4,181 matches
-
ar fi păcat de Dum nezeu.“ Și banditul, făcându-i cu ochiul lui Zavaidoc, care se înnegrise de invidie, începu și el să fredoneze Zaraza. Ideea-i veni tocmai pe când murmura, cu ochii pe jumă tate închiși de plăcere, cântecul fatal. A doua zi după Sf. Dumitru, Zaraza ieși, după obicei, pe-nse rate, să-i ia tutun iubitului ei de la chioșcul din colț. Peste Calea Victoriei, în dreptul clădirii Casei de economii, se lăsase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al căruia
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de prima femeie care-mi ieșise în cale în Grecia. A urmat apoi un sentiment contradictoriu, zicându-mi să nu se întâmple la fel și în Anglia. Grecia era încă vie în mintea mea, cu unicitatea ei, cu fascinația ei fatală. Anglia părea tăcută, calmă, domesticită de lumina blândă a Nordului. Grecia era senzuală, provocatoare, aristocratică cu peisaje extrem de frumoase, mereu vii în inima mea, intense sălbatice, pasionale. Mi-a trebuit însă mult timp să înțeleg toate acestea. Stăteam la fereastra
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
internaționale. Urma să-mi servesc țara, dar totodată să execut misiuni delicate și în favoarea altor țări, aliate. Realitatea vie a faptelor devenea acum o problemă de tehnică, de talent, de intuiție și mai ales de curaj. Orice eroare putea deveni fatală. Nu mai aveam voie să cred, în aparențe, în supoziții. De ce oare? De ce? Părăsisem poligonul acela de tragere cu inima strânsă, dar mă pregăteam din nou să zbor către pânza de păianjen pe care realitatea mi-o țesea. În noaptea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
-se în cap. Ăsta e singurul lor popas sigur. În centrul continentului nu există nici un alt loc pe care să-l poată folosi. Sunt fragili - au o rată anuală de înmulțire slabă. Orice distrugere masivă de habitat le va fi fatală. Nu uita, lebedele de iarnă au fost odată la fel de numeroase ca și cocorii. În câțiva ani, o să ne luăm adio de la ceva ce există încă din Eocen. Rămăsese aceeași oiță rătăcită pe care o adoptase fratele ei, hoinarul sfrijit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
marginile îndoite peste ele însele. Dar partenerul ei nu-i nici aici. O cuprinde iar neliniștea, amintindu-și incidentul acela de demult, trauma primăverii trecute. Aici s-a întâmplat odată ceva rău, la fel de zgomotos și de mortal ca noul rău fatal. Un fel de premoniție, iritația aceea grunjoasă din mintea cocorului văduv e tot ce a mai rămas din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
puțin mai mult. Când ești tu lângă mine. Cea mai periculoasă pantă posibilă. Cineva care-i face pe alții mai bucuroși că sunt cine sunt - tocmai asta visase să fie. Iar bărbatul acesta era singurul care-i cunoștea această slăbiciune fatală. Ascultă și-i cântă în strună, încuviințând din cap la amănuntele pe care i le dădea - apartamentul de salvare pe care îl pregătise, avocatul care promitea protecție convenabilă. Îl lăsă să trăncănească despre viitorul care-l aștepta. Măcar avu decența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ImClone ar trebui să primească propriul canal de televiziune tip reality? Pentru amândoi, era la fel de satisfăcător ca sexul explicit la telefon. Ea lupta pentru corectitudine, el pentru libertate. Fiecare credea că-l poate converti pe celălalt - asta fusese întotdeauna atracția fatală dintre ei. Amândoi erau de acord că guvernul pierduse controlul. Doar că ea voia ca în sfârșit să fie folosit în scopuri nobile, iar el voia să fie redus la tăcere o dată pentru totdeauna. O întâlnire întâmplătoare cu The Fountainhead
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
erau stăpânii lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și tot perfidă ar vrea să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
acoperit pământul lui Dumnezeu..." se structureză pe trei momente: discuția dintre ofițeri, înainte de luptă, încheiată anticipativ de Gheorghidiu: cel de-al doilea moment sugerează vizual și auditiv retragerea armatei din fața adversarului: Imaginea apocaliptică a războiului, când fiecare își așteaptă ora fatală, atinge punctul culminant atunci când soldații sunt acoperiți de pământ, iar unul dintre ei strigă: Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu..." Autorul a înfățișat războiul concret, autentic, fără idealizarea romantică, războiul crud și inutil, blamat de cei care îl duc efectiv
