54,110 matches
-
se întindeau în sudul provinciei Shanxi și în vestul provinciei Henan de astăzi. Fondatorul dinastiei, Da Yu, este cunoscut în istorie ca eroul care a reușit să pună capăt dezastrelor pricinuite de revărsările Fluviului Galben. Se spune că datorită acestei fapte, Da Yu a avut susținerea numeroaselor triburi din regiune, reușind astfel să fondeze puternica dinastie Xia, moment istoric care a marcat începutul epocii sclavagiste în China. Pe la sfârșitul dinastiei Xia, societatea era clar divizată, iar diferențele între cei aflați la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aprinse de furie și îi reaminti regelui că el a învins în luptă, aproape singur, regatul vecin și a capturat peste cinci sute de dușmani. Și îi ceru regelui să se gândească dacă aceasta nu este cumva cea mai strălucită faptă. Suveranul îl consolă: Deoarece nu mai sunt piersici, te voi recompensa data viitoare. Oșteanul luă, însă, aceste cuvinte drept o insultă pe care n-o putu suporta. Și, scoțându-și sabia, își tăie gâtul. Unul dintre cei doi camarazi ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
varicele, o auzeau drăcuind undeva în urmă, la mai bine de o sută de metri. Erau pe terenul de fotbal deja, ronțăiau biscuiții păstrați curați, pe ceilalți îi ofereau cu larghețe în stânga și-n dreapta, ca pe cea mai firească faptă din lume, mai trăncăneau cu unul și cu altul, aiureli. Doar doi băieți au poftit, oricum gustarea se împărțise cu un sfert de oră înainte, foamea nu era prea mare, totuși, ce însemna și gustarea când era vorba de stomacuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țărilor (triburilor) vecine și dușmane câte ceva din tainele unei clădiri supraetajate era considerat automat turnător și trebuia să sufere în consecință. Cu asta mă îndeledniceam eu. După o scurtă deliberare, consiliul bătrânilor (cei trecuți de șase ani) pronunța, în funcție de gravitatea faptei, câte șuturi în fund sunt necesare pentru iertarea păcatelor. Pedeapsa varia, nu atât prin număr (cum s-ar crede), cât mai ales prin forța și tehnica întrebuințate în actul lovirii. Ca să fiu mai explicit, trebuie să vă spun că un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
frămînta, poliția e la curent! — Ai fost achitat? — M-au condamnat la Închisoare pe termen nedeterminat, la voia Majestății Sale. Dar nu m-au ținut mult. Nu sînt nebun, pe cît vezi, așa că trebuia să se găsească o altă explicație faptei mele. Mă aflu În viață pentru că li s-a făcut milă de mine. Ziarele au scris despre o crimă caritabilă, adăugă el cu scîrbă, ridicîndu-și mîna În fața ochilor, ca pentru a alunga un fir de păianjen. Caritabilă pentru cine? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
al orgoliului sfîșiindu-i remușcarea, un orgoliu asemănător poate aceluia al leopardului cînd Își mișcă petele printre celelalte pete ale universului, dar cu o forță mult mai mare. Rowe nu fusese un ucigaș cînd omorîse; abia mai tîrziu, tot gîndindu-se la fapta lui, Începuse s-o socoată o crimă. Acum i se părea de-a dreptul o neobrăzare ca oamenii ăștia să Încerce să-l suprime tocmai pe el, care izbutise, dintr-o singură lovitură, să distrugă frumusețea, bunătatea și pacea sufletească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
la vederea vreunui lucru neînsemnat - ca de pildă o poșetă, o fotografie dintr-un ziar sau un obraz Întrezărit Într-un ascensor cînd cobora scara - tot orgoliul i se spulbera dintr-odată. Atunci Își dădea seama cît de absurdă fusese fapta sa și simțea nevoia să se ascundă undeva, ca să plîngă, ca să uite că fusese vreodată fericit. Un glas parcă Îi șoptea la ureche: „Spui că ai omorît-o din milă, dar de ce nu ți-e milă de tine Însuți?“ Da, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Dar nu, era cu neputință. — Desigur, exagerez, urmă Hilfe cu dezinvoltură. Dar În zilele noastre trebuie, totuși, să fii pregătit să Întîlnești criminali pe toate drumurile. Ei spun că au un ideal. Ba chiar pretind că o crimă ar fi fapta cea mai caritabilă! Rowe Îi aruncă repede o privire, dar nu desluși nici o aluzie personală În ochii spălăciți ai tînărului teoretician. — Vorbești de nemți? Îl Întrebă Rowe. — Da, dacă vrei, de nemți. Mai bine zis de naziști. De fasciști. