6,379 matches
-
Legea Divină totul se împletește Într-un mister al vieții ce dăinuiește. Aura mea se interferează cu a ta La fel cum munții sărută Cerul, Și valurile se nasc unele din altele. Razele soarelui din zori Sărută pământul cu răcoroși fiori, Razele Lunii, marea sărută, Și roua pe flori coborâtă. Privește Răsăritul! Dragostea mea La orizont se naște Curcubeul Din împreunarea Soarelui cu Marea La fel cum sărutul înflorește în noi. La Asfințit, roșul Curcubeului Se topește în Mare, Cum se
SĂRUTUL de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361840_a_363169]
-
Trupurile se strâng încorsetate Simțindu-se așa de bine împreună, Rămânând așa, plutind departe În ceruri senine fără lună. Tu ai uitat iubita mea Că am murit de mii de ori? Dar mi-ai produs reînvierea Prin ai iubirii dulci fiori. Acum toate sunt așa departe Dar revin mereu în amintire, Vor deveni din nou realitate Sub așa de blândata privire? Fălticeni August 1964 Referință Bibliografică: Speranța / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 371, Anul II, 06 ianuarie 2012
SPERANŢA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361839_a_363168]
-
hulpave a trupului. doar sufletul cere mântuirea... am privit profund ochii dragonului sufletului meu. dragon de pământ, împletit cu apele nesiguranței unei vieți adâncite în durerea asumată. uneori uit să afirm asumarea, lăsând golul să-mi astupe flautul, din lemnul fiorilor gândului. sare și mercur în pletele de foc ale dragonului meu, cântă întoarceri, răsuciri în vulcanii nestinși, ascunși adânc în trupul neștiutor... și... mă ridic... genunchii înroșiți, înghiontiți de dorințele induse, roagă pământul să le aștearnă pentru o clipă groapa
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
485 din 29 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului Mă întorc la tine, iubito, lângă foc, La casa răzlețita, ca un cuib uitat, noaptea dorinței o mângâi s-o sufoc, la geam vântul se-ncinge ne-ncetat. am somnul viscolit de un fior rece În care sânii-ți plâng după vesminte, Auzi fuge timpul prin ceasornic trece luna prin perdele se face că minte. Trupul tău mă arde că un șarpe de jar, peste voința sedusa și sihastra, În sobă trosnește butucul de
TU DORMI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361970_a_363299]
-
sensul cuvântului Partid. „Partid, partide, s. n. Grupare de oameni uniți prin comunitatea concepțiilor politice, ideologice, a intereselor sociale etc., partea cea mai activă și cea mai organizată a unei clase sau a unei pături sociale.” Nu m-ar fi trecut fiori reci prin șira spinării, dacă nu ar fi început explicația cuvântului Partid cu: „Grupare de oameni ... ” Doamne! și apoi textul continuă: „ ... uniți prin comunitatea concepțiilor politice”. Îmi face impresia că Vasile Breban - autorul Dicționarului atât de generos în explicații, nu
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat iubito de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre hohotele de plâns. Mama este în spital într-o stare foarte gravă. - Ce a pățit? Pe Mircea l-au trecut fiori și o transpirație rece i-a umezit șira spinării. - Comoție cerebrală. Este în comă la serviciul de urgență. - Când s-a întâmplat nenorocirea? - Astăzi după ora zece. M-au anunțat la serviciu și am venit cât de repede am putut
DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361893_a_363222]
-
ascuns în ceasul din perete Și-n fotografii privite cu... regrete. Mii de întrebări fruntea îmi încruntă Iubirea tinereții cu gândul se confruntă. Vom mai simți-n adâncuri iubirea fermecată Ce am ascuns-o-n inimi, de ani... ferecată? Acel fior vrăjit ce-l ascundea privirea Când ne-om revedea, vom simți iubirea? Voi îngropa în suflet, tot ce n-am trăit... Iubirea ne-nțeleasă atunci, s-a răzvrătit Sulițe de foc inima-mi străpunge Să ne revedem, oare vom ajunge? copyright
SĂ NE REVEDEM, OARE VOM AJUNGE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1257 din 10 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361987_a_363316]
-
Articolele Autorului DĂRUIRE Am venit în lume să clădim ceva, Tatăl Creator ne tot îndrumă; Ție poetule îți dau poezia, Mergi înainte, nu privi în urmă. Bijutierule tu taie-n aur flori, Dansatorii cu mișcări se avântă, Cântăreții îți produc fiori, Fiecare în vreun fel ne-ncântă. Poetul își clădește prin cuvinte, Din visuri un mare Univers, Cu versul merge mereu înainte, Urmărind eternul poetic crez. Referință Bibliografică: Dăruire / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 482, Anul II, 26
DĂRUIRE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362046_a_363375]
-
e mai presus de toate, La fel ca voi, cu mii de ani în urmă și alții au mai fost. Menirea-i să iubiți, să nu uitați această de se poate! Iubiți cu tâmplele cărunte că la douăzezi de ani Fiorii fericirii mereu spre înalturi să vă poarte, Să vă doriți iubire așa cum vă doriți de mii de ani Chiar și numai cu aceasta, să fiți bogați se poate. Toți cei ce încă sunteți tineri să nu îmbătrâniți Fără să știți