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
fi permis stagiul obișnuit). Nu privisem perspectiva unei astfel de amânări ca pe o tragedie, știam că există viață și după discurs. Au avut însă alții grijă să mă convingă că greșesc, că o astfel de amânare este periculoasă, potențial fatală. Până să-mi dau seama că respectivele judecăți veneau din partea unor oameni care fie nu trecuseră prin experiența maternității, fie fuseseră părinți de duminică, fie nu scriseseră până la vârsta mea de atunci (aproape treizeci de ani) nici cât reușisem eu
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
Șoferule, oricine ești, Mașina pe șosea să o strunești Și să asculți o singură povață: Când ai pornit, tu să privești în față. mare și necontrolată Poate să fie fatală dintr-o dată, Iar când lovești un parapet sau chiar un pom, Din acea clipă ai sfârșit ca om. Și nu mâna ca un ieșit din minți Căci ai acasă familie, părinți, Mașina este un bolid... Necontrolată, va lovi un zid
Viteza by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83179_a_84504]
-
sinchisi niciodată. Am Încercat să ating cu degetele urii mele acea uriașă și mișcătoare lume de forme și fantome, dar n-am reușit. N-am reușit să ajung la izvorul său palpabil, n-am reușit să ajung la o certitudine fatală. Cuvinte, șoapte, rîsete, chiar și o fărîmă de carne trădătoare, toata țesătura uriașă și mișcătoare a acelei lumi crude și fantomatice era intangibilă și zbura pe lîngă mine, legenda veșnică și invincibilă a disprețului și a Înfrîngerii. Apoi, chiar cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o mulțime considerabilă, formînd un cerc larg În jurul băncii pe care ședea mortul și, surprinzător, deși nu se Îndepărtau, oamenii nu se Îmbulzeau, nu Încercau să se apropie, așa cum fac În general cînd se Întîmplă un accident violent, sîngeros sau fatal. Dimpotrivă, stăteau pur și simplu Într-un semicerc larg, fără a Înainta, privindu-se unii pe alții cu un aer mîhnit și stingher, punînd din cînd În cînd cîte o Întrebare cu glas scăzut, iar cele mai multe Întrebări rămîneau fără răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o femeie și un bărbat - o femeie atît de frumoasă, Încît imaginea ei avea să rămînă veșnic Întipărită În mintea celui care-o vedea, și un bărbat pe al cărui chip Întunecat se citea deja povestea unei Întîlniri stranii și fatale. Femeia atinsese culmea desăvîrșită a unei frumuseți mature și strălucitoare, dăruită pînă la ultima fibră a trupului cu sănătate și vitalitate, o adevărată minune de frumusețe, În care se Îmbinau atît de echilibrat toate laturile frumosului Într-o armonie muzicală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În compartiment, văzu că muribundul zăcea exact ca mai Înainte, Întins pe fotoliu, iar luna continua să-i lumineze fața, asemănătoare unui cioc uriaș. Omul nu-și schimbase poziția absolut deloc și totuși tînărul sesiză de Îndată o schimbare subtilă, fatală, imposibil de precizat. Ce să fie oare? Se așeză din nou și rămase un timp cu ochii țintă la făptura tăcută, fantomatică, din fața lui. Oare mai respira? I se părea, era aproape sigur că vede ritmul respirației sale, mișcarea pieptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ceea ce vedea acum clar, În Întunericul luminat de lună, era un firicel de un roșu aprins pornind din colțul buzelor strînse și pata mare, de un roșu aprins, de pe podea. Ce era de făcut? Ce putea face? Lumina obsedantă și fatală a lunii parcă Îi umpluse sufletul de vraja ei Întunecată, de farmecul unui calm neclintit și nesfîrșit. Trenul Își micșora deja viteza, se iveau primele lumini ale orașului, se apropia de sfîrșitul călătoriei sale. Trenul Își Încetini mersul. Se vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din aluziile, ironiile și glumele ce-i sînt adresate de zece ori pe zi din pricina Înălțimii sale neobișnuite, din Întrebările ce i se pun, din nenumăratele discuții la care dă naștere, el adună un volum imens de dovezi cu privire la uniformitatea fatală a oamenilor, la sărăcia și ariditatea capacității lor de invenție, la trista monotonie a minții lor. Cel puțin, pentru un om ca el nu s-a schimbat nimic, toate au fost mereu la fel: toate s-au petrecut la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care a fost să fie, vă amintiți, PAC-ul (pentru cei care au uitat: Partidul Alianței Civice). Las deoparte că încă de la înființarea acestui partid au apărut frustrările, neînțelegerile, sindromul celor care doreau din afara partidului să-i determine politica. Greșală fatală care s-a acutizat, după alegerile câștigate în '96. Urmarea a fost una singură: deconstrucția, lipsa oricărui sprijin, pesimismul și frustrările continue, opoziția și participarea la putere, într-un cuvânt ambiguități atitudinale și confuzii pe toată linia dublate de cinismul
