3,990 matches
-
se mai întorceau și dădeau ocol casei în care crescuseră... Alteori le mai întâlnea și prin pădure... Se uitau fix la el, se așeza el jos, se așezau și sălbăticiunile; se ridica el, se ridicau și ele. Îl urmăreau printre fagi și goruni, îl miroseau de departe printre tei și stejari... Nici nu se știa a cui era pânda... nu se știa a cui era urmărirea. Suia pieptiș, în dimineața aceea... din Valea Idrici, sus pe muchea dealului Rediu Mârzac, în
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și bătrânul Toma, urmați de Suru, ajunseseră prin dreptul Schitului din deal. Înaintau în inima codrului, pe poteci neumblate de om, călcate doar de sălbăticiuni și jivine. Pământul mirosea a iarbă crudă, a mintă sălbatică și a jir, prin dreptul fagilor. - Trebuie să-l ducim cât mai departe, Antoane... să nu se mai întoarcă, murmura bătrânul, cu fereală, de teamă parcă, să nu-l audă lupul, dar fără convingere, știind că „dacă-i vini să se‟ntoarcă... poți sî-l duci și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fi mers. Înnoptase. Luna încă nu răsărise... Sus, cerul cu stele, atârnat deasupra Văii Elanului, pulsa când scânteieri, când întunecimi, ca o inimă, prin care curgea sângele nopții. Din beznă... stoluri de umbre zburate de pe poteci, cu mesteceni albi și fagi negri pe margini... închipuiri ale nopții ce mișunau de foșnete și șoapte. Pășeau fără zgomot, pe poteca umedă de rouă. Pădurea e neagră, are tristețea aceea misterioasă dinaintea exploziei primăverii... Nu e melancolia amară a toamnei târzii... e o spaimă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o seară, pe la aprinsul lumânărilor, pe la începutul lui decembrie, și o ținut până către Blagoslovenie. ...Povârnișuri prăpăstioase cu mușchi crescut pe ele, încolo zăpadă, în lumina învăpăiată a serii... Pădure, pădure de jur-împrejur, totul e aspru și de gheață. Un fag bătrân, cu crengi strâmbe, frânte, împunge cerul... Un țipăt de coțofană trece vibrând strident peste zăpadă, și cu larmă, se înalță de pe crengi. În timp ce soarele coboară la asfințit, la răsărit se înalță luna plină... Două focuri sângerânde îmbrățișează cerul. Un
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de om.. Afară se făcu răcoare, zorile începură să se ivească... În zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun. Mierlele gulerate cântau cuprinse de frenezie. De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a mai dat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
zare, de după creastă, zvâcni prima fluturare de lumină... Și, iarăși zilele și săptămânile... se scurseră... așa-i rostul lor, să se scurgă... CAPITOLUL XI Mărețul codrilor Hățișurile de fagi piperniciți se întindeau până sub creasta Mălușteniului... Acolo începea pădurea de fag și gorun. Mierlele gulerate cântau cuprinse de frenezie. De două zile și două nopți, după moartea bătrânului Toma, Anton cu nervii întinși să plesnească, n-a mai dat pe acasă, colinda în neștire pădurea, să și-i mulcomească. Un măcăleandru
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai mic zgomot, se prelingea peste pământ... ca liniștea codrului. Uneori adulmecă scurt, ascultă un fâșâit venit din depărtări, și, răbdător așteaptă până se dumirește. Freamătul de noapte al pădurii nu începuse încă, în afară de chemarea unei bufnițe din vârful unui fag. Anton îi aruncă o privire și îi zâmbi sprâncenatei cu ochi roșietici. Râsul alunecă ușor pe marginea povârnișului adulmecând vânat; ajunge într-un luminiș printre resturi de copaci doborâți de furtuni, ocolește niște vreji de muri și zmeuriș... deodată se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vârful unui gorun, vestea revărsarea zorilor. Deodată râsul prinde un zgomot dinspre vizuina viezurelui.. Ca o umbră se prelinge cu trupul lipit de pământ, dar motanul îl simte, cât nu-i prea târziu, și ca fulgerul se cațără într-un fag rămuros. Când râsul sare după el, motanul trece în coroana vecină a unui gorun. Hăituiala continuă, când pe pământ, când prin coroana copacului. Din nou, motanul, mult mai sprinten, se avântă pe un copac învecinat.. dar, creanga se rupe și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dintre trunchiuri. Începu colindul după pradă. Noaptea asta va trebui să-și astâmpere foamea pe mai multe zile; știa că urma vremea grea a foametei, în care prădătorii stateau ascunși prin prăpăstii. Cu șuier ascuțit, vântul izbea zăpada în trunchiurile fagilor uriași. Doar șoapta zăpezii se auzea... încolo, o liniște deplină stăpânea în padurea întunecată. Niciun sunet nu se înălța deasupra pământului... nici bufnițele nu mai pufăiau, doar, din depărtare, de pe crestele lui Mârzac venea ca un zvon în surdină, pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