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dădacă: „N-am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Ite, missa est. Despre vreo crimă săvîrșită În timpul unei ședințe de spiritism nu se pomenea nici măcar un cuvințel. Cui Îi mai păsa de moartea unui ins răzleț? Rowe simți un soi de indignare. Odinioară, umpluse toată presa cu numele și fapta lui, pe cînd acum, ziarele i-ar ignora pînă și moartea. Se simțea pur și simplu frustrat: În fața unor asemenea masacre cotidiene, nimeni nu se interesa de un caz atît de neînsemnat. Poate că doar vreo cîțiva comisari de poliție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În picioare. Ar fi fost În stare să facă orice ca să salveze un om nevinovat sau ca să pedepsească un vinovat. În ciuda Întregii sale experiențe de viață, credea În justiție, iar aceasta Îl condamna. Ori de cîte ori se gîndea la fapta lui și la ceea ce-l determinase s-o săvîrșească, se acuza pe sine. Acum, stînd aplecat peste parapet, Își spunea - poate pentru a suta oară - că suferința soției sale fusese insuportabilă nu atît pentru ea, cît pentru el Însuși. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spătar și ducîndu-și mîna la inimă, Într-un gest patetic, fără drept de apel. La drept vorbind, nici n-ar fi trebuit să mă Încarc cu o asemenea valiză! „La urma urmei, se gîndi Rowe, pot să mai fac o faptă bună Înainte de a părăsi această lume“. Numai că fapta asta bună nu-i plăcea deloc. Desigur, omul părea Îndeajuns de bolnav și de obosit, ca să-i fie scuzate orice asemenea tertipuri, dar prea Îi ieșeau bine. „Ce caut eu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
patetic, fără drept de apel. La drept vorbind, nici n-ar fi trebuit să mă Încarc cu o asemenea valiză! „La urma urmei, se gîndi Rowe, pot să mai fac o faptă bună Înainte de a părăsi această lume“. Numai că fapta asta bună nu-i plăcea deloc. Desigur, omul părea Îndeajuns de bolnav și de obosit, ca să-i fie scuzate orice asemenea tertipuri, dar prea Îi ieșeau bine. „Ce caut eu În taxiul ăsta, alături de un necunoscut, și ce rost are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pare bine. Vreau să spun, adăugă el cu un rîs nervos, Îmi pare bine să aflu asemenea lucruri despre trecutul meu, căci aș putea afla și tot felul de lucruri neplăcute. Mă bucur să știu că am făcut măcar o faptă bună. Ce ciudat... să nu-ți amintești nimic de toată perioada asta groaznică, pe care-o trăim din 1933 Încoace... să n-o cunoști decît din ziare! Pentru dumneata e ca o pagină din cartea de istorie. Totul este atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Întîmplările petrecute după aceea. De fapt, Își pierduse Întreaga experiență de adult. Cuprins de o exaltare nervoasă, deschise ușa și aruncă o privire pe coridor, ținîndu-și răsuflarea. Conștient oarecum de amenințarea pedepselor la care se expunea, simțea că face o faptă eroică, vrednică de un Îndrăgostit. GÎndurile lui rebele Îl umpleau de o voluptate nevinovată: era ca un elev ce se laudă că a mîncat bătaie de dragul unei fete, stînd la soare lîngă un teren de crichet, bînd suc și ascultînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Înainte ca doctorul să-i fi interzis lectura lor. Îl ispitea gîndul de a se opri puțin ca să le citească, dar o asemenea ispită măruntă nu se potrivea cu aprigul său dor de aventură. Da, astă seară va săvîrși o faptă pe care nici un alt pacient nu cutezase s-o săvîrșească Înaintea lui: va intra nesilit În „Pavilionul special“. În timp ce cobora tiptil, cu băgare de seamă, scările, Îi veneau În minte cuvinte ca „pionier“ și „indian“. În salon luminile erau stinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintr-o bucată, de un om de bronz. Noi, creștinii, avem modelul prin excelență de caracter moral, în persoana Mântuitorului, care s-a jertfit pentru păcatele oamenilor și pentru Evanghelia sa, fiind totodată expresia desăvârșită a concordanței dintre gând și faptă. [...] Mai de aproape, trăsăturile omului de caracter sunt următoarele: A) Are o singură față, este sincer, nu cunoaște prefăcătoria. Nu este mai respingător și mai condamnabil decât omul, care, pe buze poartă vorbe dulci, mieroase, dar în inimă clocotește ura
