1,925 matches
-
un fel de unitate a eului și lumii în Trup, despre care vorbește M. Merleau-Ponty. Pentru "regulile" non-judicativului, starea-de-deschidere, de exemplu, nu mai are nici un sens, cum își pierd sensul și toate "factele", prioritățile, ierarhiile din ființare (ființare privilegiată, alte ființări: viii, neviii etc.) -, cele metodologice ("ontologia fundamentală" apoi "ontologiile de ramură", "ontologia formală" apoi "ontologia materială" etc.). Mai bine spus, toate acestea își pierd sensul (căpătat prin constituire judicativă) și pot căpăta un rost în acord cu propriul lor eveniment
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dictatura judicativului? Ar putea întreba cineva, simțind, pe bună dreptate, că totul se năruie, atâta vreme cât este subminată stabilitatea "lucrurilor", condiția substratului și altele. Nu este posibilă lumea altfel decât ca eveniment ... răsărire etc., ceea ce înseamnă: a) timp, el însuși "această" ființare; b) spațiu, corelativ judicativ al timpului, dar întărit prin fenomenul prezentuirii timpului, propriu celei de-a doua timporizări. Actul, ca eveniment, răsărire, nu mai are un suport, o ființare-simplu-prezentă timporizată care să îl susțină, ci are doar un loc: orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
b) spațiu, corelativ judicativ al timpului, dar întărit prin fenomenul prezentuirii timpului, propriu celei de-a doua timporizări. Actul, ca eveniment, răsărire, nu mai are un suport, o ființare-simplu-prezentă timporizată care să îl susțină, ci are doar un loc: orice ființare are loc, ceea ce înseamnă că e vorba despre un act de înființare "locală", datorită unui eveniment, unei răsăriri etc. Va trebui însă, într-o reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Va trebui însă, într-o reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un act fenomenul petrecerii evenimentului într-un loc. Evenimentul este, în esența sa, timp: se petrece; dar el lasă o ființare să aibă loc, o ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Din acest joc de a avea loc se ivește lumea, ceea ce înseamnă că intuițiile primare mitologice privind "lumea" ca o deschidere spațială se susțin: nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
reducție non-judicativă a judicativului, folosind ca îndrumar însăși reducția judicativă, să punem în evidență printr-un act fenomenul petrecerii evenimentului într-un loc. Evenimentul este, în esența sa, timp: se petrece; dar el lasă o ființare să aibă loc, o ființare care de fiecare dată este ea însăși și nu altceva. Din acest joc de a avea loc se ivește lumea, ceea ce înseamnă că intuițiile primare mitologice privind "lumea" ca o deschidere spațială se susțin: nu însă după reglementările judicativului constitutiv
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu altceva. Din acest joc de a avea loc se ivește lumea, ceea ce înseamnă că intuițiile primare mitologice privind "lumea" ca o deschidere spațială se susțin: nu însă după reglementările judicativului constitutiv, ci după judicativul regulativ, care pune în evidență ființarea în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ființării: al oricărei ființări, prin timpul care, timporizând, pune "ceva" la locul său. Desigur, nu este vorba aici nici despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
despre o substituire, anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
anume că timpului îi ia locul spațiul. Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Evenimentul este "unitatea sintetică" temporal-locală și condiția de a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi ca ființare. Tocmai de aceea, pe lângă unitatea sintetică temporal-locală, evenimentul constituie și o "traducere" a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc."229 Totodată, evenimentul face posibilă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a ființei în codul "ființial" al ființării: întâi al ființării care este timpul însuși, totodată al ființării care este în stare să recunoască evenimentul (ființarea deschisă reflexivă căreia îi este proprie revelarea Celuilalt în propria ființă), apoi al oricărei alte ființări. Timpul apare, acum, ca în gândul heraclitean: Timpul este un copil care se joacă, mutând mereu pietrele de joc."229 Totodată, evenimentul face posibilă trecerea de la timp, ca fenomen originar al dictaturii judicativului, la logos-ul neredus formal. Dar această
