2,209 matches
-
de el însuși cu aprehensiuni, căsătoria se menționează "a constituit o mare surpriză pentru prieteni și pentru public"! Exemplară, în Numere... e nu numai aviditatea pentru acumulări, ci și, mai ales, "compania" în care caută să se situeze autorul. Un fericit în felul său, tânărul Codreanu citește, cu predilecție, doar "cărți mari", cele mai multe cu faimă de "capodopere". Ca tămâia pentru preot, tot așa e și mirosul acestora pentru el: îi sporește "trezvia", acuitatea, îl îndeamnă la paralelisme (apropieri și diferențieri), la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
echității" minoritare. Și, ca o remarcă fundamentală la polemica în jurul lui Eminescu și canonul occidental: "Postmoderniștii trăiesc cu iluzia ideologizantă că noi îl inventăm pe Shakespeare și pe Eminescu, pe când, în realitate, ei ne inventează pe noi". Aproape ca la Fericitul Augustin: "Tu erai, Doamne, în mine și eu eram în afara mea". Să recunoaștem, dacă ar fi să se pună problema în fața "corecților politici", și Fericitul, cu această revelație, s-ar arăta un "mistic", un "incorect" deci, precum "incorect" este canonul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Shakespeare și pe Eminescu, pe când, în realitate, ei ne inventează pe noi". Aproape ca la Fericitul Augustin: "Tu erai, Doamne, în mine și eu eram în afara mea". Să recunoaștem, dacă ar fi să se pună problema în fața "corecților politici", și Fericitul, cu această revelație, s-ar arăta un "mistic", un "incorect" deci, precum "incorect" este canonul creștin, "discriminator" al femeii ("corectat" prin gnoza ficționistă a Mariei Magdalena fondatoare a bisericii lui Hristos) dimpreună cu scriitorii canonici naționali pe care se reazemă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru că văzusem colegi învățători, căsătoriți cu fete bogate, fără școală și lucrurile nu mergeau tocmai bine. Am plecat în lume și nici prin gând nu-mi trecea să mă căsătoresc. Din întâmplare am câștigat lozul cel mare și am fost fericitul fericiților, tocmai în cea mai grea și hotărâtoare perioadă din viața mea - războiul! În Focșani am avut parte de primele trei săptămâni de intense trăiri la cea mai înaltă cotă de sensibilitate. Încă din prima zi ne-am simțit ca
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
văzusem colegi învățători, căsătoriți cu fete bogate, fără școală și lucrurile nu mergeau tocmai bine. Am plecat în lume și nici prin gând nu-mi trecea să mă căsătoresc. Din întâmplare am câștigat lozul cel mare și am fost fericitul fericiților, tocmai în cea mai grea și hotărâtoare perioadă din viața mea - războiul! În Focșani am avut parte de primele trei săptămâni de intense trăiri la cea mai înaltă cotă de sensibilitate. Încă din prima zi ne-am simțit ca două
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
urez succes și comunicațimi suma cu care vom contribui, chiar dacă e nevoie s-o anticipăm. Aștept cu nerăbdare revederea. Sănătate întregii familii, Iliuță și ai săi. P.S.: Cu ocazia Sf. sărbători strămoșești, vă urez a le petrece mulți ani și fericiți. Stabiliți și data când ne revedem. Din București, la 9 martie 1972, Brașoveanu Victor (primit la 12 martie 1972, orele 15, nota primitorul ) se adresa: Dragă Alecule, Am primit scrisoarea ta cu foarte mare bucurie, sentiment pe care cred că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de toate inițiativele fericite pe care le nutriți! Petrecere cu multă veselie! Cu toată dragostea, Stan N. Cucu * București, 26 august 1987 O carte poștală ilustrată, Iași, Teatrul Național, foto M. Volbură: „Dragă domnule Mânăstireanu, Apropierea zilei onomastice ne oferă fericitul prilej - mie și soției - de a-ți adresa sincere felicitări, cu urări de sănătate, ani mulți și deplină mulțumire sufletească. Petrecere frumoasă! Cu toată dragostea, Stan N. Cucu”. București, 27 decembrie 1988 „Dragă domnule Mânăstireanu, Mulțumim, din toată inima, pentru
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
mărturia lor; ba mai mult chiar, spun că e falsă pentru că într-o altă parte spuneau că au fost trimiși de Clement VIII care a fost în 1592, iar aici, contrazicându-se, spun că au fost totdeauna, încă de pe vremea Fericitului Giovanni da Capistrano (1386-1456), care a fost cu mult înainte de Clement (1592-1605). Pentru că etc. 2. Nu este adevărat nici aceea că preoții Conventuali s-ar fi înstăpânit cu forța de preluarea Conventului din Târgoviște, pentru că preoții Conventuali, cum s-a
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
