2,868 matches
-
ar fi privit-o (aflându-se toți în momentul acela la o oarecare distanță, Lung trecuse mult în dreapta) ar fi dat totul pe seama unei conversații vioaie și banale ca între vechi cunoștințe. Îi simțeam în timpul acesta strângerea mâinii, apoi încercarea firavă, de secunde, a mângâierii coborând de-a lungul degetelor și a podului palmei, dar, în răgazul de eliberare a unei clipe, îmi retrăsei cu tristețe mâna, prefăcându-mă a nu-i înțelege adeziunea, nimic din rostirile-i tăcute, tremurătoarele-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Paralel cu negocierea documentelor, evoluția situației din Republica Moldova, Iugoslavia și Nagorno-Karabah făcea obiectul unor discuții separate, în cadru oficial sau neoficial. Delegația română în consultări permanente cu M.A.E. și ținând seama de faptul că diplomația Republicii Moldova era încă firavă, nu stăpânea "secretele" negocierilor multilaterale dominate de regula consensului, dar și de jocul de interese s-a implicat activ în identificarea celor mai bune soluții, care să răspundă intereselor Republicii Moldova, complexității și gravității momentului. După consultări desfășurate în diferite capitale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
staruri porno? Către: Lucky Star PI@yahoo.ie De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Mustața Încearcă Immac. Către: Aidan maddox@yahoo.com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: În recuperare Mi-am scos ghipsul azi. Nu mai seamănă cu mâna mea, e o chestie mică, firavă, stafidită și așa de păroasă, aproape la fel de păroasă ca brațele lui Lauryn. Genunchiul meu e în formă destul de bună (și fără păr). Până și unghiile mi se refac. A mai rămas doar fața. Te iubesc. Fata ta dragă, Anna Către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vrut să vii aici în seara asta, nu-i așa? Nu, doamnă, nu am vrut. —Dar ai venit pentru că te-a rugat altcineva, așa e? — Da, doamnă, soția mea, Leanne. Camera s-a mutat pe femeia de lângă el, o făptură firavă și uscată, cu o claie de păr blond, tapat, ca vata pe băț. Leanne, se părea. — Știi cine îmi spune toate astea? a întrebat Neris. —Nu, doamnă. —Mama ta. Ray nu a spus nimic, dar fața lui s-a crispat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de pe fotografie. Am rămas uitându-mă la ea, în timp ce creierul meu îmi spunea, nu poate fi adevărat, dar știind instinctiv că așa era: băiețelul acesta se născuse cu doar optsprezece luni în urmă. Fotografia era însoțită de o scrisoare: felicitarea firavă s-a deschis și s-a dovedit a fi o coală de scris. Dar nu mă interesa să aflu ce are de zis, tot ce voiam să știu era cine este. Am căutat numele care semna și - surpriză, surpriză - cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e minunat? Detta (cu chipul imobil): De unde ai știut unde să mă găsești? Tessie: Unde altundeva ai fi putut să te duci? N-ai pic de imaginație. N-ai avut niciodată. Continuă, Detta. Cred că tocmai îi spuneai drei Vezică Firavă că Racey O’Grady nu înseamnă nimic pentru tine. Detta: Nu, voiam să spun... Tessie: O să-ți spun eu ce-ai vrut să spui. L-ai tras pe sfoară. Sunt destul de supărată pe tine, Detta. Ai vrut să-l înnebunești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înainte de sfârșit. Eu: Spuneți-mi. Tessie: O să-i spun, Detta. Detta: O faci doar ca să-mi faci mie în ciudă. Tessie: Bineînțeles! Fiul meu a fost cât pe-aci să fie ucis din cauza ta în după-amiaza asta! În regulă, Vezică Firavă. Detta ne-a promis mie și lui Racey că Harry va ieși în curând din schemă - ce-i drept, nu ne-a spus că Racey va fi cât pe-aci să fie ucis - și că ea va prelua afacerea împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întors acasă de la exercițiile pilates. Era o după-amiază caldă și m-am cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea, în camera de zi, întocmai cum eram de fapt. N-am fost deloc surprinsă să-l descopăr deodată pe Aidan lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Se spune că a jecmănit ținutul Rif. — Principii au jecmănit mereu provinciile și nimeni nu le-a refuzat vreodată din pricina asta mâna fiicei sau surorii. — Și cu femeile, cum stă? M-a privit din cap până-n picioare, stăruind asupra pufului firav de pe chipul meu. Ce știi tu despre femei? — Știu ce trebuie să știu. A schițat un zâmbet; privirea mea hotărâtă l-a înghețat. S-a întors spre maică-mea, părând să întrebe dacă trebuia să continue o astfel de conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