calea. Deveni conștient de forța lui de împotrivire dar și de superioritatea lui vicleană, care nu știa ce înseamnă înfrângerea. Pericolul îi ascuți și mai mult agerimea. Așteptă rafala de vânt... un salt larg și dădu de niște tufișuri și fagi uscați; adulmecă o clipă înconjurul, ridicându-și capul cu urechile ciulite... și, încă unul, două salturi și intră în pădure unde putea învinge orice dușman și de a ține piept vremurilor grele ce aveau sa vină... Căpriorul ntr-un început de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
despădurite. Privi în jur... căută un loc cât mai potrivit să se posteze. Peste pădure se așternu o tăcere ciudată, și, doar cu un piuit în surdină, timid, țopăia un pițigoi din loc în loc, sus de tot în vârful unui fag. Anton stătea țeapăn, neclintit, să nu sperie minunea și așteptă. Deodată, ceva îl făcu să tresară; mai departe, în inima codrului răsună un răget. - Cred că‟i cerb! ...murmură el. Trase aerul adânc în piept și din reflex se pregăti
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-l întreacă... * ...Zăpada ajunge până la genunchi. Fiecare pas e o trudă, fiecare pas o biruință. Codrii bătrâni ai Fălciului, acoperă aici, coama dealului Rediu-Mârzac... Prin rămurișul îngreunat de zăpadă, al coroanelor, pătrunde tăcută dimineața de iarnă. Trunchiuri uriașe de fagi și goruni străpung ziua cenușie, dar puterea din inima stejarilor pare să crească în ciuda iernii, să crească mereu pentru a dăinui... Urme de lupi taie în curmeziș coama dealului Mârzac. Anton așteaptă să-i vadă cum vin prin pădure, fără
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
spunea, era așezată pe malul râpei, în marginea de miază-noapte a satului. Crâșma, cu ferești zăbrelite, cu păreți afumați și tavan boltit, veche ca biserica... nu se știa cine și când a ridicat-o... Deasupra tejghelei lungi, din scândura de fag, și mâncată de vreme, atârnau șiraguri de covrigi uscați, sărați și pastramă de oaie usturoiată; un butoiaș de lemn cu măsline, altul cu scrumbii afumate... iar în rafturi acadele și tot felul de bomboneturi... Avea de vânzare Smil orice... „Dacă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe tejghea un clondir plin ochi cu rachiu și păhărelul lângă el. Pe loc se răspândi un miros de prună veche, dulce-amăruie. Era o țuică galbenă ca untdelemnul, care a zăcut vreo doi ani într-o balercă cu doaga de fag... era o minune care aluneca pe gât mai ușor ca untdelemnul. Împinse încet păhărelul mai la o parte, duse la gură clondirul, și dădu pe gât mai bine de jumătate... apoi, trânti sticla de tejghea de se făcu țăndări. Ca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
La intrarea în pădure, ca să scurteze drumul spre casă, lăsă drumeagul pe partea stângă și se abătu pe o potecă, umblată doar de sălbăticiuni, dar știută și de ea. Poteca, strâmtă, se îngusta pe măsură ce înainta în inima codrului. Pădurea de fagi și goruni era ciudat de tăcută... Trunchiurile se înălțau către bolta cerului, uriașe... sus, se întâlneau crengile verzi, fragede... iar, acolo încă mai era soare... Acolo sus, tremura un vânticel cald... acolo sus era lumină și zarvă, pentru că acolo cânta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
își făcură cruce și se culcară, gândindu-se la făptura nepământeană și la ce-i mai poate aștepta până la Peștera Uitării. După trei ceasuri, o porniră la drum și, nu peste multă cale, pătrunseră într-o poiană mare, umbrită de fagi scorburoși. Bătrânul luă plosca, bău o înghițitură de apă și, când vru să soarbă cu nesaț apa limpede de izvor, o adiere molatică îl învălui, făcândul să dea drumul vasului, care alunecă pe iarba îngălbenită. Arunci bunătate de apă și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
