327,624 matches
-
contabilizând cât din acest spațiu le era cu adevărat necesar... Ultima dată, un ofițer de miliție brunet și mătăhălos, le arătase un document parafat și semnat de comisie, prin care se decisese ca jumătate din locuință să fie atribuită unei familii cu mulți copii, strămutată din Ferentari. “E clar că e un abuz”, clătină din cap Stelian. “E o încălcare a dreptului de proprietate”. “Ne-au cerut să semnăm că suntem de acord să primim chiriași”, își aminti Eleonora. Stelian o
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
bine ce trebuie să fac!” bătu Sever cu pumnul în masă. “Știi ce-o să fac?... O să mă duc direct la ăia din Comitetul Central și-o să le spun de la obraz: “Cum vă permiteți, ciclovecilor, să dați afară din casă o familie de români cinstiți?...” Și mai izbi o dată cu pumnul în masă, făcând farfuriile și tacâmurile să zăngăne. Eleonora făcu însă o figură foarte îngrijorată. “Ei, nici chiar așa, frate! Nici chiar așa, ce dumnezeu! Trebuie să dai dovadă de tact. Gândește
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Nici chiar așa, ce dumnezeu! Trebuie să dai dovadă de tact. Gândește că avem copii”. “Eleonora are drpetate. Trebuie tact”, socoti și Stelian nimerit să spună. Sever o ținea mai departe pe-a lui și nu-l mai contrazise. De la familia Polizu, el o luă pe jos până în Lizeanu și se urcă în cele din urmă într-un tramvai, cu gândul de-a se întoarce acasă la Ticu. Pe drum îi veni însă ideea că n-ar fi stricat să-i
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
cu niște basarabeni. Acum e colonel în Securitate. Poate-ai auzit de el?”...” “Colonelul Sticlaru”, completă binevoitor cel vizat. “N-am avut ocazia”, negă Stelian. Acum însă reușise să-și amintească bine. Aronică trecuse pe vremuri drept oaia neagră a familiei. În glumă ai lui îi spuneau acasă Belzebut. Colonelul își săltă statura masivă și întinse spre Stelian o mână vânjoasă și lungă. Glasul îi suna oficios, dar în ochi avea un licăr de zâmbet. “Spuneți că n-ați avut ocazia
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
era interogat. Răspunse totuși calm, alegându-și cuvintele, că, în ce-l privea, n-avea nici o importanță. Dar - și aici vocea îi deveni apăsată - i se părea pur și simplu de neînțeles că un inginer capabil și integru, cap de familie cu multe responsabilități și părintele unor copii minori, era pe cale de a deveni victima unor funcționari incapabili ai sfatului popular, indivizi care, fără discernământ și fără bun simț, voiau să-i ia jumătate din locuință, ba chiar îl amenințaseră cu
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
tânăr de vreo treizeci de ani. Tânărul purta o pălărie neagră, pe care nu și-o dăduse jos de pe cap, și avea o față la fel de expresivă ca a preopinentului său, ofițerul de securitate. Stelian îl recunoscu: acesta era Levi, mezinul familiei. Despre el știa doar că urmase studii teologice în străinătate și că servea la Templul Coral, dar nimic mai mult. O aură de mister îl învăluise întotdeauna. Concesiv și prudent, Aronică ridică din umeri și declară senin că așa ceva nu
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
unul de Varia. Este poate cea mai norocoasă dintre toate, căci grație competenței și abilității editorului, în anii comunismului, a reușit să apară fără nici o tăietură - unică performanță! - cele 22 de volume impunându-se monumental. După ce a publicat corespondența de familie, Niculae Gheran adună acum corespondența cu confrații și nu numai, cu rare excepții, ea având un caracter exclusiv documentar. Scrisorile lui Rebreanu sunt în genere ceea ce numim „lettres d’affaires”, n-au expresivitate și relief în comparație cu ale unor contemporani, precum
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
purtat-o cu acest adversar al său în coloanele revistei Adevărul literar și artistic. În Cuvânt înainte, Niculae Gheran menționează sursa scrisorilor, câteva din arhive particulare, majoritatea însă din arhive publice (B.A.R., M.L.R., B.N. etc.). Împreună cu cele adresate familiei, publicate în volumul precedent, ele totalizează respectabila cifră de 700. La fiecare epistolă se dă indicația bibliografică, numărul de inventar al manuscrisului sau datele calendaristice ale revistei, când nu a fost descoperit originalul. Notele și comentariile sunt extrem de informate, minuțioase
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
Viena sau că ar fi condus Revista Bistriței (1906-1910). Alteori, se autocorectează în privința unor date bibliografice pe care nu le-a cunoscut în vreme ce elabora unul sau altul dintre volume. Așa se explică și introducerea în sumar a unor scrisori de familie de care a luat cunoștință ulterior. Când e vorba de personalități importante, el reproduce și unele răspunsuri ale acestora, ca în cazul lui Ion Petrovici și Lucian Blaga. Scrisorile sunt orânduite cronologic și la începutul fiecărui an, editorul indică repere
