13,616 matches
-
unor materii prime, a forței de muncă și a altor resurse existente În țara În care investește, fără a face cheltuieli suplimentare de transport, cheltuieli cu pregătirea forței de muncă Lărgirea pieței de desfacere a produsului finit intrarea cu produse finite nu doar pe piața țării În care s-a investit ci și posibilitățile de export pe piețele cu potențial de consum mare ale țărilor vecine. Posibilitate de accesare facilă a pieței de Împrumut și nivelul ratei dobînzii la credite oferite
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
la o stratificare globală de so cietăți și comunități tot mai angrenate în ordi nea globală și, pe de altă parte, de societăți și comunități tot mai marginalizat e, la ruperea relației dintre su veranitate, teritorialitate și puterea statală. De finită ca proces de extindere, adâncire și grăbire a interconectării piețelor glo bale, globalizarea este situată într un continuum spațio temporal al schimbării, cu „legarea și extinde rea activității indivizilor peste regiuni și co nti nente“. O diferențiere a aces tui
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
p. 41) Absorbția duce în timp la o omogenizare organizațională și a culturii de afaceri a firmelor implicate. Păstrarea se referă la menținerea practicilor de management și a motivațiilor firmei achiziționate. Simbioza presupune un sistem rezultant de firme cu subsisteme finite, bine delimitate, dar fără frontiere, pentru a permite potențarea reciprocă a afacerilor. Holdingul reprezintă forma de organizare în care o corporație-mamă deține un număr suficient de mare de acțiuni în cadrul unor societăți numite firme-fiică, pentru a avea controlul acestora. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
celuilat, nu numai teritoriul fiind impărțit ci și clientela aferentă 135. Împărțirea surselor de aprovizionare se poate realiza între doi sau mai mulți producători, dacă avem în vedere materia primă sau între mai mulți distribuitori dacă avem în vedere produsul finit. d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiții inegale la prestații echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un dezavantaj concurențial. Este o practică care are drept scop eliminarea unui agent economic de pe piață prin discriminare. e) Condiționează încheierea
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
Uniune, devenind accesibile și absolvenților români aspiranți la "elite". O ciudățenie este că reușitele de "afară" nu se repetă "înăuntru". La noi s-au început multe obiective, dar foarte puține se și finalizează. De-abia așa costurile cresc, calitatea produselor finite scade, la fel, scad satisfacțiile umane. Sistemul de învățământ pare că slăbește ori se complică zadarnic prin reforme nebazate pe teste prealabile și consultări cu educații și educatorii, cu părinții și beneficiarii din instituțiile publice și private. Realizările doveditoare ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nervoasă și diverse mijloace folosite în încercările de validare-respingere empirică și aplicativă a noilor achiziții. Acum, proiectele intră în execuție, care extinde ceea ce se acumulase în faza de "stație-pilot" prin care se făceau încercări și corectări de parametri ai produsului finit. Se înțelege că, în fiecare domeniu atât experiențele, cât și cercetările colaterale acestora capătă forme specifice. În matematică și logică, de exemplu, ori în filosofie și teologie nu există nici laboratoare, nici stații-pilot. Înseși etapele creației se pot modifica. De
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
14 țări europene, asiatice și insulara Cuba, erau tributare piețelor de mărfuri și de capitaluri occidentale, livrând în schimb materii prime și dobânzile la împrumuturile de miliarde de dolari de la băncile mondiale sau locale aflate tot în metropole occidentale. Produsele finite și serviciile necompetitive ale multor țări socialiste aveau debușee asigurate, cu prețuri și dobânzi foarte scăzute, în țările cu populații la nivel tribal. Costurile cursei înarmărilor apăsau din greu lumile a doua și a treia. URSS-ul și alte republici
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lucrării notează la pp. 264-265 că noi trăim mai mult în afara noastră și în lucrul de care ne preocupăm decât în sinele nostru. Prin urmare, filosofia existențialistă insistă pe cunoașterea de sine a omului ca ființă care uită că este finită (n.n). 8. În același loc Habermas menționează că însușirea tradiției se face atât prin conștiința hermeneutică, cât și prin critică. Și una, și cealaltă asigură conținuturilor culturale "puterea imperativă" și "continuitatea unei istorii prin care indivizi și grupuri se
