9,442 matches
-
saga regale, ale episcopilor etc.), în care predomină intenția istoriografică, și saga cavalerilor, „saga mincinoase”, în care ficțiunea nu este limitată de constrângerile raportării la evenimente istorice concrete. Saga islandezilor au un caracter hibrid, fiind un amestec de istoriografie și ficțiune în proporții variabile, putând fi considerate precursoare ale romanelor istorice. Ele pornesc întotdeauna de la evenimente istorice concrete, atestate și de izvoare neliterare, pe care le transfigurează și le prezintă cu mijloace specific literare.
Saga Islandezilor () [Corola-website/Science/325772_a_327101]
-
ascuns ulterior originea ei evreiască; Oates a folosit apoi unele aspecte din viața bunicii sale în românul "Fiica Groparului" ("The Gravedigger's Daughter", 2007). A scris române de suspans sumbre sub pseudonimul Rosamond Smith și șapte colecții de povestiri de ficțiune macabră. A primit numeroase premii literare, inclusiv Național Book Award (1969), două premii O. Henry și Național Humanities Medal. Românele sale "Black Water" (1992), "What I Lived For" (1994), "Blonde" (2000) și colecțiile de povestiri "The Wheel of Love and
Joyce Carol Oates () [Corola-website/Science/336607_a_337936]
-
la început, dar mai apoi sunt publicate în mai multe ediții însumând câteva milioane de exemplare. Totalul cărților publicate depășește cifra de "4 milioane" de exemplare până în 2006, conform spuselor autorului. Subiectele atinse de autor în aceste cărți sunt diverse. Ficțiunea speculativă, istoria, metodele de autoeducare, psihologia aplicată, versurile, cultul strămoșilor, misterele lumii în care trăim, serviciile secrete sunt doar câteva din cuvintele cheie în jurul cărora gravitează întreaga operă a scriitorului. Întreaga operă a scriitorului este împărțită în următoarele serii: "Octogonul
Pavel Coruț () [Corola-website/Science/300783_a_302112]
-
restrânse (exemplificată prin paradoxul gemenilor), cât și fenomenului de dilatare temporală gravitațională din teoria relativității generale, momentan nu se știe dacă legile fizicii permit călătoria înapoi în timp. Cu toate acestea, călătoria în timp a consituit intriga multor scenarii în ficțiune încă de la începutul secolului al 19-lea. Unele interpretări ale călătoriei în timp demonstrează călătoria înapoi în timp ca fiind o călătorie într-un univers paralel al cărui trecut ar putea fi similar cu cel al universului din care călătorul
Călătorie în timp () [Corola-website/Science/312531_a_313860]
-
anul 2002 se mută la Los Angeles, unde a început o carieră în cinematografie, jucând în câteva episoade a serilului Jeremiah, Supernatural și CSI (Crime Scene Investigation). Devine actriță cu renume în 2003 când a jucat în fimul serial de ficțiune Battlestar Galactica. Din mai 2002 este din nou în Canada, unde va începe cariera de producătoare de filme și moderatoare în programul Canada's Next Top Model. În anul 2007 joacă cu succes un rol într-un film pentru jocuri
Tricia Helfer () [Corola-website/Science/317808_a_319137]
-
din care putem deduce destinul unor indivizi mărunți, prinși în ceea ce am putea numi structurile banalității". A fost, împreună cu poetul Călin Vlasie, consilier editorial la Editura Paralela 45. Despre romanul său "Pupa russa", Gheorghe Crăciun declara: „Este o carte de ficțiune. Ține de o zonă de obsesii personale și colective, pe care n-am avut nici maturitatea, nici curajul, nici... pregătirea strategică să o abordez înainte de 1994, la câțiva ani de la prăbușirea regimului comunist. Cartea s-a declanșat atunci. Temele ei
Gheorghe Crăciun (scriitor) () [Corola-website/Science/297755_a_299084]
-
(n. 10 octombrie 1969, Roșiorii de Vede) este un scriitor și scenarist român. Principalele genuri abordate în creațiile sale sunt science fiction-ul, ficțiunea speculativă și thrillerul religios. În 2013 a fost finalist al concursului de scenarii de film organizat de HBO în colaborare cu TIFF. În 2015 a câștigat premiul pentru cel mai bun roman cu "Atavic", iar în 2016 premiul pentru cel
Liviu Surugiu () [Corola-website/Science/332539_a_333868]
-
depășită, iar spațiul și timpul sunt absolute. În felul acesta am eliminat unele anomalii (le numesc eu) din Teoria Specială a Relativității (TSR), cum ar fi: dilatarea timpului, contractarea spațiului, precum și a paradoxurilor relativiste - chestiuni care mi s-au părut ficțiuni științifice, nu realitate... Am mers mai profund, și am considerat parametrizarea TSR, care generează mai multe Relativități.
ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Jianu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_122]
-
de simț. Simțurile sunt pasive și nu au putere decât asupra materiei („judecă forma unui corp după materia componentă”). b) imaginația, care se aplică tot asupra particularilor, ce nu trebuie însă să fie prezenți. Ei pot fi trecuți sau chiar ficțiuni ori non-existenți. Imaginația judecă „numai forma, fără materie”. c) rațiunea, care cunoaște universalul, cuprinzând „specia care se găsește în indivizi”. d) inteligența, care, „depășind sfera universalității, tinde, prin pătrunderea ascuțită a spiritului, către tipul unic”. Ea este cea care dă
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
ca model de integritate pentru juriști. Un critic explică impactul romanului, scriind: „În secolul al douăzecelea, "To Kill a Mockingbird" este poate cea mai citită carte despre rasă în America, iar protagonistul ei, Atticus Finch, cea mai persistentă imagine de ficțiune a eroismului rasial”. Ca roman înscris în genul Southern Gothic și ca "Bildungsroman", temele principale din "To Kill a Mockingbird" implică nedreptatea rasială și distrugerea inocenței. Criticii au remarcat cum Lee tratează tematică legată de clasele sociale, curaj, compasiune și
Să ucizi o pasăre cântătoare () [Corola-website/Science/322816_a_324145]
-
de modelare a dovlecilor este atestată de la 1837 și a fost asociată inițial cu vremea recoltei, nefiind specifică Halloweenului decât spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Imaginile de Halloween provin din multiple surse, inclusiv din obiceiurile naționale, operele literare de ficțiune gotică și horror (cum ar fi romanele "Frankenstein" și "Dracula"), și din filmele horror clasice (ca "Frankenstein" și "Mumia"). Printre primele lucrări despre Halloween se numără cele ale poetului scoțian John Mayne din 1780, care menționa farsele jucate la Halloween
Halloween () [Corola-website/Science/310816_a_312145]
-
de două ori pe săptămână până în 1969, și trimestrial și apoi bilunar din 1971. În anii 1920 până în anii 1960, a fost una dintre revistele cele mai răspândite și influente pentru clasa de mijloc a societății americane, publicând scrieri de ficțiune, non-ficțiune, benzi desenate și diferite articole ce au ajuns în milioane de case în fiecare săptămână. Revista a fost reproiectată în 2013. "" a fost înființată în anul 1821 și a devenit în timp cea mai răspândită revistă săptămânală în America
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
de interes, umor, ilustrații, poezie (cu contribuțiile trimise de cititori), benzi desenate (inclusiv "Hazel" de Ted Key) și povestiri ale celor mai importanți scriitori ai vremii. Ea a fost cunoscută pentru ilustrațiile sale de mari dimensiuni și pentru lucrările de ficțiune. Ilustrațiile au fost publicate pe copertă și incluse în paginile cu povestiri și publicitate. Unele ilustrații din "Post" au devenit populare și continuă să fie reproduse ca afișe sau imprimări, mai ales cele realizate de Norman Rockwell. Curtis Publishing Co.
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
Yates. Revista a publicat serialul de benzi desenate "Hazel" al lui Ted Key din 1943 până în 1969. Fiecare număr conținea mai multe povestiri originale și includea adesea capitole ale unor foiletoane literare ce apăreau în numere succesive. Cele mai multe opere de ficțiune au fost scrise pentru marea masă a cititorilor de scriitori populari, dar au publicat aici și scriitori valoroși. Paginile de început ale povestirilor conțineau desene realizate de ilustratorii revistei. "Post" a publicat povestiri și eseuri scrise de H. E. Bates
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
unor poeți cunoscuți precum Carl Sandburg, Ogden Nash, Dorothy Parker și Hannah Kahn. Cunoscutul roman "Chemarea străbunilor" al lui Jack London a fost publicat pentru prima dată, în formă serializată, în "Saturday Evening Post", în 1903. Un nume emblematic pentru ficțiunea publicată de revista "Post" a fost autorul Clarence Buddington Kelland, care a colaborat începând din 1916-1917 cu poveștile despre Efficiency Edgar și Scattergood Baines. Kelland a fost o prezență constantă din 1922 până în 1961. Timp de mulți ani, William Hazlett
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
și 1960. În general, declinul revistelor de interes general s-a datorat apariției televiziunii, care a concurat pentru obținerea de contracte cu agenții de publicitate și pentru atenția cititorilor. "Post" a întâmpinat probleme în menținerea interesului cititorilor: gustul publicului față de ficțiune era în schimbare, iar politica și valorile conservatoare ale revistei "Post" au condus la scăderea numărului de cititori. A devenit din ce în ce mai greu să se obțină materiale de la scriitorii populari. Autorii proeminenți au migrat către revistele noi care le ofereau mai
The Saturday Evening Post () [Corola-website/Science/336395_a_337724]
-