nu a rămas niciodată fără unul, doi sau trei frați, după cum se poate vedea din progresele și relațiile trimise de Prefecții și Provincialii, care făcuseră acea vizită. 4. Cât privește fondarea Conventului, construită după cum spun aceștia de frații trimiși de Fericitul Capistran, e o vorbă fără pic de fundament, neavând ei autoritatea istoricului s-o spună acolo unde, dimpotrivă, în Moldova, există hramul bisericii și a mânăstirii din Baccovia (Bacău), a bisericii și a mânăstirii din Târgoviște și a bisericii din
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
le putem găsi în viforosul nostru trecut. Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebuie să ne rușinăm de cămeșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului (Patrașcanu, 1937, p. iii). Cu tot acest complex de inferioritate, un lucru este cert: istoria românilor nu mai poate fi privită în propriul ei cadru de referință. Majoritatea manualelor interbelice elaborează pe marginea raportului național-universal, raport care de cele mai multe ori
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
mai însemnată decât a oricărui alt popor. [...] Chiar dacă avem în vedere veșmântul greu și somptuos, care îmbracă istoria popoarelor mari, încă nu trebue să ne rușinăm de cameșa săracă de pe trupul nostru. Căci, pentru noi, ea este adevărata cămeșă a fericitului" (Patrașcanu, 1937, p. III). Pe planul concret al interpretării istorice, istoriografia critică se exprimă în sensul unei demitizări parțiale a metapovestirii istorice românești. De exemplu, teza originii italice a coloniștilor romani este demontată complet, arătându-se că aceștia proveneau din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și pe cei mai iluștri intelectuali că metamorfoza plantelor poate căpăta orice formă, că înțelegând aceste principii poți să-Ți imaginezi diferite forme de plante apărute ca răspuns la provocările mediului? Pe cât era de conștient de descoperirile sale și de fericit, pe atât de mult avea să se întristeze de faptul că nu era înțeles, că nici măcar prietenii săi nu se arătau interesați de punerea în lumină a fenomenelor și proceselor biologice esențiale pentru înțelegerea lumii vii: „Este cumplit de dureros
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
matca se puteau atinge cu degetul mare și respectiv degetul mic de la aceeași mînă, atunci ridicai tot ce era pe jos. Era un deliciu să vezi cum își torturau oamenii degetele ca să atingă cele două monezi. Le-am atins, țipa fericitul. Stai așa, nu mișca, strigau ceilalți. Unul se apuca și sufla cu forță ca să mute moneda de sub deget. Celălalt apăsa cu putere să țină moneda. Uneori degetele atingeau cele două monede, dar n-aveau puterea să le țină fixe ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
-și forțeze puțin norocul. După un "spectacol" de noapte, după ce mucosul ieșea plutind pe norii fericirii, Costică intră decis în camera fetei. Foarte naturală, Lara întreabă cu naivitate: L-ați văzut, v-ați întîlnit? Nu. Să vedeți cît era de fericit. La început plîngea că nu merge... L-am luat cu binișorul și acum parcă nu atinge pămîntul. Lara nu-și dădea seama că era cam dezbrăcată și că furoul ei nu ascundea mai nimic. Ce sîni frumoși ai, Lara. Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nu știe că există medicamente și nici nu-și închipuie că ar putea trăi altfel. Acceptă ca unii să aibă case, mașini, femei și, mai ales, bani. Dacă i-ar da și lui de o pîine ar fi culmea de fericit. Insula Gorée. Insula Groazei. Aici erau aduși sclavii vînați pe coasta Atlanticului sau chiar din adîncimea Africii. Torționarii erau tot negri. Cruzi, lacomi și răzbunători. Ucideau după poftă. În 1784 stăpînul casei sclavilor avea o armată de torționari negri. Napoleon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Au pus ceva deoparte... Crezi, mamă, că pe mine mă vrea? Vrea motoreta, să fie plimbată, să fie cucoană. Dar, totuși, pe cineva trebuie să plimbi, dragul mamei. Oi găsi eu o fată care să mă vrea doar pe mine. Fericitul Carlos avea un prieten la Matanzas și trebuia să-l dea gata și pe acesta. Prietenul i-a propus o cafea la un restaurant renumit. Strada urca în pantă și Carlos parchează motoreta în fața localului, ca s-o vadă tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ca să învețe cine ar vrea și un dascal ca să învețe carte slavonește și altul care să învețe ,<<pe înțeles moldovenește>>, și le-au rânduit dascalilor plata precum se cade...Si acele școale și tipografiile le-au dat în sama...prea fericitului Patriarh, ca să le fie purtătoriu de grijă și kiversinitoriu; și când se va duce din țară să le poarte de grijă Epitropii sfinției sale.” Cu toate că s-a pornit la această treabă cu mult suflet și inimă curată, totuși tiparnița și școala