IUBITI-VA PRIN FLORI de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362048_a_363377]
-
picurii de sânge ai Iubirii Domnului. Devenind lăcaș al lui Hristos, lăcaș al Duhului, Obiectul iubirii devine subiect al dragostei: El în tu, în noi, noi în Unul în Trei. Creștinul trăiește în Dumnezeu, recăpătându-și libertatea de acum creatoare. „Fiorul înaintea Crucii de-viață-făcătoare, înaintea iubirii nebune a lui Dumnezeu, ne deschide Duhului Care eliberează din interior libertatea noastră, care luminează asemeni unei inspirații creatoare, unei vieți, unui foc, fiindcă El Însuși e interioritatea a tot ceea ce există, Viața vieții, parfumul
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (3) LIBERTATEA de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362002_a_363331]
-
se întronizează slava deșartă, ce asistă fascinată la parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem noroc spaima poate cuibări în noi frica de Dumnezeu- ca început al înțelepciunii, al venirii de la
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
prin har esența lucrurilor, cosmosul ca Poem al Creației devine un imens dialog între Ziditor și creaturile Sale. Lumea simbolurilor anticipează Întruparea Cuvântului. Cel Nepătruns, Cel Neapropiat se apropie de noi, prin Naștere, Cruce și Înviere. În Simbol se resimte fiorul emoției cu estetica luminii sale, provocând cunoașterea filocalică. În Aura Slavei lui Dumnezeu, rațiunea omului se inserează în lumina cunoașterii, presimțind preamărirea Atotcreatorului, iar prin harul Crucii și al Învierii, poate pătrunde savoarea mistică. "Dacă Dumnezeu i-a cerut lui
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
brusc un tonou Răsturnată-ai să vezi luna Trece ziua și se scurge Vlaga lumilor caduce Și-altă noapte îmi aduce Taina vieții demiurge Câtă ață pe mosor Mă mai leagă de pământ? Toată viața un avânt Pentru stropul de fior! Referință Bibliografică: Am căzut din cercul sacru / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 381, Anul II, 16 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
AM CĂZUT DIN CERCUL SACRU de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362066_a_363395]
-
șase luni, s-au adunat peste 16.000 de strofe. Proiectul se încheie abia în septembrie, așa că sînt șanse mari ca „Ruga“ să urce în Cartea Recordurilor, peste cîrnat. Se scrie pe nerăsuflate, se scrie cu patimă, se scrie cu fior patriotic, se scrie dulceag. Cel mai lung poem al națiunii înghite fără ezitare strofa doamnei Liliana - „Sînt Puiul de Om, / Ce am crezut în viață! / Dar dintr-un colț de dom / Țîșni dezamăgirea din ceață!“, laolaltă cu strofa doamnei Mariana
INTERNAUTUL (”RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT”, CEL MAI LUNG POEM PENTRU CARTEA RECORDURILOR) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362081_a_363410]
-
o ceață întrezăresc, Cortegiul funerar. Pleca bunica, mi-o amintesc, Dar, ca o umbră doar. Tata mi-a spus: ,, Dă-i ultimul sărut!” Aveam trei anișori (1951) I-am spus: ,,E �ECE” și n-am putut, Mai simt și-acum fiori ! . . . Poarta deschisă . . . Ca un taifun prin curte a trecut . . . Plângeam pe prispă, cui să mai spun că Ida, m-a bătut ! ( o vecină ) ,, Unde-i bunica, unde s-a dus ? Adu-mi-o înapoi !” Plângea și tata, încet mi-a
BUNICA de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365824_a_367153]
-
în albe punți. Și-mbrățișați pe-a lumii verticală vom dănțui în toamnele mierii, când în nuntiri de vrajă și cabală vom da iubirii tonuri azurii. Tu adă-mi cânt zvonit din blânde gene și-a ta mireasmă plină de fior, te-oi aștepta pe-o frunză-n zbor alene să sorb din albul măr rotund mustiri de dor. Leonid IACOB Referință Bibliografică: așteptare / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 595, Anul II, 17 august 2012. Drepturi de Autor
AŞTEPTARE de LEONID IACOB în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365853_a_367182]
-
El - este zeul la care - cu smerenie- ar trebui să ne-nclinăm pentru că El ne poate dărui corabia cu vise care poate pluti pe miresme de albi trandafiri... VIAȚA MEA... Un vis și-un dor viata mea - toată, așteptare în fior, resemnare niciodată, doar speranță și iubire de care mereu se agață un vis... ȘI VINE O VREME... Și vine o vreme când cerul din noi nu-și mai găsește seninul și roua petalei din crângul cu foi. Și vine o
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
aș putea - întinzând un braț - să te-ating, amărâte prinț! Tu stai și mai cugeți și-ngăduitor ne privești din grădina cea veche, un pas să mai fac în valul de mare c-un ghioc la ureche, tresar de-un fior pe spinare, din străfunduri de veac un glas chinuit și-ntristat șoptește vuit: „Nefericiții mei muritori, prea mult, se vede, voi nu v-ați schimbat...” LA DOMUL DIN LUND... Doamne, sunt așa de mică și neînsemnată o furnică, ce-aleargă