(n. 5 februarie 1953, Sân Juan, Puerto Rico) este o scriitoare portoricana. Este autoarea primului român scris în spangleză, "Yo-Yo Boing!" (1998), a trilogiei de poezie postmodernă "Empire of Dreams" (Yale, 1994) și a lucrării de ficțiune filosofica "United States of Banană" (AmazonCrossing, 2011), o cronică a experiențelor trăite de imigranții latinoamericani în Statele Unite. „Decenii întregi, scriitorii dominicani și portoricani au dus o revoluție lingvistică”, scria , „iar , în special în românul sau "Yo-Yo Boing!", este o mărturie
Giannina Braschi () [Corola-website/Science/320303_a_321632]
-
de materiale de bază ale genului (peisaje, mașini de epocă, cai) și le-a alăturat în mod neprofesionist. Imaginile cinematografice sunt apreciate a fi simpliste, "„doar poze în mișcare cu niște actori și niște decoruri care încearcă să întrețină o ficțiune”". Directorul de imagine Mihail Sârbușcă este ironizat că și-a lingușit actorii cu un prost-gust prezent "„poate doar în producțiile porno soft de pe Playboy TV”", proiectând asupra lor o "„lumină siropos-diafană”". Filmul este interpretat în limba engleză, dar din cauza faptului
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
ul e o categorie estetică fondată pe un contract de ficțiune, ce narează intruziunea supranaturalului într-un cadru realist, altfel spus, apariția unor fapte inexplicabile (cel puțin din punctul de vedere teoretic) într-un context familiar cititorului. Astfel, fantasticul se situează între teritoriul miraculosului, unde supranaturalul este acceptat și justificat și
Fantastic () [Corola-website/Science/299033_a_300362]
-
noiembrie 1898; d. 22 noiembrie 1963), nume scris mai ales sub formă C. S. Lewis, a fost un scriitor și cadru universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și românele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii "Cronicile din Narnia". Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului român "Stăpânul inelelor". Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea din Oxford și sufletul grupului literar the Inklings
Clive Staples Lewis () [Corola-website/Science/306546_a_307875]
-
din Portugalia se datorează, înainte de toate, lui Eliade însuși care, din rațiuni conjuncturale, a ales un titlu nepotrivit cu conținutul, lansîndu-și de la început cititorii pe o pistă falsă. Înțelegem cu adevărat sensul operei analizate doar dacă o privim sub regimul ficțiunii: avem în față mai degrabă un roman decît o exegeză istorică - și cu atît mai puțin una politică. Scrierea îi aparține în întregime prozatorului Mircea Eliade, uneori jurnalistului, în nici un caz savantului. Erudiția, informația istorică și politică servesc aici la
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
un roman decît o exegeză istorică - și cu atît mai puțin una politică. Scrierea îi aparține în întregime prozatorului Mircea Eliade, uneori jurnalistului, în nici un caz savantului. Erudiția, informația istorică și politică servesc aici la înjghebarea unei ciudate și fastuoase ficțiuni numite ad-hoc "istoria modernă a Portugaliei", compoziție plină de o debordantă fantezie. La prima vedere, faptul pare aberant: cum se poate ca o scriere cu pretenții exacte, flancată de o impresionantă bibliografie, formată din zeci de titluri celebre, să nu
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
modernă a Portugaliei", compoziție plină de o debordantă fantezie. La prima vedere, faptul pare aberant: cum se poate ca o scriere cu pretenții exacte, flancată de o impresionantă bibliografie, formată din zeci de titluri celebre, să nu reprezinte altceva decît ficțiune? Și totuși bibliografia - demnă de o teză de doctorat - înseamnă doar un alibi pentru povestea (inventată!) despre istoria Portugaliei, deoarece Eliade a ghidat toată istorisirea sui generis cu o mînă de prozator, jucîndu-se alegru cu personalitățile, evenimentele și epocile. Astfel
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
era catolic, regalist și legitimist, i-a lăsat pe internaționaliștii masoni corupți să-și facă de cap de-a lungul secolului al XIX-lea. Scrisă uneori convingător și cu talent, istoria-roman a lui Mircea Eliade nu rămîne mai puțin o ficțiune. Autorul omite ori distorsionează numeroase fapte de dragul coerenței schemei sale. Astfel, Dom Miguel, liderul absolutismului, ar fi fost înfrînt în războiul civil (1932-1834) în mod absurd, cu toate că avea de partea sa armata și simpatia populației. De ce? Doar din cauza unor comandanți
Placa turnanta by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/12911_a_14236]
-
iar autoritățile locale au profitat de accident pentru a construi un pod local. Atât informațiile existente în România cu privire la podul Regele Carol I de la Cernavodă cât și rezultatele cercetătorilor din Franța demonstrează fără echivoc că miturile respective sunt o pură ficțiune. Confuzia se poate explica prin faptul că cele două poduri, de proporții similare, au fost executate în aceeași perioadă. În plus, firma Gustave Eiffel a fost implicată în proiectarea ambelor poduri, prezentând propuneri pentru ele, ceea ce permite ipoteza că o
Podul Faidherbe () [Corola-website/Science/304021_a_305350]