și propoziția model, despre care vom vorbi ulterior, constă în expunerea principiilor logice de construire a acestora, care ne sînt familiare din exercițiile de analiză a frazei. Comparația se dorește
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
În primul rînd, este mai ușor să accepți că nu reducerea narațiunii ori a imaginii vizuale la o unitate lingvistică propoziția -, ci corespondența între propoziție și text ori între propoziție și fabulă are o bază logică comună. Scopul comparației între fabula model și propoziția model, despre care vom vorbi ulterior, constă în expunerea principiilor logice de construire a acestora, care ne sînt familiare din exercițiile de analiză a frazei. Comparația se dorește a fi doar o ilustrare. Dacă e să facem
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o analiză mai atentă realizăm că această presupunere e reductivă, fără îndoială un alt motiv pentru care ar trebui tratată cu o doză de relativism, dacă nu cu ironie. Un al doilea punct de pornire în căutarea modelului universal al fabulei a fost omologia. Se presupunea că ar exista o corespondență între fabulele narațiunilor și fabulele "reale", adică între ceea ce fac oamenii și ceea ce fac actorii în fabulele inventate, între experiența oamenilor și experiența actorilor. Acest scenariu are sens dacă realizăm
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un alt motiv pentru care ar trebui tratată cu o doză de relativism, dacă nu cu ironie. Un al doilea punct de pornire în căutarea modelului universal al fabulei a fost omologia. Se presupunea că ar exista o corespondență între fabulele narațiunilor și fabulele "reale", adică între ceea ce fac oamenii și ceea ce fac actorii în fabulele inventate, între experiența oamenilor și experiența actorilor. Acest scenariu are sens dacă realizăm că în lipsa oricărei omologii ar lipsi și orice corespondență, oricît de abstractă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pentru care ar trebui tratată cu o doză de relativism, dacă nu cu ironie. Un al doilea punct de pornire în căutarea modelului universal al fabulei a fost omologia. Se presupunea că ar exista o corespondență între fabulele narațiunilor și fabulele "reale", adică între ceea ce fac oamenii și ceea ce fac actorii în fabulele inventate, între experiența oamenilor și experiența actorilor. Acest scenariu are sens dacă realizăm că în lipsa oricărei omologii ar lipsi și orice corespondență, oricît de abstractă, caz în care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu ironie. Un al doilea punct de pornire în căutarea modelului universal al fabulei a fost omologia. Se presupunea că ar exista o corespondență între fabulele narațiunilor și fabulele "reale", adică între ceea ce fac oamenii și ceea ce fac actorii în fabulele inventate, între experiența oamenilor și experiența actorilor. Acest scenariu are sens dacă realizăm că în lipsa oricărei omologii ar lipsi și orice corespondență, oricît de abstractă, caz în care nu am mai fi capabili să înțelegem narațiunea. Împotriva acestei omologii s-
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]