3,956 matches
-
la Amara? 6 Până la amiază toată Amara știa isprăvile celor ce plecaseră de dimineață la Lespezi și la Gliganu. Firește, trecând din gură-n gură, întîmplările se umflau. Astfel se povestea că au fost jugăniți amândoi grecii, și bătrânul, și feciorul, că pe grecoaică a omorît-o cu securea un om din Gliganu și că avocatului din București i-au tăiat limba țăranii și apoi I-au izgonit din sat, desculț și numai în izmene. La Lespezi toți bărbații și-au bătut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
De atunci, numai asta visa și parcă-i părea bine că se ațâță oamenii, ca să-i poată veni și lui mai lesne să-și sare inima. Nu s-a gândit mai dinainte ce anume răzbunare să fie, cum a făcut feciorul lui Dragoș cu Chirilă Păun. Își zicea că va vedea el atunci cum s-o ia. Acolo, la Lespezi, parcă i s-a aprins mintea. S-a repezit înăuntru s-o strângă de gât și s-o omoare... Numai când
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l duc la groapă așa cum cere datina, până nu faceți cum v-am spus, căci sunt obligat să respect Directiva UE. E clar? Se adresă pe un ton aspru, poruncitor. - Păi, de ce părinte, ne faci una ca asta? Strigă Ilie, feciorul de vreo 60 de ani al decedatului. Cel din coșciug nu auzea și nu înțelegea ce se întâmplă cu el, că doar morții nici nu aud și nici nu văd și nici nu vorbesc. Cum, adică, să nu-i faci
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să se întețească am plecat imediat trecând din nou prin satul Hulubărești. În fața casei mortului se mai aflau mulți oameni care mai comentau. Am oprit mașina și am întrebat ce s-a hotărât. - Apoi maică, va fi înmormântat după datină. Feciorul Ilie s-a dus după preotul Nicolaie care nea slujit amar de vreme, de când a venit tânăr, până a îmbătrânit și nu a mai putut face slujbe. Cum să-l ducem la groapă fără popă și slujbă? E păcat, maică
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
al satului ca să aprindă o lumânare la căpătâiul bunicii dinspre mamă, după care s-a dus la cimitirul vechi unde odihnesc tatăl și bunicii dinspre tata. Și-a făcut cruce creștinește la mormintele celor dragi, după care i-a spus feciorului Doru să meargă în satul Crețeștii de Jos, acolo unde odihnește de veci mama și sora sa. Ca și în cimitirul satului prin care trecuse, a îngenuncheat la mormântul mamei, care rămasă văduvă la 38 de ani, a crescut cu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
treilea de a pleca în Japonia : „Acolo nu e ca la noi, aici, în Europa !” - explica el. Nu mai poți înțelege viziunea despre lume a acestui bătrîn „țăran” fără această recentă geografie simbolică a sa. Ce să mai spunem despre feciorii lui care, într-o lume rurală ce nu este deloc pregătită pentru integrarea europeană, sînt deja integrați, sui-generis, în lumea largă în care trăim. Cu aproximativ o treime din populația sa activă lucrînd pe plaiuri prea puțin mioritice și Dumnezeu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
comunist și veți avea peisajul (aproape) complet. Rezultatul poate fi văzut și din avion, căci oricine survolează spațiul țării poate vedea nesfîrșitele „curele” în care orice tată grijuliu și-a împărțit peticul său de pămînt pentru a face dreaptă moștenire feciorilor săi. De performanță nu poate fi vorba în aceste condiții, iar invocarea legilor pieței este o cruntă ipocrizie : nu poți face economie de piață fără acces la mijloace de producție. Complementul oarecum spiritual, de „mentalitate”, al acestei lungi durate economice
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mai simțeam carnea; dacă mă zgâriam atunci, nu mă durea. Și totuși îmi simțeam nervii ca o plasă de argint-viu, tremuram, aveam răsuflarea fierbinte, amețeam de câte ori trebuia să mă ridic de pe scaun și priveam în gol, fără voință, fără timp. Feciorul îmi aducea pe măsuță sticla de whisky și butelia cu soda, și beam rar, cu bărbia rezemată pe piept, în pijama, întins moale pe chaise-longue-ul portativ, până ce simțeam o căldură blândă dezmorțindu-mi trupul și, atunci, săream în sus, îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe Titi Ialomițeanu, fapt pe care în ruptul capului nu l-ai fi crezut posibil atunci când l-ai văzut prima dată, la acel five o’clock al Sophiei. Când l-ai văzut fâstâcindu-se la ușă ca un provincial, încât feciorul a trebuit să-i ia cu forța mănușile și pălăria, și i-ai zărit dunga ușor cenușie a gulerului, și manșetele roase, și pantalonii stropiți de noroi... Ca să nu mai amintim despre cupa lor demodată ! Ca să nu mai vorbim despre