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Benjamin asupra filozofiei transcendentale face auzite, în fundal, o serie de elemente mistice iudaice, mai precis ideea unei revelații „sparte“ în multiple fragmente care conțin, fiecare, scântei ale luminii divine neîmpărțite. La fel, conceptul de „experiență“ face ca ordinea mundană, finită, să poată fi privită din perspectiva Întregului metafizic care o cuprinde. Mai târziu, a vedea lucrul nu în statutul său de obiect al unui subiect, ci ca totalitate ontologică, devine pentru Benjamin un veritabil program. Pentru moment însă, doar reinter
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
obiectul pentru a-i revela natura infinită. Obiectul este o teză, afirmă Novalis, iar abso lutul este recunoașterea acesteia. Încă o dată, prin conceptul romantic al absolutului, Benjamin se opune de fapt, ca și în cazul kantianismului, înțelegerii abstracte a transcendenței. Finitul, lumea, obiectul își regăsesc originea divină nu prin pără sirea regimului lor ontologic, ci chiar în interiorul acestuia. Relația obiectului cu subiectul determină, după afirmația lui Benjamin, venirea la-ființă a primului: „Denn die Erkenntnis ist, nach dem Grundsatz der Gegenstandserkenntnis, ein
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
has been surrender to the profane.“ A spune, cu alte cuvinte, că Absolutul ori cărei opere de artă este o operă (inefabilă, infinită, totuși o operă) înseamnă a relativiza chiar presupoziția demersului cri tic, aceea a diferenței radicale dintre formele finite ale poeziei și infi nitul lor formal, dintre opera de artă „profană“ și recu pe rarea sa simbolică. Proza, pe care romanticii o caută ca ab solut al formei poetice, este doar secularizarea absolutului artei. Conceptul de „critică“ este apoi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al experienței, sustras intenționalității subiectului și, deopotrivă, imobilității temporale a conceptului unui obiect. O apropiere nu lipsită de pericole se conturează între conceptul de experiență la Benjamin și cel, hegelian, de cu noaștere speculativă. Medierea la Benjamin este însă una finită, ea însăși istorică, o rememorare salvatoare a trecutului petrecută, după cum voi încerca să arăt în capitolul al doilea, „în momentul crizei“. Îi lipsește acestei medieri caracterul anticipativ al speculativului, precum și încercarea, denunțată deja de mulți comentatori, de „imanentizare“ a trancendenței
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lume. Imaginile pe care Benjamin le întrebuințează pentru a descrie natura monadică a timpului istoric trimit, uneori literal, la tema spargerii vaselor (Shevirath) din kabala luriacă. Contracția divină (Tsimtsum) ca origine a procesului cosmologic determină propagarea luminii divine în forma finită a creaturii, în „vasele“ capabile s-o primească. „Les vases qui correspondaient aux trois Sephiroth les plus hautes donnèrent abri à leur lumière, mais quand vint le tour des six dernières Sephiroth, la lumière jaillit d’un seul coup et
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
urban. Este vorba de filmul lui Wim Wenders Himmel über Berlin (1987). Personajul principal, îngerul Damiel interpretat de Bruno Ganz, survolează în film detalii urbane, conversații trunchiate, ruine sau trasee fragmentare. Orașul se dă, în deplină stranietate, ca mozaic in finit, ireductibil la o unitate prestabilită. În afara oricărei istorii, lipsit de memorie, spațiul urban este străin, mut, incomplet. Asemenea unui învățăcel al lui Isaac Luria însă, Benjamin recompune, în urma șocului cotidian și a dispersiei percepției, scenariul unei experiențe (Erfahrung) care face
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Am însoțit odată pe cineva care a filmat vreo sută de ore în câteva săptămâni și după aia a montat jumătate de an. Eu filmez puțin și întotdeauna am montajul în cap. Care este raportul dintre materialul brut și materialul finit? Sunt niște reguli ce se învață în școlile de cinema, dar eu nu le știu. De exemplu, pentru filmul cu dervișii am avut un raport de 1 la 5. Cred că e o proporție uluitor de strânsă. Pentru Cabală la
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
despre mama lor, pentru că nu cred că trebuie să folosim imagini șocante, e mai bine să fim mai reținuți. Presupun că filmați destul de mult, din moment ce nu știți ce urmează să se întâmple. Care este raportul dintre materialul brut și cel finit? Cam 1 la 15. Când vizionați materialul brut, pe parcursul filmărilor sau la sfârșit? Depinde unde filmezi. Dacă ești la București, atunci ai materialul în ziua următoare. În Moldova am așteptat câte zece zile, pentru că am filmat pe peliculă. Descoperiți lucruri
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
Câmpeanu, care a murit la câteva săptămâni după ce am filmat. El știa bine istoria Partidului Comunist Român, dar s-a ascuns de Ceaușescu în nișa lui, ca sociolog la Radioteleviziune. Filmați mult, care este raportul dintre materialul brut și cel finit? Noi am învățat încă pe peliculă, și acolo raportul era aproximativ 1 la 6. Acum, chiar și pe video, eu încerc să mă limitez, de ce? A filma orbește, fără răspundere este un autogol imens, pentru că nu ai timp să pui