MITURI, CANTILENE ŞI POEME de NONA TUDOR HERDEANU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365869_a_367198]
-
poetului, în poezia „Eminescu” însumează simbolul unității eterne, mitice, a unui neam investit cu o misiune nobilă. În făptura mitică a poetului se adună „ tot sufletul neamului,/cu adâncul adâncului/ cu freamătul codrului,/ cu mireasma ierbilor,/ cu fugile cerbilor,/ cu fiorii piscului/ cu legile sângelui/ iată-l viu, cum altul nu-i,/ inimit peste măsură/ în lunateca-i făptură/ Sub Ceahlăul funții lui.” Eminescu dobândește în ochii lui Cotruș legături cu imperiul roman, moștenind o vocație sigură a universalității. Ideea voivodală
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
fel, avem descrieri ample ale locurilor acțiuni, cu amănunte interesante, care pot scăpa simplului vizitator. Dincolo de aceste elemente de balzacianism, cât privește partea de romantism, ei, bine, povestea de dragoste - inedită și deloc confortabilă, casnică - este prezentă și ne dă fiori nebănuiți, asta și datorită elementelor de modernism pe care autoarea le grefează în pagini, anume o reflectare din mai multe unghiuri a personajelor, astfel încât avem o imagine multidimensională a lor, o conturare 4D, am zice împrumutând din limbajul filmului supertehnicizat
DESCOPERIREA DE SINE – CA AVENTURĂ A CUNOAŞTERII LUMII de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365928_a_367257]
-
putere, Să îți aducă mângâiere. Să pășească-n rând cu tine, Cruce din trupuri la rău și la bine. Un înger le face pe toate, Cu inima lui le socoate, Îți împrumută aripile-n zbor, Te-nalță cu-n dulce fior. Este un înger pe pământ, Trimis din ceru-nalt și sfânt. Îl porți în gând, e minunat, Omul înger ți-a fost dat. Referință Bibliografică: Oamenilor Făclii / Adriana Tomoni : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1220, Anul IV, 04 mai
OAMENILOR FĂCLII de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365958_a_367287]
-
Un talent poetic incontestabil, Alexandra Mihalache evoluează cu fiecare nou volum publicat, impresionând prin trăirile sale poetice, prin muzicalitatea versurilor, prin crezul său optimist, prin spontaneitatea și aerul nostalgic al discursului liric: „Când inima îmi cântă la vioară/ Pulsează un fior dumnezeiesc,/ Lumini de aur care mă-nconjoară// O doină în priviri îmi împletesc,/ Apoi din ceruri îngerii coboară/ Și raiul meu la viață îl trezesc.“ (Sonetul regăsirii - pag.54 Pentru eleganța și frumuseța versurilor, aș reproduce câte o strofă din
ÎN POEZIILE SALE, ALEXANDRA MIHALACHE DEZMIARDĂ CUVÂNTUL de IOAN VASIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365966_a_367295]
-
stau în aer suspendate parcă / în vânt îmi răvășește gândul plin, / de toamne ce au mai trecut odată” (Liliana Petcu - „Copacul”) Timpul cu aripi largi și răzvrătite apare repetitiv în poemele lui VICTOR GHE. STAN. Clepsidra ținută în mână dă fiorii timpului ireversibil și aduce discreta serbare a sufletului, care nu se teme de perspective abstracte, ci se bucură de imboldul revărsărilor albastre, ca semn al infinitului: „Când ții clepsidra în mână / Clipa se pietrifică în fulger / Peste priviri pătrunzătoare / Urmate
ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DE PE TOATE CONTINENTELE CRONICĂ DE ELENA ADRIANA RĂDUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365950_a_367279]
-
una cesta di carbone Estratto dalla milza della terra, Lavoro all'uncinetto lo scialle che mi soffocherà Ancoră un'altra dolce tentazione. E' una sorta di gioco d'ombre cinesi Sulla tappezzeria ove mi tuffo Come dentro un vaso di fiori di ginepro. Non sono i colori adatti, Non è îl profumo che dovrebbe emergere Nel motivo di cotone d'Egitto. Tra fili rotti coi denti, I gatti sgattaiolano verso îl cappello Da cui escon giovani conigli di peluche. La nostră
MONADE (4) – POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366001_a_367330]
-
este în zestrea noastră folclorică, nu reprezintă comoara noastră străveche. Un Dragobete născut din ființa Dochiei (Daciei) și a spiritului muntelui, care s-a metamorfozat într-o plantă numită „Năvalnic”, la fel de năvalnic precum furtuna dragostei, care strecoară în sufletele tinerilor fiorul primelor iubiri, este cu adevărat emanația ancestrală a epicului autohton. Animal fabulos, al cărui corn divin neutralizează acțiunile malefice și otrava, separă apele poluate și are misterioasa putere de a detecta ceea ce este impur, chiar și cea mai mică alterare
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – FEBRUARIE 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366026_a_367355]