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
femei, nu însă să le fi făcut ea pentru tine ! Nu însă să te trezești cu ea de ziua ta (adresa trebuie s-o fi reținut de când ai fost bolnav și Profesorul, într-un acces de grandilocventă mărinimie, a trimis feciorul să se intereseze). Acum, mai spectaculos, chiar ea, însă (noroc pe tine !) neprinzându-te deloc în mizerie. Totuși, să te trezești cu tânăra doamnă Mironescu venind pe ascuns, cu o birjă închiriată și cu un voal des pe față, plăcerea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în voia secreției firești cu o senzație de plăcere și ușurare. Dacă ai scăpa și de gheara care ți se strânge peste inimă atunci când împingi poarta - deschisă ca totdeauna. Pentru că ce-ai să faci ? Ai să suni ? Ai să întrebi feciorul... de cine ? Ah, fir ar să fie, de ce n-a spus Sophie decât atât : vino mai devreme mâine ? împingi deci poarta, pietrișul scârțâie sub pași, familiar. În fața ochilor, medalionul de ipsos de pe fronton, iar în el - anul atât de îndepărtat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar iată cât de puțin te mai interesează acum de ce să fi spus Sophiei vino mai devreme mâine... Nu mai ai decât câțiva pași până la poartă, deodată însă, un gând neplăcut îți fulgeră prin minte : ce s-ar întâmpla dacă feciorul, venit abia acum să deschidă ușa, te-ar vedea plecând ? Ce s-ar cuveni, într-un asemenea caz, să spui peste două ore, atunci când vei reveni odată cu toți musafirii ? S-ar cuveni să faci o aluzie la această sosire prea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a silit să mă dau la o parte de la conducerea treburilor casei și o mulțime din vechile mele atribuții au adus-o pe Sophie la epuizare, spune Profesorul Mironescu. În casa noastră lucrurile merg mai prost ca altădată, în plus, feciorul zace, tocmai acum, de gâlci... Iar lunile viitoare se desenează atât de sumbru... — Ați auzit, nu ?, că rușii ar fi trecut pe la Isaccea, interveni, prompt, musafirul. — Dumneata, dragul meu, surâde cu amabilitate Profesorul, chiar abia venit din concentrare, ești mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe furiș, apărată de evantai, ea se tamponează cu batistuța. Iată, însă, ce am vrut să-ți spun și mai devreme, sperând că ai să mă înțelegi. Totul a fost dat peste cap de un incident foarte simplu, anume că feciorului i s-au umflat gâlcile... Profesorul surâde, dar o ușoară grimasă de vinovăție îi tremură în colțul gurii. Simte umbra de pe chipul soției sale care s-a uitat stăruitor la el, apoi la pendulă. Continuând să vorbească, începe să așeze
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
devreme, și aterizează În concret. Începe să-l tuteleze În maniera lui ușor ironică, dar locotenentul pare chiar Încîntat. Strategia lui dă roade, aerul Înțepat de bucureștean i se Înmoaie și aproape că se bucură cînd i se adresează cu „fecior“. Îl văd pe ofițer cum pierde teren și În cele din urmă promite că-mi dă drumul să merg În prima serie de permisii. Ne mutăm de tot În baterie, ceea ce Înseamnă că de acum Înainte vom dormi În baterie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și- mi face semn cu el să mă opresc. — Cine a intrat OS? Stancu...? Știe de ăsta care a picat azi-noapte? Să vină la mine În birou! Da, normal că acum, Încheie el zbierînd. Stancu e locotenent, arată ca un fecior de casă dintr-un film istoric; pe tenul neverosimil de alb i se ivesc două pete neverosimil de roșii, iar mustăcioara blondă pare sintetică - trucuri de machiaj. Nu are mai mult de 25 de ani, stă grav În ușă. — Stanca
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
