KorAP: Find »[drukola/base=fertilitate & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...72 73 74 ...168 >

4,199 matches

Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808

sau de alt ordin, ale templelor de mistere, clasice, par să derive, mai mult sau mai puțin, din instalațiile constatate în Creta preelenică."60 Ca și în India preariană, au persistat mai ales cultele zeițelor și riturile și credințele în legătură cu fertilitatea, moartea și supraviețuirea sufletului, în unele cazuri continuitatea se verifică din preistorie până în timpurile moderne. Spre a nu cita decât un singur exemplu, peștera S7 Picard, op. Cit., p. 142. A se vedea, de asemenea, § 99. 58 Precizăm că influențele s-

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
proces analog de continuitate a structurilor religioase arhaice caracterizeză toate culturile "populare", din Europa Occidentală și regiunea Mediteranei până în Câmpia Gangelui și în China (cf. § 14). Pentru discuția noastră e important să subliniem faptul că acest complex religios - zeițe ale fertilității și ale morții, rituri și credințe privind inițierea și supraviețuirea sufletului - n-a fost integrat în religia homerică. Cu toată simbioza cu nenumărate tradiții preelenice, cuceritorii ariofoni au reușit să-și impună panteonul lor și să-și mențină "stilul religios

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
sa și "reanimarea" cu ajutorul albinei înrăutățește situația: abia ritualurile de purificare reușesc să-1 pacifice. Trăsătura specifică a lui Telipinu este "turbarea" sa demonică, care amenința să ruineze țara întreagă. E vorba de furia capricioasă și irațională a unui zeu al fertilității contra propriei sale creații, viața sub toate formele sale. Concepții asemănătoare de ambivalență divină se întâlnesc și în altă parte; ele vor fi elaborate mai ales în hinduism (cf. Siva, Kălî). Faptul că rolul lui Telipinu a fost menit, de

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
obligați să se apere împotriva incursiunilor înarmate ale altor "barbari", nomadizând la liziera pământurilor cultivate. Procesul se va repeta în ultimele secole ale mileniului al II-lea, când israeliții vor începe să pătrundă în Canaan. Tensiunea și simbioza între cultele fertilității agrare, înflorind pe coasta siro-palestiniană, și ideologia religioasă a păstorilor nomazi, dominată de divinitățile celeste și astrale, vor cunoaște o nouă intensitate o dată cu instalarea evreilor în Canaan. S-ar putea spune că această tensiune, realizând de multe ori o simbioză

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
și 'Anat, îi sunt luate de către Baal. Trebuie să conchidem, deci, că epitetele exaltante reflectă o situație anterioară, când El era efectiv șeful panteonului, înlocuirea unui vechi zeu creator și cosmocrat de către un zeu tânăr mai dinamic și "specializat" în fertilitatea cosmică este un fenomen destul de frecvent. De multe ori, creatorul devine deus otiosus și se îndepărtează treptat de creația sa. Uneori substituirea este rezultatul unui conflict între generații divine sau între reprezentanții lor. În măsura în care se pot reconstitui temele esențiale ale

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
devenit numele său personal. El are, de asemenea, un nume propriu, Haddu, adică Hadad. El este numit "Cel care călărește pe Nori", "Prinț, Stăpân al Pământului". Unul din epitetele sale este Aliyan, "Puternicul", "Suveranul". El este sursă și principiu al fertilității, dar și războinic, totodată, după cum sora și soția sa 'Anat este în același timp zeița dragostei și a războiului. Alături de ei, cele mai importante personaje mitologice sunt Yam, " Prințul Mării, Fluviul Regent", și Moț, "Moartea", care își dispută cu tânărul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
Pământului"; vezi M. Pope în W.d. M., I, p. 280. 25 Acest mit este modelul unui ritual efectuat la începutul unui nou ciclu de șapte ani, ceea ce demonstrează că la o dată veche El mai era considerat încă autor al fertilității terestre, prestigiu care îi va reveni mai târziu lui Baal; cf. Cyrus H. Cordon. "Canaanite Mythology", pp. 185 sq.; Ulf Oldenburg, The Conflict between El and Baal în Canaanite Religion, pp. 19 sq.; F. M. Cross, Canaanite Myth, pp. 21 sq

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
vezi, în ultima vreme, U. Oldenburg, op. Cit., pp. 151 sq. În acest caz s-ar fi aglutinat un "Baal" - Hadad local, căci nu se poate concepe vechea religie canaaneană iară acest faimos zeu semitic al furtunii și, prin urmare, al fertilității. Cf., de asemenea, F. M. Cross, Canaanite Myth and Hebrew Epic, pp. 112 sq. 27 E vorba despre tableta VI AB, publicată pentru prima dată de Ch. Virolleaud; cf. traducerea lui Ulf Oldenburg, pp. 185-186. Textul a fost interpretat de V.

