2,317 matches
-
și un act de onanism neisprăvit. Și de asemenea urina care plutește Încă În vasul toaletei și Înmormântarea pe care ai făcut-o primei insecte din Întreaga istorie care a decedat din cauza murdăriei. Cu asta, Fima a ajuns la ultimul felinar și la capătul străzii, care era În același timp capătul cartierului și al Ierusalimului. De aici Încolo se Întindeau terenuri virane mocirloase. Era tentat să nu se oprească, să-și continue drumul prin Întuneric, să taie vadi-ul1, să urce muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În scrierile mistice „o lucire din altă lume“. Expresia aramaică antică Îl Înfioră brusc. Ca și când cuvintele Însele ar fi venit de acolo, din alte lumi. Nu trecea nici o mașină. Nici o lumină nu se zărea la ferestrele caselor. Asfaltul pustiu, strălucirea felinarelor, umbrele negre ale pinilor Învăluiți În ploaie de parcă porțile ar fi fost Încuiate pentru totdeauna treziră În Fima o spaimă vagă. De parcă propria sa viață se scurgea aici, sub ochii săi, În ceață și În ger. De parcă cineva agoniza În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întâlnească cu Annette Tadmor. Era oare posibil ca din zăpăceală să le fi invitat pe amândouă? Nu găsi prin buzunare nici o fisă de telefon. Continuă deci să meargă cu pași mari pe străzile luminate doar pe alocuri de câte un felinar galben, Învăluit În ceața deasă, amintindu-și de mama sa și gândindu-se că și ei Îi plăcea frigul și ura zilele de vară. Apoi se Întrebă ce-o fi făcând În clipa aia prietenul său Uri Gefen la Roma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să-l convingă pe prim-ministru să se Înfășoare și el În palton și să i se alăture la o plimbare nocturnă și la o discuție de suflet Îndelungată pe străzile Întunecate, pustii, luminate ici și colo de câte un felinar ud, Învăluit În ceață și Întuneric? Ierusalimul e un oraș auster și ascetic pe timp de iarnă. Dar nimic nu e Încă pierdut, domnul meu. De o sută de ani continuă aici prologul pătat de sânge, iar acum putem deschide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pentru totdeauna În adâncul membranelor feminine, să se ghemuiască acolo, să se răsfețe și să doarmă. Fima se simți cuprins pe neașteptate de un amestec de groază și gelozie ciudată față de propria lui sămânță. Și râse de gelozia sa. Lângă felinarul galben În fața sinagogii Yeșurun se opri și Își privi ceasul: mai avea timp suficient să ajungă la filmul de la cinema Orion. Era sigur că Jean Gabin nu-l va dezamăgi. Dar de unde trebuia s-o ia pe Annette? Sau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
fie singur, chiar În locul În care stătuseră părinții săi În acea vineri seară, acum o mie de ani, când i se păruseră doi naufragiați pe o insulă pustie. Lumina amurgului se stinsese de mult. Pe bulevard domnea o liniște absolută. Felinarele aruncau sclipiri galbene, ce cădeau peste norii mici și nestatornici de ceață. Casele de piatră se ridicau tăcute, cu toate obloanele Închise. Nici un sunet nu răzbătea din ele. De parcă prezentul se transformase brusc Într-un viitor Îndepărtat. O adiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
au pornit pe Întinderile Întunecate de apă să caute balene care nu există. Iar Dumnezeu i-a uitat, după cum spunea ieri patroana restaurantului de peste drum. Fima se văzu aievea păzind În pustietatea nopții tabăra părăsită a vânătorilor de balene. Un felinar chior se leagănă În vânt de capătul unui stâlp, pâlpâind, agonizând În Întuneric, iar În afară de el nu mai există nici o lumină În toată pustietatea vastă a Pacificului spre nord, până la Pol, și spre sud, până În Țara de Foc. Un licurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neverosimile. Tata ședea pe scaun. În ferestrele mari îndreptate spre sud se oglindea camera de zi, se reflectau nuanțele calde din grinzile de lemn ale plafonului și roșul căminului din cărămidă, prin care se strecura întunericul serii, punctele luminoase ale felinarelor ca niște ace în câmpurile ninse. Sub pleoapele închise pe jumătate nu se zărea nici un zvâcnet, nici un tremur. Era liniște deplină. Acum ajunsese la destinație. I-am luat mâinile împreunate în poală și am tresărit. Erau mai calde decât ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