în ce secol se născuse bunicu-său. Iar că taică-său se născuse în secolul trecut nu era încă motiv de stupoare. Barnoschi Constantin era încă student când s-a născut Barnoschi Dan și colegii săi l-au privit cu admirație: feciorul său era, ca să zicem așa, ultimul răcnet în materie de nașteri. 1997! Fin de siècle. Mais un autre siècle. EGO ȘI ALTER EGO Îmi amintesc de Ion Schipor ocupând un pat în camera aceea cu tavanul foarte înalt din căminul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atât doar că acum se străduia să fie mai atent să nu mai facă mutări voit incorecte, care să bată la ochi. Renunțase însă la șmecheria cu ascunsul a câte unui pion alb în fiecare mână pentru a-i da feciorului său șansa de a face prima mutare indiferent ce mână ar fi ales. O șmecherie de care Lucian își amintește vag că devenise conștient la un moment dat, dar și că se complăcuse în a se preface că n-o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu putință. Locuința... Te referi la apartamentul de la București? Nu, nu l-am mai zugrăvit... Mă pregătesc să-l vând. Mama lui ar fi fost contrariată. De ce? Tatăl său însă și-ar fi spus fără doar și poate că dacă feciorul are intenția să vândă apartamentul, de bună seamă are motive s-o facă. Și ar fi așteptat cu răbdare continuarea, pe față cu acel surâs încrezător care îi era caracteristic. Păi... m-am recăsătorit și... m-am mutat la... ea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luați apă de băut. Am înțeles. Aș avea totuși o întrebare. Vă rog. Unde ne aflăm? Nu vă putem spune... Au pornit către turnul pentru apă. După destule poticneli, l-au găsit. Mecanicul, om de treabă - avea și el un fecior plecat pe front - i-a ajutat să-și umple bidoanele, dar - cu regret - nu le-a putut spune nici el în ce gară se aflau. Nu avem voie să spunem nimic. Îi secret militar. Dacă se află că am suflat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ocupă chiar dacă te-ai dat de partea lui, mai ales pentru că i-ai fost împotrivă. Să vezi numai ce ne așteaptă! O să ne ia și pielea de pe noi. Pățim ca vulpea cu ariciul. Nu degeaba i-o spus Marele Ștefan feciorului său că dacă n-a putea ține țara slobodă mai bine s o închine turcilor decât muscalilor”. Nu te mai uita așa la ei, că te-or lua pe sus. Cine știe ce li se poate năzări sălbaticilor iștia? l a făcut
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toaibă. Rămâi sănătos, Toadere! Să dea Dumnezeu să scapi cât mai repede de aici și să-mi scrii câte o scrisoare măcar de Paști și de Crăciun. Ți-oi scrie negreșit. Tu însă nu uita să mă chemi la nunta feciorului tău. 129 He-he! Până atunci multă apă a mai curge pe Dunăre! Dar n-oi uita să te chem, că doar un frate am! Îi drept că prin câte am trecut împreună ne-am făcut frați... Drumul până acasă i
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
avea un prunc? Asta îi prea mult. Aha! Chiar ea mi-o spus în noaptea ceea când am căzut la poarta ei... „Dacă o vrea Dumnezeu, îți va dărui și un prunc”... Și dacă ea are dreptate? Să am un fecior?!!! He-hei!!!” Acest gând i-a umplut sufletul de bucurie și un dor nebun de a-l strânge în brațe l-a copleșit pe dată. Flăcări i-au năpădit ochii, iar răsuflarea i-a devenit mai largă... Simțea că ceva îl
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a primăverii i-a alungat lui Toaibă orice urmă de negură din priviri și din suflet. La gară lucra cât doi, cu gândul zburîndu-i mereu spre casă, acolo unde Maranda purta în pântece visul lor... se vedea purtându și mândru feciorul - fiindcă musai flăcău trebuie să fie - de mână pe ulițele satului... D-apoi când a fi să fie mare!? Într-una din sâmbete, a pornit prin sat. Pe marginea șanțului, Dochița grebla frunzele ruginii căzute cu nemiluita din nucul de la
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ce, astăzi nu-i sărbătoare mare? Și încă ce sărbătoare!” Odată cu acest gând, din casă a răzbătut până la el plânset de copil... „I-auzi cum mă întâmpină flăcăul! Așa, bărbate! Așaaa! Țipă de să răsune satul! Că odată se naște feciorul lui Toaibă!!!” Din câțiva pași a ajuns în fața ușii. A deschis-o cu repeziciune... Moașa, râzând din toată ființa, tocmai înfășura într-o pânză albă pe cel abia venit pe lume. Ha ha ha! Uite că a sosit și tata
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]