3,694 matches
-
Opera a rămas incompletă. Au trebuit zece ani pentru achitarea marii datorii contractate de prețul mașinăriei. Cu toate acestea, activitatea tipografiei nu s-a oprit nici măcar în perioadele cele mai grele ale războiului din 1915-1918. S-au multiplicat publicațiile: evangheliare festive, vederi cu gânduri de pace, foi volante cu mesajul papei etc. Totul era difuzat gratis. Era un apostolat mărunt dar mlădios. Câteva rugăciuni care invocau pacea, scrise pe o vedere ilustrată, au atras atenția autorităților militare. Vreun nesăbuit a crezut
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de studiu. Micul dejun la orele 7,40. La 8,00 muncă pentru cei mai mari și școală elementară pentru cei mai mici. La amiază, prânzul. Meniul nu oferea multe alegeri: ciorbă cât voia fiecare și o pâinișoară. În zilele festive se scăpa și carne și un pahar de vin, dintr-acela care nu învârtea capul, fiind botezat cu apă. După prânz, asistența și implicarea în recreația băieților până la 14,00; apoi, iarăși muncă, până la orele 17,00. O altă oră
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu daruri și talanți, să plece; va putea face bine în altă parte. Referitor la bicicletă, nici un preot să nu o folosească, în afară de necesitățile pastorale urgente. Nu vă creați nevoi ușoare prin folosirea bicicletei. Nici unul să nu meargă la mese festive, chiar și religioase, precum botezuri și căsătorii. Persoana voastră să fie îngrijită, dar nu rafinată... anumite rafinamente grăiesc de mondenitate. Fiți atenți la jocul de cărți; îl puteți permite altora, dar voi nu». Vreo recomandare de-a lui poate provoca
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
arogant fusese înlocuit de un tip cam desuet apropiindu-se de patruzeci de ani și manifestând o devoțiune servilă față de nevastă-mea. Nadine remarcase și ea asta și îl ținea pe Mitchell din scurt ori de câte ori activitățile școlare sau ocazionala cină festivă ne aducea pe toți patru împreună; pe mine nu mă deranja, aveam propriile ciudățenii, în plus știam că lui Jayne chiar nu-i păsa. Așa ceva se întâmplă inevitabil când ești încă la începutul vârstei a doua și ai o soție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
1916. În ziua de 3 aprilie a sosit la București regele Oskar II al Suediei. Regele avea atunci 56 de ani. I s-au făcut aceleași primiri sărbătorești ca întotdauna tutulor înalților oaspeți: prânz de gală, defilări de trupe, reprezentație festivă la Teatrul Național. [moartea lui c.a. rosetti] Duminică 7 aprilie s-a stins C.A. Rosetti. Rosetti era slăbit mai de mult. Mai întâi îl lovise crud în inimă moartea fiului său cel mare, Mircea. Această pierdere a fost
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
General al Galiției raportul său referitor la modalitatea depunerii jurământului în Bucovina. Administratorul militar al provinciei propunea ca depunerea jurământului să se facă în mod individual, de toate persoanele nobile și de clerul înalt existent în provincie, în cadrul unei ceremonii festive ce urma să se desfășoare în Cernăuți, în fața autorităților militare. Țăranii care aveau o condiție socială și culturală precară, urmau să depună un jurământ colectiv (pe sate), fie în fața unui ofițer imperial, însoțit de un "nobil național" (national Edelmann), fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Ilie Herescul, în fața comisiei prezidate de generalul Spleny și episcopul ortodox de Rădăuți, Dosoftei Herescul. Reprezentanții stărilor privilegiate, prezenți la ceremonia oficială, au repetat după el textul jurământului. Tânărul boier Vasile Balș, prezent la această solemnitate, a semnat în mod festiv formularul de jurământ, alături de episcopul Dosoftei, de boierul Ilie Herescul, de starostele de Cernăuți, Imbault, de ginerele acestuia, Logotheti și de ispravnicul de Suceava, Petru Nagni. Restul membrilor stării nobiliare și al clerului înalt au semnat formularul în cancelaria Administrației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
După mai multe tratative purtate cu episcopul Dosoftei de Rădăuți, la 12 septembrie 1781, Consiliul Aulic de Război din Viena a trimis patenta imperială de numire a lui Dosoftei Herescul în funcția de episcop exempt greco-neunit al Bucovinei 37. Instalarea festivă a episcopului în noua sa reședință din orașul capitală a provinciei, Cernăuți, urma să fie făcută cu tot ceremonialul necesar, prin strădania Administrației militare a Bucovinei. Cu acest prilej, conform hotărârii Consiliului Aulic de Război, boierul Balș urma să rostească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
cele din urmă, după mai multe insistențe ale Administrației militare, pe la 10 februarie 1782 a avut loc în orașul capitală a provinciei, Cernăuți, solemnitatea instalării lui Dosoftei Herescul în scaunul de episcop ortodox al districtului Bucovinei 46. Cu această ocazie festivă ținută la biserica principală din Cernăuți, generalul Enzenberg a dat noului episcop al provinciei o cruce de aur în numele împăratului, ținând o cuvântare în limba română, în care sublinia semnificația spirituală și politică a acestui act: Pentru a curma și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