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
de manuscrise, Teodor Vârgolici manifestă un viu interes pentru studiile conținând contribuții documentare, ca acelea privindu-l pe Eminescu. El scrie cu plăcere despre volume ca Eminescu și Transilvania, datorat eminescologului de marcă D. Vatamaniuc, unde se elucidează chestiunea originii familiei Eminovici, stabilindu-se o relație directă între Iminovicii din Transilvania și cei din Bucovina. Coautorul ediției academice Eminescu recuperează din manuscrise însemnări semnificative despre Horia și Avram Iancu, despre dorința tânărului peregrin ce trecuse pe la Blaj și Sibiu de a
Studii despre clasici by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13216_a_14541]
-
doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blînd de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avînt de samovarul credincios al familiei, lăudîndu-ne cu cîinii noștri de vînătoare, mai dînd cîte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutînd aprins literatură, economie politică, după masa s-ar topi în înserare și ziua, la urmă
Ar trebui o scrisoare voioasă, suplă, mușchetară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13527_a_14852]
-
cu sfârcuri verzi pătrate/ vor trage-n sticle votca ta de lapte/ și o vor bea cu gânduri nespălate/ și te-or trânti atât cât ești pe spate/ râzând suflecați cu totul până la coate.” Gheorghe Vidican, Utopia nisipului, Biblioteca revistei Familia, Oradea, 2003 Vasile Dan, Carte vie, Ed. Mirador, Timișoara, Arad, 2003 Alexandru Potcoavă, Iar Bianca stă-n Alex, Ed. Marineasa, Timișoara, 2003
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
îmbrăcată în catifea albastră și deschideam o carte, în câteva minute se auzea semnalul plictisit al împiegatei anunțând plecarea trenului de Pietroșița. Mă întovărășeau la drum trei-patru cuconițe, pe unele învățasem cum le cheamă - alcătuiau, la o adică, o mică familie improvizată - erau funcționare, doctorițe sau asistente medicale, contabile și inginere, de cum porneam la drum se așezau la sfat nu înainte de a-și scoate andrelele și a se apuca de lucru (tricotau flanele, șosete, berete și mânuși de lână), de obicei
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
profesori), mă salutau cu reverențe penibile, mă lingușeau fără măsură, mă informau asupra propriilor realizări cu o pudibonderie confecționată, apoi treceau la subiect, ar fi dorit, dacă se poate bineînțeles, să-l învoiesc poimâine de la ore, avea o înmormântare în familie, sau trebuia să meargă la dentist, sau i se îmbolnăvise copilul de pojar și multe altele, îl învoiam pe loc, din nou spinări încovoiate, nici nu intrasem bine în pielea de director și mi se făcuse un irepresibil dor de
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
simțeam de parcă aș fi fost părtaș, povara acestei triste glume a întâmplării, tot ce îmi sta în putință era să-i dau de înțeles că-mi este dragă, că o iubesc și așa, infirmă cum o certase soarta, părăsită de familie, nătângă și săracă (primea o leafă de mizerie), ajunsă în pragul bătrâneții. În lipsa mea deretica prin cameră, aerisea, spăla perdelele la geamuri și cearceafurile, făcea o oarecare ordine prin cărți (o instruisem cum să șteargă cu periuța praful de pe ele
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
obțineau (la concurență) se avântau în dizertații lungi, plictisitoare despre apariția conștiinței sociale, despre esența educației comuniste, despre reflexe condiționate, sisteme de semnalizare și toată tevatura pavlovistă, despre colaborarea diriginților cu colectivul de profesori, cu organizația de tineret și cu familia sau despre orientarea activității cadrelor didactice în lumina directivelor Congresului al treilea al P. M. R. - dezagrementul era că în vremea asta nu puteam citi, înghesuit cum mă aflam între femei feroce, ce se zbăteau să prindă rândul la vorbire, așa cum
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
foarte chipeș, care avea un ducat și-l cam amenința pe regele Edward de la Londra, că făcea întruniri propagandistice, grupuri de reflecție etc. Și, ca să termine povestea, regele a trimis un comando, care l-a răpit pe Arthur din mijlocul familiei și l-a adus legat fedeleș în sala tronului. “O să-ți tai capul, că mă calci pe nervi”, a spus regele. “Nu se poate, Your Majesty, e o confuzie, sunteți dezinformat de servicii, slujitorii Majestății Voastre mă urăsc, ei sunt
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
să coacă un ou la flacăra unei lumînări prin rosătura ce o făcuse, cu vîrful cuțitului, printr-un fund de sertar. Asemenea "efecte de perspectivă cu revers ironic sînt frecvente în prozele lui C. Țoiu, conferindu-le un aer de familie complice în interior și diferențial în exterior.