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
1 nov. 1714 (7223): „Beldiman vtori visiernic. Fac știre cu această scrisoare a mea...pentru giumătate de sat... Cornești...parte despre răsărit, care să hotărăște cu Ciurbeștii, cu moșie sfintei mănăstiri a Bârnovii, care...giumătate...mi-au vândut svinție sa fericitul părintele patriarhul. Si hotarul s-au fostu socotiut întâi să fie pe Vale Rece; pe urmă, vrându eu ca să țin și în baltă șî-n locul de ceea parte de baltă, despre Codru, care...sfinție sa părintele patriarhul și cu
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
fruntea muribundului, pentru a umbri scânteierea unor ochi ce nu voiau să se stingă...și sub evocarea acestei impresii ne dăm iarăși seama de înalta valoare morală a celui ce peste cadrele literaturii a fost un apostol și unul dintre fericiții învredniciți de „acea tinereță fără bătrâneță și viață fără de moarte”, de care vorbesc basmele poporului nostru “și care nu e numai o poveste, cum s-ar socoti...„(A. Vlahuță, în „Lamura”, an I nr.1, p.1 ș.u.). La
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
parte aproape egală ca mărime cu cea pe care o cunoaștem”, nu aducea o revelație. Ea nu făcea decît să confirme ceea ce se știa din Biblie și din autorii greci și latini : existau tărîmuri îndepărtate - Eden, Atlantida, Grădina Hesperidelor, Insulele Fericiților - și rase stranii deja descrise de Pliniu. Comparate cu cele ale popoarelor exotice cunoscute de către antici, obiceiurile indigenilor din Lumea Nouă nu ofereau nimic foarte nou. Mărturia anticilor era mai degrabă coroborată. În pragul secolului al XVI-lea, conștiința europeană
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
lacul/ Și se leagănă sub soare 23. În mijloc stăruia insula cea verde, spre care înota Mihai împreună cu fratele său, Ilie, cel bun la suflet, căruia nimeni ochii-i n-a închis/ În străinătate 24. Dar pe-atunci erau cu toții fericiți. Toată lumea era a lor, misterul codrilor de-aramă le dădea fiori ciudați, iar instinctul îi mâna, îndeosebi pe unul din ei, la dezlegarea misterului. Nu i-a trebuit mult copilului-poet să fugă din preajma casei cu mistere deja dezlegate și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
apar împreună, constituindu-se ca un dialog al rememorărilor: Alecule, zicea ea-ncet, uită la amorul meu, crezi tu că-n el consistă fericirea? Adu-ți aminte numai de copilăria noastră. Tu sărac, eu asemenea, și cu toate astea ce fericiți am fost311. O replică, însă, ca aceasta este tipică mamei, știind din documente ceea ce a fost demonstrat în prima parte a cărții pierderea moșiei, suferință la care a participat vrând, nevrând și Eminescu însuși: Tu te superi c-ai pierdut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu o observație de finețe conf. Maciu, iertat de critici, "fericit, la despărțire, se uita și după ultimul preparator să-i dea mâna." M-am aflat, cândva, într-o situație asemănătoare. La terminarea ședinței, nu mă mai cunoștea nimeni, în vreme ce fericiții scutiți de bubuiala de la prezidiu, nu mai conteneau să-și strângă afectuos mâinile la despărțire. Bietul Maciu trebuie înțeles: se aștepta să fie înfierat cu mânie proletară, câtă vreme tocmai fusese criticat în revista sovietică "Voprosî istorii"... Nu știa că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
aceleia îndepărtate când m-am pierdut în pădure cu mica mea prietenă. Mama ei, una dintre sclavele noastre, îi spusese să se ducă să culeagă ciuperci, iar eu m-am oferit bucuros să merg împreună cu ea. Mi-amintesc cât de fericit eram să umblu prin locul acela plin de surprize, observând încordat natura, pătruns de obscuritatea ei profundă. Pe cărarea umbroasă, am surprins o veveriță, mică și grațioasă, care de îndată ce ne-a simțit prezența a fugit speriată. Ne-am îmbibat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Dumnezeu” și „iubirea de Dumnezeu până la disprețul de sine”), iar scopurile lor imediate și ultime erau distincte, cele două „cetăți” erau sortite să rămână „de-a valma amestecate În acest veac” până ce se vor fi despărțit „prin Judecata din Urmă”. Fericitul Augustin nu spune, În cuprinsul acestui pasaj crucial din De civitate Dei, care dintre cele două „cetăți” trebuia să o conducă pe cealaltă. Este Însă clar, pentru cine cunoaște specificul Evului Mediu și, Îndeosebi, natura ierarhică a tuturor alcătuirilor sale
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]