la nivelul întregului imperiu, cele trei loje existente în Viena, "Zu den drei Adlern", "Zum Palmbaum" și "Zur wahren Eintracht", s-au contopit într-o singură lojă, numită "Zur Wahrheit" care, pe 6 ianuarie 1786, a fost inaugurată în mod festiv 222. Balș a făcut parte, în continuare, și din această lojă masonică, la fel ca Watteroth, Sonnenfels sau Born. Probabil că a părăsit loja la început anului următor, când majoritatea funcționarilor de stat și a ofițerilor au părăsit loja, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
poate el funcționa ca derivativ? Ce face din consum un divertisment? Neîndoielnic, avântul consumului hedonist nu poate fi separat de multiplele strategii comerciale. S-a evidențiat adesea modul în care publicitatea a erotizat marfa, i-a creat un mediu prielnic, festiv, un climat de vis cu ochii deschiși și de stimulare permanentă a dorințelor. Acest fapt continuă să se desfășoare și în prezent. A venit ceasul teatralizării punctelor de vânzare, al animării sub diverse forme, al „marketingului experiențial” ce are ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
transformat în locuri atrăgătoare, în „ambianțe” emoționale și estetice. În ciclul III de consum, strategia prețurilor „de nimic” nu mai corespunde așteptărilor diferitelor segmente ale clientelei: este vorba de a transforma magazinele în „spații ale vieții” apte să stimuleze cumpărăturile festive. După amenajarea minimalistă și hiperfuncțională a „uzinelor de vândut”, a venit timpul retailtainment-ului, al „hiperamenajării”, al punerii în scenă a conceptelor și a produselor prin mijlocirea ecranelor video, a ambianței muzicale, a calităților senzoriale și decorative. Așadar, la rândul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
seducție, care nu se mai bazează pe punerea în scenă feerică a produselor și a locului vânzării, ci pe autonomia consumatorului. În faza II, seducția nu se limitează la mitul euforic al consumului, la spectacolul belșugului, la ambianța de risipă festivă și de solicitudine care înconjoară mărfurile 10, ea ține și de dispozitivele care, eliminând diversele constrângeri comerciale, au deschis spațiul independenței și al mobilității individuale. Prin autoservire, marea desfacere a făcut posibile practici și un imaginar de libertate individuală, un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de binefacere cu public, cu starurile și jocurile lor, cu râsete și lacrimi, cu potopul lor de apeluri telefonice și de cadouri. Hiperconsumatorul experiențial plebiscitează megashowurile bunăvoinței, mărturiile emoționante, rockul caritabil, vedetele în slujba solidarității, totul scăldat într-o ambianță festivă și interactivă. Stadiul terminal al consumului se înfăptuiește prin consacrarea valorii etice, instrument de afirmare identitară a neoconsumatorilor și generatoare de emoții „la minut” pentru spectatorii maratoanelor filantropice. La festivalul obiectelor se adaugă acum consumul cetățenesc și sărbătoarea bunelor sentimente
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
deja sus și tare: lumea în care trăim nu mai are nimic de-a face cu trecutul, era consumului-lume a reușit să creeze o stare de imanență totală în care nu mai există decât preocupările pentru securitate, sănătate și plăceri festive, în care individul nu mai are o substanță existențială, trăiește fără interioritate într-un timp în întregime pozitivat, amputat de orice imprevizibilitate, de orice risc, de conflictele și de antagonismele care făceau istoria 18. Așadar, a reușit oare faza III
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
contact cu „lumea” și de a întâlni prieteni. Suntem foarte departe de societatea zisă „puternic comunicantă, dar slab predispusă la întâlniri”26: dimpotrivă, gustul pentru live, dorința de a ieși, de a „vedea lume”, de a participa la mari adunări festive par să reprezinte tendințele cele mai semnificative. Când asistăm la proliferarea cluburilor și a asociațiilor, nimic nu ne permite să afirmăm că în viitor îl vom întâlni din ce în ce mai puțin pe celălalt sau că-l vom găsi într-o stare crescândă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
principiului hedonist, ca exacerbare a simțurilor, ca prevalență a dorințelor de satisfacere deplină, aici și acum. În opoziție cu vechile norme ale productivismului burghez, epoca se caracterizează prin promovarea clipei trăite, printr-o cultură centrată pe ludismul cărnii, pe efervescențele festive, pe căutarea senzațiilor și a extazelor de tot felul. Laboriosul Prometeu este epuizat: timpurile care vin îl propulsează pe Dionysos, mânat de dorul său de paroxism, de beție și de deliruri. La antipodul acestui model, o altă școală de gândire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