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
genunchi, ea se încinge cu capetele și mâinile victimelor. Episodul este semnificativ 34.1 s-au găsit paralele în Egipt, și mai ales în mitologia și iconografia zeiței indiene Durgă 35. Carnajul și canibalismul sunt trăsături caracteristice zeițelor arhaice ale fertilității. Din acest punct de vedere, mitul lui 'Anat poate fi clasat printre elementele comune vechii civilizații agricole care se întindea din Mediterana orientală până în câmpia Gangelui. Într-un alt episod, 'Anat își amenință propriul tată, El, că-i va mânji

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
37. 13 Cu privire la acest motiv, ve/i Ulf Oldenburg, op. Cit., pp. 130 sq. 34 Sângele fiind considerat esența vieții, s-a propus să se vadă în acest masacru un rit având ca țel trecerea de la sterilitatea sfârșitului verii siriene la fertilitatea noului anotimp; cf. J. Gray, The Legacy of Canaan, p. 36. Textul este tradus de Caquot și Sznycer, pp. 393-394. 35 Așa cum ne-a fost transmis, mitul egiptean nu mai reprezintă stadiul primitiv; vezi mai sus, § 26. Apropierea de mitul

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
însuși, anual, "închis într-un Munte".) Ghicim în acest descensus ad inferos voința de a-1 încărca pe Baal de prestigii multiple și complementare: învingător al "haosului" acvatic și, prin urmare, zeu cosmocrator, chiar "cosmogonic"; zeu al furtunii și al fertilității agrare (să amintim că este fiul lui Dagon, "Sămânța"), și de asemenea zeu-suveran, hotărât să-și întindă suveranitatea asupra lumii întregi (deci și asupra Infernului). În orice caz, după această ultimă faptă, raporturile dintre El și Baal se modifică, în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
timp profundă și multiformă, într-adevăr, se împrumută de la canaaneeni sistemul ritual, locurile sacre și sanctuarele; clasa sacerdotală se organizează după modele canaaneene. În sfârșit, profeții care nu vor întârzia să reacționeze împotriva supremației preoților și împotriva sincretismului cu cultele fertilității sunt, ei înșiși, produsul unei influențe canaaneene. și totuși profeții se reclamă de la cel mai pur iahvism. Dintr-un anumit punct de vedere, ei aveau dreptate; dar iahvismul pe care îl proclamă asimilase deja elementele cele mai creatoare ale religiei

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ediția a 2-a, 1948), p. 85. 11 G. Dume/Jl, Serviux el la Fortune, pp. 190-192. 12 Aceste trei păcate se comit în legătură cu cele trei funcțiuni, situându-se, într-adevăr, în domeniile de ordin religios, al idealului războinic, al fertilității - ceea ce confirmă ipoteza trifuncțională. Să adăugăm că identificarea unui motiv indo-european comun, în mitologia lui Herakles, este semnificativă, căci, în Grecia, ideologia tripartită a fost foarte curând dezarticulată ca rezultat al simbiozei cu cultura egeeană. Religia indo-europenilor. Zeii vedici indo-europeană

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
l'e'ternel retour, p. 22. 18 Cf. Louis Renou, Religions of Ancient India, p. 6. Iy Ceea ce ne aduce aminte de situația religiei grecești în epoca homerică: poemele se adresau unei elite militare, puțin sau deloc interesată de misterele fertilității cosmice și de postexistența sufletului, mistere care dominau, totuși, activitatea religioasă a soțiilor și a supușilor lor. Religia indo-europenilor. Zeii vedici așadar, posibil să ne gândim că anume concepții religioase, care vor deveni populare mai târziu, erau deja articulate în

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
3). Probabil că, la început, lupta dintre Indra și Vrtra constituia scenariul mitico-ritual al sărbătorilor de Anul Nou, care asigura regenerarea lumii 36. Dacă acest zeu e, în același timp, campion neobosit, demiurg și epifanie a forțelor orgiastice și a fertilității universale, aceasta se datorește faptului că violența face să apară viața, o sporește și o regenerează. Dar foarte curând speculația indiană va utiliza acest mit ca o ilustrare a bi-unitații divine și, prin urmare, ca exemplu al unei hermeneutici vizând

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cosmici cât și biologici: zgomotul surd produs de piatra inferioară a râșniței este asimilat tunetului, lâna filtrului reprezintă norii, sucul este ploaia care face să crească vegetația etc. Zdrobitul plantei este identificat cu împreunarea sexuală. Dar toate aceste simboluri ale fertilității bio-cosmice depind, în ultimă instanță, de valoarea "mistică" a Somei. Textele insistă asupra ceremoniilor care preced și acompaniază procurarea plantei și mai ales prepararea băuturii. După Rig Veda, sacrificiul somei era cel mai popular, "inima și centrul sacrificiului" (Gonda). Oricare

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
imprevizibil; inspiră teamă, dar misterioasa-i magie poate fi îndreptată și în scopuri benefice (el este "vraciul vracilor"). S-a discutat mult despre originea și structura originară a lui Rudra-Siva, considerat de unii drept zeu al morții dar și al fertilității (Arbman), încărcat de elemente anariene (Lommel), divinitate a misterioasei clase a asceților vrâtya (Hauer). Etapele transformării lui Rudra-Siva vedic în Zeul Suprem, așa cum ne e înfățișat în Svetășvatara-Upanișad, ne scapă. Pare sigur că în decursul timpului, Rudra-Siva a asimilat - ca