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
el cunoaște și alege mijloacele cele mai nimerite pentru săvârșirea binelui și evitarea răului. Îi repugnă înfumurarea, care, după cum se știe, este păcat de moarte, izvorul tuturor nenorocirilor și prăbușirilor morale; D) Are o deplină concordanță între gând, vorbă și faptă. Pentru el, cuvântul dat este datorie curată și-l îndeplinește cu orice risc.” Având în vedere toate acestea, nu putem să mergem mai departe și să înaintăm cu oameni ai trecutului. O problemă de importanță covârșitoare este schimbarea mentalităților. Adică
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
din pistolul pe care îl țineam în mână i se înfipse între ochi. Mă privi uimit. - Dar... de ce? Mor! zise și căzu la pământ fără suflare. - Chiar așa, de ce? mă întrebă Alin trist. Nici Luca nu părea prea mulțumit de fapta mea. - Faimă, am răspuns visător. - Faimă? Pentru ce? Că ai împușcat un urs care-și băgase pistolul la loc în blană? - Nu. Am împușcat un urs care atacase un pui de căprioară. - ??? - Avem filmul, nu? Mai tragem niște cadre, căprioara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Luca, merge... Chiar am niște idei: în primul cadru, căprioara e filmată de jos, un strop de sânge cade pe cameră... băgăm și muzici, Knockin’ on Heaven’s Door al lui Dylan, Stones, ne descurcăm... Ne îndepărtarăm, râzând, de locul faptei. Ursul se ridică din zăpadă și își scutură blana. Gloanțele din pistolul meu erau, de fapt, făcute din zahăr și umplute cu sirop de vișine. Ursul se linse pe frunte. - Miam, zise. Luă pistolul pe care îl aruncasem pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
protecția și paza animalelor și mai avusese de-a face cu cazuri nasoale - păsări ținute în colivii, iepuri în cuști -, dar ăsta era de-a dreptul oribil! Un lup aruncat în fântână! Dădu niște telefoane și, în curând, la locul faptei mișunau și se agitau diverși camarazi de-ai ei cu scări, sfori, frânghii. Prin eforturi comune reușiră să-l scoată pe lup din puț. Pe vremuri fusese o frumusețe de animal, mândria speciei, dar ajunsese costeliv, prăfuit, năclăit de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
zise lupul, dar știu că locuiește într-o căsuță la două poieni de-aici, cu o babă și nepoata ei. - Bine, zise fata, lăsând un zâmbet sticlos să-i defileze pe față. Condu-ne la el. Va plăti scump pentru fapta lui. Avem bani! Avem avocați! Ha-ha! Și lupul o luă înainte, urmat de zgomotoasa gloată de activiști pentru salvarea animalelor. Procesul fu scurt și devastator pentru vânător. Scufița Roșie, nepoata bătrânei cu care trăia în concubinaj, depuse mărturie împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să-l împiedicăm, l-am fi îndârjit și mai tare și ar fi refuzat să plece definitiv. Dacă eram de acord cu planul lui, putea fi dispus să vină cu noi în America la sfârșitul anului ce urma. — Face o faptă bună, mi-a argumentat Jack. Cei mai mulți tineri de vârsta lui sunt cu desăvârșire egoiști. El nu-i așa. A trebuit să-i dau dreptate. Într-adevăr, făcea treabă bună. În Botswana oamenii cred că o astfel de muncă poate însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dornică să învinuiască pe cineva de dispariția fiului ei, deși era conștientă de faptul că în situația ei mulți oameni ar fi devenit obsedați de pedepsirea vinovatului. Mma Ramotswe oftă. Presupunea că pedeapsa e câteodată necesară pentru a sancționa o faptă reprobabilă, dar nu fusese niciodată în stare să priceapă de ce ar dori cineva să-i pedepsească pe cei care se căiesc pentru faptele lor. Când era doar o fetiță în Mochudi, văzuse un băiat încasând o bătaie pentru că pierduse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]