în comun, a sensibilității colective 5. Cotidianul trăit ca joctc "Cotidianul trăit ca joc" Este de netăgăduit că o întreagă parte a universului hiperconsumativ oferă spectacolul unui fel de bacanale luxuriante. Încă din faza II, Baudrillard a surprins exact atmosfera festivă pe care o emană templele consumului prin abundența de obiecte și de stimulente repetate la infinit. Munții de produse, cărucioarele umplute cu vârf, solicitările fără sfârșit, toate acestea contribuie la crearea unui sentiment de vertij, un fel de senzație de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a consumului. Centre comerciale, solduri, magazine cu prețuri mici, totul incită dorința, totul pare oferit plăcerilor și dat pe îndestulate într-o negare frenetică a rarității ce amintește de cornul abundenței al lui Dionysos. Ceva asemănător unei ambianțe de desfrâu festiv impregnează lucrurile și timpii consumului exacerbat. Centrele civice evocă, la rândul lor, un fel de vârstă de aur generoasă și festivă, așa cum sunt ele transformate în spații de distracții, organizându-se în jurul valorilor de „ambianță”, de animație și de spectacol
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
o negare frenetică a rarității ce amintește de cornul abundenței al lui Dionysos. Ceva asemănător unei ambianțe de desfrâu festiv impregnează lucrurile și timpii consumului exacerbat. Centrele civice evocă, la rândul lor, un fel de vârstă de aur generoasă și festivă, așa cum sunt ele transformate în spații de distracții, organizându-se în jurul valorilor de „ambianță”, de animație și de spectacol. Orașul industrial era conceput pentru producție, orașul postindustrial este amenajat pentru consum și divertisment. Centrele istorice sunt estetizate și convertite în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
alta: e universul privatizării plăcerilor, al individualizării și al comercializării timpului liber. Orice în afară de orgiastico-extatică, logica triumfătoare este aceea a timpului individualist al divertismentului-consum. Individualizare nu înseamnă izolare și nici măcar retragere din comunitate, hiperconsumatorul căutând permanent „baia de mulțime”, ambianța festivă a marilor spectacole, plăcerile live din discoteci, de pe străzile comerciale, din restaurante și din locurile la modă. „Lumea” este când un loc pe care ai oroare să-l frecventezi, când funcționează ca un stimulent și un ingredient al plăcerilor consumeriste
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
echilibrul alimentar sunt promovate ca valori primordiale; de cealaltă parte, proliferează compulsiile și frenezia neoconsumatorului. Dar nimic din toate acestea nu seamănă cu bucuria dionisiacă. Dimpotrivă. Excesele la masă erau de origine colectivă, ale contemporanilor noștri sunt individuale; cândva erau festive, acum sunt nevrotice; ele constituiau o figură a fericirii colective, acum îl culpabilizează pe individ, căpătând un caracter rușinos și patologic, ținând de o cultură care nu mai cunoaște decât controlul de sine. Plăcerile gurmande și bucătăria hipermodernătc "Plăcerile gurmande
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
și uriașe festivaluri rock și pop: în 1969, Woodstock a reunit pentru trei zile 500.000 de persoane. În Franța, Mai 1968 a redat titlurile de noblețe ideii de sărbătoare liberă și spontană. Din tradiționalist cum era, sistemul de referință festiv se impune ca un ideal protestatar sau „transpolitic” însuflețit de refuzul ordinii stabilite și de dorința de „a schimba viața”. Mai târziu, în toiul revendicărilor regionaliste și al reabilitării „rădăcinilor”, sărbătorile religioase, tradiționale și locale suscită un nou interes. Era
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ceilalți. Dar, paradoxal, universul fericirii private este cel care a dus la nevoia de a gusta bucuriile trăite în comun, și asta ca o nouă modalitate de a diversifica tehnologiile fericirii. Nu este nici o contradicție între gustul pentru marile adunări festive și hipertrofia individualistă contemporană și nici o depășire a cunoscutului principium individuationis, ci doar o altă categorie de consum individualist, consum de mulțime fericită și „unificată”, de căldură socială, de ambianța bucuriei colective. Sărbătoarea tradițională avea ca sarcină regenerarea ordinii cosmice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Ziua Mondială a Tineretului, sărbătorile religioase locale, Gay Pride) ilustrează noua supremație a dinamicii de individualizare, în asemenea măsură funcționează ele în conformitate cu o logică a participării opționale, a preocupării pentru „dezvoltarea personală” și a recunoașterii particulariste. Acum, participarea la adunările festive ține de un deziderat, de o opțiune individuală, de un act de adeziune liberă. Odată cu societatea hipermodernă se impune și sărbătoarea dezinstituționalizată și emoțională bazată pe principiul individului legislator al propriei vieți. Pe fondul debranșării instituționale și al crizei identităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]