întâmpină din pragul casei, lasă-ți inima să vorbească! îl văd pe Theo intrând în biserica cea nouă, se duce să picteze oare?! Iar eu nu pot să scap de vraja acestei lumini ce s-a aprins peste pădurea de fagi, ce a vrut oare să-mi spună părintele, inima mea de atunci îmi vorbea domoală, sfătuindu-mă, dar astăzi bătând nebunește doar la auzul unui glas anume, o rochiei albă cu buline roz oprindu-se deasupra genunchiului, cum pot avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
transparente, lăsând să se vadă sânul alb ca laptele la care Daniel copil fiind, doar clopoțeii nu-i mai aud, se tăvălește în iarbă Florița, ridicându-și poalele către soarele coborât al după-amiezii, o urmăresc cu atenția încordată din spatele unui fag bătrân, și râde, acum doi ani când se întâmpla asta nu știusem că Theo însuși, dar acum, amintindu-mi, știu, și Daniel se uita năuc la femeia rostogolită în iarbă așteptând minunea, n-aș fi vrut să mă vadă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
serviciu, păstrând viteza redusă că să nu alunece drăcia de pe drum În vreun copac. La o milă și jumătate În pădure se găsea o parcare neasfaltată, doar cu praf adunat ani de-a rândul, din cauza folosirii, ascunsă sub zăpadă. Un fag singuratic se Înălța În mijloc, decorat de iarnă și Înconjurat de polițiști care se-nvârteau pe-acolo fără un scop evident, respirând aburi În aerul amar. Înghețaseră până-n măduva oaselor. Logan trase chiar lângă duba jegoasă a celor de la Investigații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acum nu mai sunt în stare s-o găsească. Sub soarele de ianuarie, în dreapta lor se întindeau câmpiile și marea Tyrrhenum; în stânga, pe dealurile abrupte, se aflau orașele din Latium Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
trebuia să puneți și puțin carbid, dar tu Îi spui că nu poți să amesteci carbidul cu atomul. Ești trist și tragi concluzia că atomul descoperit de tine era prost și Împreună hotărâți să faceți un aeroplan din scândurile de fag aflate prin curtea fabricii. Are el În marchiză niște pedale și sârmă. Așa trec cele două zile de experiențe atomice din viața ta și a lui Oprescu, zis Opincă. Măsura unu. Pe timpul unu, prima optime, se execută cu stângul un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
bine, copilul crește și, când are cinci ani, se Întorc În sat În casa lui Sâiu prăpădit de inimă rea și de băutură, dar Înainte de a ajunge acasă trec pe la movila din coceniște unde bradul stă singur lângă pădurea de fag, de o sută de ani, și se pun amândoi În genunchi și spune Onica: După mersu pomului / Va fi mersu fătului / Dacă pomu mere bine / Fătu crește și se ține / Dacă pomu nu mere / Fătu scade tot și piere. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
urma șarpelui adâncită În zăpada proaspătă și intră În pădure și nu se uită decât Înainte și Ionu lui Sofia ridică lămpașul din când În când și chipul lui pâlpâie În neștiutoare și tremurătoare gânduri și urma Îi poartă printre fagi bătrâni, prin râpe și poieni, ceasuri Întregi, urma Îi poartă și nu se oprește... Într-o vreme spune unul: „Hai, mă, ce dracu, parcă suntem proști! Hai să ne Înturnăm, că mâne mergem la lucru! Ducă-se-n pustii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
haos total. Îi povesti despre Ivan cel Groaznic și Îlamuză cu istorioara despre tufișul doamnei Goldberg. —Dumnezeu știe când o să fie gata. Lasă c-o să arate grozav, spuse el, trecându-și mâna peste o ușă de dulap din lemn de fag, care stătea trântită pe blat. Îmi plac mânerele de inox. Ai gusturi bune. —Mersi, zise ea zâmbind din nou. De secole nu mai primise complimente de la un bărbat și se simțea bine. A, apropo, era mai Înainte la televizor un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
de mașini pentru etichetat pe an m-am asigurat... Și peisajul era cam la fel cu peisajul din cărțile de citire, respirând un trecut rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste șiruri de coline, îmi ziceam, fuseseră încă de pe atunci la fel ca și acum, prin urmare ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]