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
președintelui și toți se comportă ca și cum acesta nu ar exista, îl ignoră deși vor trebui să meargă la Cotroceni a doua zi după rezultatul alegerilor. Desemnarea premierilor s-a făcut fără o cât de mică discuție cu președintele: o greșeală fatală în care partidele antibăsesciene s-au mulțumit să-l ignore în tradiția ultimilor patru ani care a culminat cu eșecul răsunător al suspendării. Rațional ar fi fost să ia în calcul rolul constituțional al Președinției în desemnarea viitorului șef de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
vocea și să-i transpire palmele de frică în fața lor. Candidatul ideal este unul asemenea acestei doamne cumsecade care se ajută de Distonocalm ca să facă față problemelor. Viitorul eșec al dreptei în alegeri Respingerea globală a politicii este viitoarea ambuscada fatală a dreptei. Ce ar însemna, până la urmă, ca fost votant al dreptei, să decizi să nu mergi la vot? Sau să votezi alb? Neprezentarea la vot este ca și cum ai vota PSD. Aud tot mai des în Timișoara această decizie de
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
gândit. Atâta confuzie! Dar până la urmă se născu o anumită înțelegere. Acest corp a fost sub controlul unui alt spirit. Spiritul lui Ashargin. Un spirit non-integrat. Dominat de temeri, de emoții incontrolabile, încrustate în sistemul nervos și mușchii Trupului. Partea fatală a acestei dominări era faptul că la Ashargin carnea vie reacționa la acest dezechilibru intern pe un plan non-conștient. Chiar și Gilbert Gosseyn, știind ce este adevărat și ce este fals, nu ar fi decât o influență minimă asupra acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cineva care găsea ceva bizar în calificarea lui Enro drept campion al păcii, o ținea pentru el. Așadar, un sistem de spionaj îi dezvăluise lui Enro schemele de distorsiune a mii de baze aparținând Ligii. Gosseyn avea impresia că o fatală combinație de forțe juca acum de partea lui Enro. În câțiva ani, se ridicase de la guvernul ereditar al unui grup de planete mici, pe culmile puterii galactice. Și ca pentru a dovedi că destinul însuși îi era favorabil, în această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
să stabilească releuri care pot să împiedice funcționarea unor aparate complexe. Gosseyn se duse să se așeze la biroul căpitanului. Era mai obosit decât voia să recunoască. Dar nu îndrăznea să-și cruțe eforturile. De undeva, departe, se dăduse ordinul fatal: distrugerea lui Venus! sau, mai bine zis, distrugerea locuitorilor sistemului solar. Ordinele de acest fel luau un anumit timp pentru a fi puse în aplicare. Dar trebuia să fie precaut. După ce se odihni două minute, se ridică iar în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
luat-o pe o cărare printre copaci ale căror crengi înalte erau zdrobite de vînt, iar cărarea ne-a dus spre o fermă unde am locuit un an de zile. Sora mea s-a născut curînd după ce am ajuns. Atracția fatală a mamei e demonstrată de faptul că, deși se vedea că era gravidă și că avea un băiat de doi ani, a fost angajată ca menajeră de un fermier zgîrcit a cărui nevastă murise. Primele săptămîni am fost fericit. Dormeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agenții mei, dar vei ști cine e când vei citi notița asta, după plecarea mea. El a fost, nu eu, cel care te-a scăpat de efectul hipnotic. Bineînțeles că eu eram aici și la timp ca să-ți împiedic gestul fatal, însă el a făcut ceva, ce eu însămi n-aș fi putut face. Mulțumită lui, nimeni nu știe că te afli în acest hotel. Și, mai ales Gilbert Gosseyn... (ea se aplecă spre el, ochii ei erau de un albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]