îmi sunt cozile. Pensionara de alături scoase, ca din somn, un țipăt slab. Scârțâitul intens se opri apoi deodată. Putui să deslușesc zornăitul pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
lustruit al trotuarului, curva bătrână cu perucă roșie, ciocănind cu cheia raiului în butucul care-i sprijinea șoldul retezat și rânjindu-și mizeria din rana gingiilor fără dinți. Și iată că de după cotitura drumului îngust și palid luminat de strâmbul felinar, ne apăru Omul cu ciocul de aramă. Venea spre mine cu mâinile la spate, cu gâtul întins din care pornea faimosul cap de păstârnac bătrân cu ciocul acela a cărui culoare de cupru m-a ademenit de atâtea ori să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta, după cum își aruncă pașii, lateral, în mersul ei de boșoroagă. Am surprins-o, într-o noapte, șterpelind o gogoașă din coșul negustorului ambulant, ațipit pe bordura de piatră de lângă felinar. ...Trebuie să fie ora unu, după miezul nopții... Din gangul hotelului vine țipăt spart și ceartă. O matahală de muiere iese în prag cu o cârpă neagră în mână. „Zice că s-a răzgândit”, țipă matahala către curva chioară de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
asurzitor de fierărie ciocănită pe macazuri, până ce, în sfârșit, privirile ne alunecară de pe ultima cisternă înnegrită de țiței. La capătul ei, un frânar înălțat deasupra tampoanelor învârtea manivela, cu privirile fixate înspre o umbră de om, ce legăna, departe, un felinar cu licăr verde. Seara vânătă ne întâmpină, întovorășindu-ne până la primul felinar aprins de lângă gară. Această carte cuprinde a doua parte a romanului B A G A J... Mențiuni critice despre B A G A J... Ignoranțele grave trebuiesc mărturisite: nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
alunecară de pe ultima cisternă înnegrită de țiței. La capătul ei, un frânar înălțat deasupra tampoanelor învârtea manivela, cu privirile fixate înspre o umbră de om, ce legăna, departe, un felinar cu licăr verde. Seara vânătă ne întâmpină, întovorășindu-ne până la primul felinar aprins de lângă gară. Această carte cuprinde a doua parte a romanului B A G A J... Mențiuni critice despre B A G A J... Ignoranțele grave trebuiesc mărturisite: nu-l cunoșteam și nu citisem încă nimic de el. Am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bocancii În podeaua cu dale, gestul reflex al soldatului Înainte de a porni În marș. — Atunci hai să mergem, Minnie, spuse el. Afară era Întuneric, iar ceața se strecurase venind de pe mare, dinspre docuri, și urcând panta abruptă de pe Mermaid Street. Felinarul cu gaz montat pe zidul de la Garden House, la colțul cu West Street, coborât până la o lucire stinsă În urma restricțiilor impuse iluminatului public, abia dacă se mai vedea, dar o dâră lată de lumină se revărsa peste pietrele pavajului din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
zgomotul succesului. Traversă strada și porni În goană pe Charles II Street, neluând seama la femeile care Îl Îmbiau Încet din arcadele umbrite ale ușilor sau Își ondulau șoldurile și Își săltau fustele când trecea pe lângă ele, sub câte un felinar. Ce text cinic și ieftin! Soțul ideal un mincinos și un ipocrit, pe care soția mărginită trebuia să Îl ierte numai pentru că se compromisese ea Însăși. Și mai era și ministru! Finalul ar fi putut foarte bine să aducă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Și nu mai locuiește nici vântul de-amintiri. Din cimitirul trist vederii iar plecară Să bea prin ceruri otrava bolnavelor iubirri. Prin zborul blestemat de steaua ce tresare Din lacrimile grele privirea-i este rece. Bătrâna viață plânsă prin albe felinare. Când lumea-i nebunie și-n țipăt mai petrece. Eu stau o mărturie de sensuri ideale Și mai aștept o noapte de suflet și cuvânt Și în răceli de vremi, pământurile carnale Îmi simt apropierea prin trupul alb de vânt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În timp ce coboram scările neluminate, cămașa de noapte imensă flutura în jurul meu, într-o manieră foarte plăcută, dându-mi senzația de spațiu. Telefonul era în holul de jos. Singura lumină, care pătrundea prin geamurile înghețate ale ușii de la intrare, provenea de la felinarul de stradă din fața casei. Am început să formez numărul de la apartamentul meu din Londra. Zgomotul pe care-l produceam stârnea ecouri în liniștea casei. Semăna cu zgomotul unei puști descărcate. „Dumnezeule“, m-am gândit tremurând, „familia McLoughlin, care stă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