departe nici de aproape, cu căsătoria surorii mele. Și care, totuși, era singurul care o mai putea împiedica. Astaghfirullah. Ne-a deschis chiar el. Nu-l mai văzusem până atunci fără turban. Parcă era gol și de două ori mai firav. Nu ieșise toată ziua din casă, căci de două vineri îl durea într-o parte. Avea șaptezeci și nouă de ani, ne-a spus el, și socotea că trăise de ajuns, „dar asta judecă doar Dumnezeu“. Vizita a doi ștrengari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
apoi, după moartea acesteia, de maică-mea, căci unchiul nu mai voise să se recăsătorească, temându-se desigur că o mașteră s-ar arăta nedreaptă față de fetele lui. Având doisprezece ani la moartea tatălui ei, Fatima mi se păruse întotdeauna firavă, ursuză și fără urmă de prospețime. Khâli nu mă invitase niciodată limpede s-o iau în căsătorie, însă știam că-mi era sortită, pentru că e în firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de balsam, Nur își dădu vălul la o parte și stătu astfel vreme îndelungată, fără să se miște, fascinată, visătoare. Repetă, parcă doar pentru ea însăși: — În lumea întreagă nu există decât tulpina asta. E atât de subțire, atât de firavă, și cu toate astea atât de prețioasă! În ochii mei, arborele părea cu totul obișnuit. Frunzele lui semănau cu cele ale viței-de-vie, dar în mic. Era plantat chiar în mijlocul unui izvor. — Se zice că dacă ar fi udat cu altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vă sunt favorabili? Știm ce s-a întâmplat când Vitellius s-a dus la Mevania, la cererea soldaților... A ajuns acolo înconjurat de senatori, înspăimântat și nesigur. Printre soldați erau și spioni de-ai noștri. Știm că, pe când lansa îndemnuri firave pentru trupe, pe deasupra capului său au trecut în zbor o mulțime de păsări negre, care au întunecat cerul. Ăsta e un semn bun? Nu înseamnă oare că zeii i-au întors spatele? Iar când a săvârșit sacrificiul în cinstea zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
celor tineri sau a colegilor aflați într-un moment dificil al vieții, iată doar câteva dintre coordonatele muncii ei în acest lăcaș. A rămas alături de noi, prelungindu-și activitatea la catedră cu aceeași energie uimitoare la o persoană atât de firavă, până când o boală cumplită a frânt acest destin de excepție. Omenie și blândețe, iubire față de semeni în sensul creștin al cuvântului, devotament până la sacrificiu față de familie, un cuvânt de încurajare pentru toți izvorât dintr-un suflet adânc ce și-a
GÂNDURI DIN SUFLET DESPRE CEI CARE AU PUS SUFLE. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Loredana Ţară () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_583]
-
formă de zile mari în ciuda burdihanelor pline cu bere, a celulitei care ne căptușea trupurile, a sudorii care ne năclăia părul și a transpirației vâscoase. La chioșcul de cărămidă se găseau de vânzare ziare de pe Fleet Street. Engleza barmanilor era firavă, dar la obiect: toți știau să spună nu e gheață. Și iată-ne pe toți mergând acasă. Fete în tricouri largi și blugi retezați, sau uite altele îmbrăcate într-o parodie de costum indigen superfeminin, alcătuit din volane și pliseuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gândurile perverse, sâcâitoare, care și-au găsit sălaș în capul meu. Laptele la cutie, pus pe pervazul ferestrei și saltelele duble, jilave, întinse pe jos, le ajută să crească tot mai voinice pe zi ce trece. Ce-i drept, erau firave la început, dar nimeni n-a încercat să le izgonească, și-apoi ele sunt obișnuite cu terenul nesigur, cu viața precară. Necesitatea istorică e implicată aici. Dar și necesitatea isterică. În timp, toate gurile bărbaților vor deveni gazde pentru sulele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Că avem și destul balast în comportarea noastră față de cea care ne‐ a dat viață și ne‐a învățat să mergem în lume. Să‐l urmărim și pe omul nostru C. ștefanache! “În plină stradă o femeie bătrână, o ființă firavă, curățel îmbrăcată, cu o față blândă sau încremenită într‐o anume blândețe, să zic așa, disperată, suportă înjurăturile cele mai murdare care ies din gura unui individ destul de tânăr, slinos, cu o față plină de tumefieri, urme ale alcoolului sau