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
casnică, mai făcea croitorie din când în când pentru vecine. Singurele dovezi ale unei existențe de răsfăț de altădată păreau să fie câteva farfurii de porțelan, câteva pahare de cristal și un set de tacâmuri de argint, purtând toate stema familiei bătută în aur, dar nu erau niciodată scoase din fundul unui dulap și nu se discuta niciodată despre ele; trecutul era, de bună seamă, prea îndepărtat și prea străin pentru a mai însemna ceva. S-ar fi putut tot atât de bine
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
mai târziu, după moartea lui și a mamei, unul din busturi, Lisa îl folosea să-și agațe colierele de perle și de pietre false pe gâtul lui. Îl păstra deasupra bufetului în care scosese la vedere vesela, paharele și tacâmurile familiei. În golul bustului ascunsese câteva duzini de bonuri de tezaur emise de guvernul țarului Nicolae II găsite într-o cutie căzută sau ascunsă după șifonier și, din când în când, se visa iarăși contesa Pavlovitch Komarovsky și se pierdea, ca
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
Cel care semna indescifrabil mi se adresa cu Cher cousin, continua cu precizarea că-mi dăduse de urmă datorită fostei mele soții, la charmante ei pétillante comtesse Lisa Pavlovich Komarovsky, și mă invita urgent la Paris pentru o afacere de familie căreia îi venise în sfârșit timpul, după aproape un secol, să fie rezolvată. În cazul unui răspuns afirmativ, un bilet de tren și câteva sute de franci pentru cheltuieli neprevăzute urmau să-mi fie imediat expediate.
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
sam, în care s-a văzut și “un fel de ‘mopete’ cu care împarte deopotrivă minuscula inițială și statutul de ubicuitate” (Luminița Marcu) face, într-adevăr, ecou personajului-marionetă-scripturală al lui Mircea Ivănescu și grupului intrepret de “roluri” definitorii pentru mica familie, aici a “cocoșaților”: romanțioasa minodora, sensibilul și purul fiu benedict, fratele istovitu, ori “patronul librăriei concordia”, cu nume de fioros haiduc, terente. Toți reprezintă împreună o micro-lume fragilă, marginală, cu insubordonări de oameni în fond pudici și timizi față de convenții
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
În cele din urmă, am ajuns la Alină și am găsit-o asteptindu-ma cu nerăbdare. - De ce ai întîrziat atît? m-a întrebat, înainte de a fi apucat să-mi scot haină. - Iarta-ma, Alină, dar a trebuit să trec întîi pe la familia Dumbrava, să aflu dacă am vreun mesaj de la Ștefan, am spus, scuzindu-ma, iar apoi i-am spus despre vizita mea la Nicolae și despre Chris și Ștefan. - Eram sigură că Nicolae o să-ți dea banii, dacă stă în puterea lui
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
ca și cum, odată atins un anumit prag de sărăcie, numic nu mai conta. Această disperare atotstapinitoare a făcut să mi se pună un nod în gît. Mă pregăteam să dau colțul și să intru pe penultimă stradă înainte de a ajunge la familia Dumbrava, cînd, deodată, s-a trezit în mine instinctul de autoapărare și m-a avertizat că mă paste o primejdie. Nu auzisem nici un sunet cu exceptia vîntului, nu văzusem nici o mișcare în umbră, totuși sentimentul unui pericol iminent era atît de
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
fost atît de ușor ca el să fie cel căutat. Pînă la urmă, mi-am părăsit postul de observație, mi-am luat bicicletă și am pornit repede în direcția opusă. Am facut un ocol mare, înainte de a ma întoarce la familia Dumbrava. Cînd intrăm în casă, am auzit vocea Ilincăi: - Tu esti, Țină? M-am dus după ea la bucătărie și am privit-o cum pregătește cină. Nu era cine știe ce pe foc, numai cartofi și varză. - Azi avem noroc, sînt și
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]