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ca "fenomen fondator", este astfel numai pentru că din perspectiva sa poate fi apreciat, evaluat, orice fapt ulterior în orizontul deschis de fenomenul fondator; acesta este astfel, așadar, doar datorită poziției sale, adică doar întâietății timporizării sale, trecerii sale în orizontul ființării. Tăria fenomenului originar nu este ceva în sine, ci doar o reacție a unui fapt dintr-o ordine față de "scleroza" relativă a unor fapte ale aceleiași ordini, fapt timporizat în-ființat înaintea celorlalte; acestea din urmă căpătându-și rostul condiționat dinspre
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din urmă căpătându-și rostul condiționat dinspre faptul reacționar, care devine fenomen fondator pentru acea ordine de fapte. Ideologia este un exercițiu prin care un fapt contingent este socotit necesar în virtutea timporizării sale preeminente în comparație cu alte fapte din orizontul de ființare în care se află cel dintâi. Ideologia însăși are o asemenea poziție față de toate ipostazele, formele, elementele dictaturii judicativului, în orizontul acesteia, adică în toposul logos-ului formal. Acest fapt a fost deja obținut prin operarea reducției judicative. Ne-ar
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
concordantă), care înseamnă deschidere reciprocă, în acest caz, și desființează însuși Divinul; faptul din urmă este cu totul firesc pentru ceea ce numim, pe bună dreptate, "fenomen religios", fiindcă scoate Divinul de sub autoritatea în-ființătoare a timpului, adică îl scoate din orizontul ființării, care nu convine acestuia. Prin urmare, ideologia religioasă nu are nici o atingere cu Dumnezeu cel viu ("non des philosophes et des savants"230); ea produce un Dumnezeu abstract, de exemplu, Dumnezeu care a murit, despre care vorbește Nietzsche sau, mai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acest nou exercițiu identitar, ideologia își uită limitele, prezentându-se ca unic temei al unor prefaceri sociale, culturale, economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentându-se ca unic temei al unor prefaceri sociale, culturale, economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției judicative a dictaturii judicativului); dar de aici ea
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
economice etc. Noutatea absolută pentru acest stadiu al ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției judicative a dictaturii judicativului); dar de aici ea se alege cu o suspectă putere de rezistență în timpul istoric
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ideologiei este tăria cu care ea își trece unele elemente proprii în condiția unei ființări neîmplinite, timporizate doar secund, în lipsa primei timporizări, ființare care ar putea fi numită simbol nereflexiv. O asemenea "ființare" este lipsită, așadar, de întemeierea sa ca ființare propriu-zisă prin prima timporizare (așa cum aceasta din urmă a fost dezvăluită în condițiile reducției judicative a dictaturii judicativului); dar de aici ea se alege cu o suspectă putere de rezistență în timpul istoric, deși, pe de altă parte, tocmai ea constituie
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
termenul prin care este pus în circulație simbolul nereflexiv este luat, de ideologie, din filosofie, mai cu seamă, sau din logică sau știință, din locul său de obârșie, altfel spus; aici, în locul de obârșie, el funcționează firesc, în condiție de ființare, fiind îndeplinite ambele condiții judicativ-constitutive pentru a avea de-a face cu "ceva" (cu o ființare): a suportat ambele timporizări. Desigur, semnul nu este tot una cu simbolul; dar tocmai ideologia are scopul de a provoca această trecere, veritabilă schimbare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu seamă, sau din logică sau știință, din locul său de obârșie, altfel spus; aici, în locul de obârșie, el funcționează firesc, în condiție de ființare, fiind îndeplinite ambele condiții judicativ-constitutive pentru a avea de-a face cu "ceva" (cu o ființare): a suportat ambele timporizări. Desigur, semnul nu este tot una cu simbolul; dar tocmai ideologia are scopul de a provoca această trecere, veritabilă schimbare de statut ființial; totuși, nu este vorba aici decât despre atașarea, prin discurs, la semnul prin
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]