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ții, lovindu-și scuturile. (Proiecție mitologică a grupurilor inițiatice de tineri celebrând un dans cu arme.) Imnul de la Palaikastro (secolele IV-III î. Hr.) laudă salturile lui Zeus "cel mai mare dintre Cureți"9. (E vorba probabil de un ritual arhaic al fertilității.) în plus, cultul lui Zeus Idaios, celebrat într-o peșteră de pe muntele Ida, avea structura unei inițieri în Mistere 10. Or, Zeus nu era deloc un zeu al Misterelor. Tot în Creta va fi arătat mai târziu mormântul lui Zeus

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
oamenilor" (Iliada, 1,544). Într-un fragment din Heliadele sale (fr. 70, Nauck), Eschil proclamă: "Zeus este eterul, Zeus este pământul, Zeus este cerul. Da, Zeus este tot ce este mai presus de toate". Stăpân pe fenomenele atmosferice, el determină fertilitatea solului și este invocat, când încep muncile agricole, ca Zeus Chtonios (Hesiod, Munci, 465). Sub numele de Ktesios, el este protectorul casei și simbolul belșugului. El veghează și asupra îndatoririlor și privilegiilor de familie, asigură respectul legilor, și, ca Polieus

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
ceea ce evidențiază încă o dată caracterul de "stăpân al Pământului" al zeului. Puterea sa primordială este indicată și de formele gigantice sau monstruoase ale copiilor lui: Orion, Polifem, Triton, Antaios, harpiile etc. În calitatea sa de Posis Das, spiritul masculin al fertilității locuind pământul, cum îl concepea Willamowitz, zeul adus de indo-europeni putea fi comparat cu zeii suverani și fecundatori, "stăpâni ai Pământului", ai religiilor mediteraneene și orientale 3. Devenind în exclusivitate un zeu marin, Poseidon n-a putut să-și păstreze

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
a pierde prin aceasta trăsăturile ei cele mai arhaice și mai specifice: patroană atât a vânătorilor cât și a fiarelor sălbatice, și a tinerelor fete. După Homer, profilul ei începe să se precizeze: Artemis guvernează sacralitatea vieții sălbatice care cunoaște fertilitatea și maternitatea, dar nu și dragostea și căsătoria. Ea a păstrat întotdeauna un caracter paradoxal, ilustrat mai ales prin coexistența temelor contradictorii (de exemplu, virginitate-maternițațe). Imaginația creatoare a poeților, mitografilor și teologilor greci a ghicit că o atare coexistență a

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
unei nave. Dar ea îl și ajută pe cârmaci să-și "conducă drept" corabia 35. Rareori se întâlnește un exemplu de ceea ce s-ar putea numi sacralitatea invenției tehnice și mitologia inteligenței. Alte divinități ilustrează nenumărate forme ale sacralității vieții, fertilității, morții, instituțiilor sociale etc. Atena revelă caracterul "sacru", sau originea "divină", a anumitor meserii și vocații implicând inteligență, abilitate tehnică, invenție practică, dar și autostăpânire de sine, seninătate în încercări, încredere în coerența și deci inteligibilitatea lumii. Se înțelege de ce

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
origine divină. Întrucât domnește în toate cele trei niveluri cosmice, Afrodita este atât celestă (Asteria, Ourania), cât și marină (Anadyomene, "cea ieșită din mare")37 și terestră: sub pașii ei drumurile se acoperă de flori; ea este "cauza primă" a fertilității vegetale (Eschil, Danaidele, fr. 44). Dar Afrodita nu va deveni niciodată zeița prin excelență a fertilității. Amorul fizic, împreunarea trupească este domeniul ei specific, pe care îl inspiră, îl exaltă și-1 apără, în acest sens, se poate spune că

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
cât și marină (Anadyomene, "cea ieșită din mare")37 și terestră: sub pașii ei drumurile se acoperă de flori; ea este "cauza primă" a fertilității vegetale (Eschil, Danaidele, fr. 44). Dar Afrodita nu va deveni niciodată zeița prin excelență a fertilității. Amorul fizic, împreunarea trupească este domeniul ei specific, pe care îl inspiră, îl exaltă și-1 apără, în acest sens, se poate spune că datorită Afroditei grecii regăseau caracterul sacru al impulsului sexual primar. Vastele resurse spirituale ale dragostei vor

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
rituală, dar "secretele meseriei", adică ceremoniile destinate să asigure abundența recoltei, erau acum universal accesibile prin intermediul unei inițieri "elementare". Se poate admite că Misterele din Eleusis erau solidare cu o mistică agricolă și e probabil că sacralitatea operei sexuale, a fertilității vegetale și a hranei a modelat, cel puțin în parte, scenariul inițiatic. În acest caz, trebuie presupus că era vorba de sacramente pe jumătate uitate, care își pierduseră semnificația primordială. Dacă inițierea eleusiniană făcea posibile astfel de experiențe "primordiale", care

[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]