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
stătea o siluetă fără chip, lungă, neagră, pleșuvă și cu inele cu piatră pe fiecare deget, care râdea și râdea și iar râdea: râsul lui Deggle. Camera era încă în întuneric, căci pânza de sac stătea în calea primelor raze firave de lumină. Vultur-în-Zbor se ridică și inspiră cu sete, preț de o clipă agitată, apoi văzu că așternutul lui Dolores O’Toole nu era desfăcut, iar balansoarul lui Virgil Jones se legăna, gol. Ieși afară. Domnul Jones și doamna O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
O schimbare în treburile oamenilor care, la momentul potrivit, duce la reușită. Dragul de Brutus. Mă întreb dacă a avut dreptate. E cert că treburile mele trec printr-o mare schimbare. Legătura dintre momentul potrivit și reușită este totuși cam firavă. Dar mă-nvârt în jurul subiectului. Poate că mă cam codesc să încep. Voi începe. Cunoști vechile mele defecte: lenea crasă, o trăsătură a minții mele flușturatice, mi-a zădărnicit aspirațiile spre arheologie. Paradoxul face că că lenea m-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
nimic nu mă poate răni. Bărbatul își dădu seama că Media avea perfectă dreptate. Prepelicarul merse înaintea lor până într-un loc aflat imediat în spatele primilor copaci. închise ochii și murmură: — Sisipi, Sispi. Deveni transparentă. Aproape că dispăruse, dar extrem de firavul contur care mai rămăsese din ea făcu un pas la dreapta și așteptă. Media căscă ochii mari, apoi îi închise și strânse din buze. Vultur-în-Zbor o conduse până la Poartă. Virgil Jones și Liv s-au uitat cum cele trei contururi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
contur care mai rămăsese din ea făcu un pas la dreapta și așteptă. Media căscă ochii mari, apoi îi închise și strânse din buze. Vultur-în-Zbor o conduse până la Poartă. Virgil Jones și Liv s-au uitat cum cele trei contururi firave urcă pe povârnișul muntelui, pășind într-un mod miraculos pe acolo unde nu exista potecă pe care să mergi, până când nu s-au mai văzut. Erau niște umbre atât de palide, încât nu a durat mult până să dispară. Liv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dar să regrete, intrigată, că nu-și mai amintea ceva despre mine, orice, un cât de neînsemnat lucru, doar să-i vină în față din acel timp în care nu vedea nimic. Continuam să o privesc, nepăsându-mi că fata firavă cu ochelari se aplecase peste umărul meu și îmi împingea o farfurie cu sarmale sub nas. — Te doream, continuam să-i spun în gând, și-mi era de-ajuns dorința aceea din mine. Îmi era de-ajuns să te văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neașteptat de nimeni în Lume. Băiatul adormise, cu brațele pe după umerii mei. Am dat să mă desprind ușor de el. Am văzut-o atunci pe ea sprijinită în ușorul ușii. Nu-i zăream fața, doar conturul trupului desenat în lumina firavă, stinsă a beculețului din capătul holișorului. O lumină pierdută, de înserare blândă, șovăind să pogoare în Lume. Mi-a făcut semn să nu mă mișc, să nu trezesc băiatul. A venit și s-a așezat pe marginea patului, lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Matvei începuse să cânte ceva. Avea o voce groasă, răgușită, venind parcă din plămâni cavernoși. O voce ciudată, învăluitoare, ca un geamăt de om bolnav, crustat de tăieturi adânci, care nu se mai ostoiesc. O voce stranie, în trupul lui firav, de lungan gata parcă să se îndoaie după cea mai mică pală de vânt. Părea fragil Matvei, dar ascultându-l cântând, așa beat cum era, așa beat cum eram, am simțit forța din sufletul lui (folosim chiar și în mileniul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și umbre prin preajma noastră, pierzându-se în josul Bulevardului, spre Cercul Militar, spre cinematografe, mai în jos, spre Cișmigiu, topindu-se în gura hulpav deschisă dincolo de încrucișarea cu Calea Victoriei. Priveam ușor speriat spre gura aceea de beznă în care se mistuia firava lumină venită din cer. Parcă o făptură uriașă aștepta acolo cu fălcile larg deschise, gata să înghită pe oricine s-ar fi avântat într-acolo. M-am bucurat că locuiam în partea cealaltă a orașului și nu aveam cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]