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
multitudinea problemelor generează, de fapt, creativitate. Lipsurile de ordin tehnic sau financiar te obligă să găsești soluții. Când plecai la filmare cu o cotă de trei sau, în cazul fericit, de patru la unu, adică pentru 10 minute de film finit aveai 30 de minute de peliculă, erai obligat să gândești de acasă ce vei face, să nu te lași furat de realitate, să știi ce vrei, ca să poți să te încadrezi în cantitatea de peliculă. Astăzi, dar mai ales mâine
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
perspicacitate, pitit în sînul nazismului, un nihilism radical care îl însuflețea din interior pe führer și furiile sale. Nihilismul este cu totul ambivalent în consecințele sale. El poate îndemna la asumarea curajoasă a angoasei condiției umane, la acceptarea acestui destin finit și nedesăvîrșit pe care Europa îl negase și deificase fără încetare. El îndeamnă la îmbrățișarea vieții fără a-i putea descifra un alt sens decît acela de a trăi pentru a trăi. Însă el poate îndemna în egală măsură la
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Karamazov, al nefericirii lui Stavroghin? Astăzi, Milan Kundera poate recunoaște retrospectiv în Quijote, Faust și don Juan eroii tipic europeni, deoarece aceștia sînt eroi ai eșecului și ridicolului aflați în căutarea sublimului și absolutului 21. Fiecare în felul său respingea finitul, credea în nesfîrșit, neglija principiul de realitate chiar în momentul în care acesta își impunea prezența. Și asta în vreme ce lumea burgheză, capitalistă, științifică obținea succesele cele mai răsunătoare datorită faptului că se supunea tuturor principiilor realiste. Astăzi știm însă că
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
care acesta își impunea prezența. Și asta în vreme ce lumea burgheză, capitalistă, științifică obținea succesele cele mai răsunătoare datorită faptului că se supunea tuturor principiilor realiste. Astăzi știm însă că știința, capitalismul, Europa se supuneau în profunzime unor impulsuri ce respingeau finitul, credeau în nesfîrșit și aveau în cele din urmă să uite de principiul de realitate. Literatura europeană n-a încetat să poarte în sine negativul nevăzut, făcut din suferințe și eșecuri, al imaginii euforice a progresului nedefinit și a cuceririi
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
teoretizat la Iași, cu ani buni înaintea lui Nietzsche, supraomul... Rigori de conținut utilizarea, în cadrul prelecțiunii a două comparații 27, una la început, alta la final; probabil nu doar "încălzirea sălii" se urmărea prin acest procedeu, ci impresia de "obiect" finit, de lucru rotund, armonios. Comparația, ca mijloc literar, indică preocuparea pentru spusa frumoasă, dar, în același timp, indică permanenta rigoare a raportării la altceva; când compari părăsești, de fapt, tentația unilateralității, ai privirea ațintită, deopotrivă, înăuntru și în afară. Obligativitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
elaborarea operei de artă), cât și la nivelul creator (odată experiență vizionara consumată, eul o traduce într-o opera de artă). O abordare pur textualista a universului vizionar blakean riscă să rateze tocmai complexitatea acestuia, care se desfășoară dincolo de frontierele finite ale operei. Blake trăiește într-o epocă în care valorile raționaliste sunt permanent zguduite, fiind înlocuite de altele noi, acestea din urmă făcând apologia forțelor obscure ale naturii, inspirației și imaginației. Zeitgeist-ul revoluționar al secolului al XIX-lea subminează și
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
un caracter dual. Totuși, intelectul nu poate furniza, de unul singur, un răspuns satisfăcător la problema ontologica a eului, iar verigă lipsa este descoperită de un alt filosof german, care sugerează că imaginația ar putea fi puntea de legătura dintre finit și infinit, dintre ceea ce vom numi, mai departe, înțelegerea empirica și înțelegerea vizionara a realității. Cel care distruge sistemul creat cu migala de Kant este Fichte. El respinge din start ideea de "lucru în sine", pe care-l consideră un
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
limitările sale. Totuși, Fichte este optimist și crede că descoperă cheia contradicției în ideea de "imaginație", facultate grație căreia eul poate acționa în interiorul său. Pentru prima dată în istoria gândirii, imaginația apare că un stimulator vizionar, apt de a suda finitul și infinitul: "Schimbarea de roluri a eului în și cu sine, prin care el se afirma că simultan finit și infinit [...] este puterea imaginației (subl. în text)" (1970, p. 193). Aici s-ar putea identifica originea ideii lui Blake legate
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]