calitățile. Revenit În patria holerică, primul film pe care l-am văzut a fost un documentar BBC despre bătălia de la Stalingrad. Mă opresc asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acoperit cu copertine. Mașinile erau parcate de studenți de colegiu. Bufetul etala costiță, șuncă afumată și curcan. Chelnerii duceau tăvi cu antreuri. Burnița se așternea metodic peste pomul de Crăciun uriaș, În aer liber. Oaspeții mîncau din farfurii de carton. Felinare cu gaz iluminau pajiștea. Jack ajunse la timp și Își făcu loc prin mulțime. Welton Morrow Îl prezentă primilor săi spectatori: un grup de judecători de la Curtea Superioară. Jack le-a servit niște povești: cum a Încercat Charlie Parker să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
nu exista. Circuite În cerebel: Bobby Inge, poponarul căruia Kostenza i-a plătit cauțiunea pentru o acuzație de prostituție, prostituatele folosesc nume false, prostituatele au pozat pentru revistele porno... North Havenhurst e cunoscut de multă vreme ca un cartier al felinarelor roșii... Începu să bată pe la uși. O duzină de interogări rapide. Trebuiau cercetate casele de cordeală din zonă. Două pe Havenhurst: la numerele 1611 și 1564. Ora 18.10. La 1611 era deschis. Șeful n-a reacționat În nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
asurzitoare, bătăi pe umeri - mai să-și rupă oasele. Puștii chiuiau și ei. Unul dintre polițiștii de la patrulare le permise să tragă cîte o dușcă din sticla lui. Jack sorbi și el lung și Își goli Încărcătorul pistolului Într-un felinar, pe care Îl nimeri cu ultimul glonț. Urale, strigăte de răzmeriță. Jack Îi lăsă pe copii să se joace cu arma lui de-a cine scoate mai repede pistolul din toc. Sid Hudgens Începea să-l bîrÎie la cap. Trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
era într-un fel și plăcut, au hălăduit pe străduțele în pantă, l-au ascultat cum povestește într-un ritm egal și neobosit, cu tonuri diferite, interpretând, jucând un rol care nu fusese niciodată al lui, i-a purtat pe sub felinarele aprinse ale străduțelor ce se cățărau pe munte, făcea echilibristică pe bordura trotuarului, scălâmbăindu-se ca un clovn, părând clovn un timp, fluierând ușor și încercând să cânte cu glasul complet lipsit de muzicalitate niște melodii superbe ce deveneau amuzante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afișe cu pariurile pentru concursul de trap de la Ploiești, care nici nu cred că se mai ține pe vremea asta, librăreasa trage obloanele foarte devreme și încuie ușa cu un lacăt imens - toate se petrec de dimineață până când nici lumina felinarelor nu mai reușește să alunge umbrele, iar ferestrele birourilor de deasupra sunt de mult doar niște hăuri negre. Nu știu ce-o fi urmărind. M-am uitat și eu de vreo câteva ori, cât se bărbierea în baie, și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mai uit la cărți, mi-am umplut din nou paharul burduhănos și am băut zdravăn, în vreme ce priveam, din dreptul ferestrei, ștearsă cu dosul mâinii, nămeții albăstrii de afară. Câteva crengi încărcate cu zăpadă ajungeau până deasupra ferestrei. Lumina gălbuie a felinarelor părea ireală. Am șters din nou cu mâna geamul aburit și prin gaura lărgită în sticla apoasă am văzut strada mocirloasă, trotuarul de peste drum, troienit, cu o cărare prin mijloc pe care oamenii rari mergeau în șir indian. Auzeam glasurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a prins pe Duncan făcînd ochi dulci unei alte fete! — Duncan frînge inimile femeilor, zise femeia binedispusă. Duncan clătină din nou din cap și-și văzu de lucru. Era o dimineață de sîmbătă. Lucrau doispreze la banc și cu toții făceau felinare de noapte, trăgînd fitilele și suporturile metalice prin bucățele de ceară, pe care le puneau apoi În cutii anti-inflamabile, gata pentru a fi Împachetate. În mijlocul bancului circula o bandă care ducea felinarele terminate spre un cărucior care aștepta. Banda mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]