2,299 matches
-
aveam semnale că, de exemplu, scena nu este pentru mine. Tot din acea perioadă îmi amintesc că eram în vizită în satul natal la o mătușă. Casa era la strada principală, eram doi trei copii la gard, aveam și un fluier din tablă zincată cumpărat de la ,,Bâlciul” care tocmai poposise în sat. Pe stradă mai treceau mașini, iar la un moment dat se întâmplă că atunci trece o mașină și eu suflu zdravăn în fluier. Basculanta oprește, șoferul se uită de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
copii la gard, aveam și un fluier din tablă zincată cumpărat de la ,,Bâlciul” care tocmai poposise în sat. Pe stradă mai treceau mașini, iar la un moment dat se întâmplă că atunci trece o mașină și eu suflu zdravăn în fluier. Basculanta oprește, șoferul se uită de jur împrejur de mai multe ori, apoi pleacă. Noi, copiii, privim la el nedumeriți dar apoi începem să înțelegem: șoferul crezuse că fluierase vreun milițian să-l oprească. Eu atunci, la vreo 7-8 ani
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
împărătești care îl umilesc și îl tratează în mod nevrednic ținându-l închis la Alba Iulia în aceeași temniță în care fuseseră închiși cândva Horia, Cloșca și Crișan. Deprimat și bolnav, rătăcește mulți ani prin Munții Apuseni, cântând doine din fluier. Mormântul lui se află la Țebea. Alături e mormântul lui Buteanu. Oamenii Cărțișoarei îi respectă de atunci memoria ca unui adevărat erou-martir al neamului, multă vreme după revoluție i-au păstrat în casă chipul pe perete alături de icoana Mântuitorului, și
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
Buhai, având pe el iarbă cât păr în barba spânului, în schimb, existau spini, bălării și denivelări din belșug. Acolo ne dezbârnam unghiile de la picioare alergând după o minge roasă și mereu dezumflată. La meciurile oficiale, cu arbitru dotat cu fluier, apărea o problemă greu de rezolvat: lipsa echipamentului adecvat și, atunci, recurgeam la paliative. Pentru că chiloții nu erau, pentru noi, fiii de țărani un accesoriu vestimentar uzual la acea vreme, pentru a fi echipați corespunzător, retezam izmenele de deasupra genunchiului
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
taraful tradițional și dansatori din Nereju din Vrancea, soliști fiind Ștefan Harabagiu și Nicușor Dobrițoiu. Au mai urmat în program Ion Stanciu și Alina Gogorița o fetiță de numai 7 ani care a prezentat mai multe melodii tradiționale interpretate la fluier. Acordurile muzicale care au umplut întreaga galerie au transformat totul într-o scenă în care lemnul era principalul vinovat și ne acaparase în totalitate atenția atât vizual cât și auditiv, vrăjindu-ne, teleportându-ne într-o lume a arborilor care în
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
sau alta, de multe ori la televizor (eu am văzuto cel mai recent întrun documentar de la TVR 2). Satul românesc este, de vreme îndelungată, subiectul unei continue mistificări. Sămănătoriștii îl vedeau populat numai de flăcăi drepți ca bradul, doinind din fluier și culegând floricele pentru mândrele lor neprihănite. Comuniștii arătau, prin anii ’50-’ 60, pofta de muncă a țăranului, fericit că a intrat în colectivă. Prin anii ’80, interpreții de muzică populară cântau mândria oamenilor muncii de la sate că trăiesc întro
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
abia se vede marea. Dar arțarii cu crengile Înroșite de căldură sînt mai potriviți pentru ceea ce vreau să spun. Urmașii silenului Marsyas nu povesteau, pro-babil, decît astfel de lucruri... (...Marsyas l-a provocat pe Apolo la o Întrecere, socotind că fluierul său cînta mai frumos. A cîștigat zeul dar balanța a stat multă vreme În cumpănă Înainte de a se Înclina În favoarea lui. Atunci cei ce urmăriseră Întrecerea au fost martori, la o scenă Înfiorătoare, care a cutremurat pînă și fiarele pădurii
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
să se mai uite Înapoi. Pentru zei nu există „Înapoi” și nici „Înainte”. Pentru ei totul e egal și se mișcă pe un cerc. De aceea l-a și pedepsit Apolo pe Marsyas Într-un fel atît de crud, pentru că fluierul lui suna ca o voce omenească În loc să-i imite pe zei...) Brutalitatea Învingătorului n-are de ce să ne surprindă. Nu mai putem privi antichitatea cu ochii Renașterii, care o vedeau exclusiv amicală. Și cu atît mai puțin cu ochii lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
celor de la București, acesta consemnase două „greșeli” ale radioficării locale: „(...) I. În programul emisiei din 17 iulie a.c., Întrun reportaj intitulat <<O familie de polisportivi>> se arată despre maistrul Nicolae Rainea care este și arbitru de fotbal, următoarele: <<Palmaresul cavalerului fluierului este deosebit de bogat... peste 300 de meciuri arbitrate, participant la 3 tabere republicane- două la Mangalia și una la Mediaș (subl. În orig.)>>. Partea subliniată a fost scoasă conform dispozițiilor”. Ajunși aici, credem că merită să analizăm motivul scoaterii
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
unul dintre cele mai grotești numere muzicale din istoria audiovizualului romînesc : e într-o poiană, e gol, cu excepția unei pînze legate peste șale în stil hristic și a unei basmale legate la gît în stil western, ține în mînă un fluier și invocă un anumit Dumnezeu al veseliei. Pe de altă parte, Păcală tatăl face una dintre cele mai proaste scene de beție din istoria filmului universal și, fiind mai bătrîn, este și mai plin de geniul comic al poporului romîn
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
foarte bune și a fost trecut la excepțional în categoria de ofițeri. Era unul dintre cei mai veseli oameni pe care îi avea unitatea. Știți că militarii au ofițeri pe care îi simpatizează și el era în top. Avea un fluier pe care îl ținea la gât pe tot timpul serviciului. Când se dădea deșteptarea, fiecare voia să mai stea măcar două minute în pat. După ce se oprea soneria, de regulă, ofițerii veneau imediat prin dormitoare să vadă cine mai lenevește
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
voia să mai stea măcar două minute în pat. După ce se oprea soneria, de regulă, ofițerii veneau imediat prin dormitoare să vadă cine mai lenevește, să prindă pe cineva asupra faptului. Or, David pleca din Comandament suflând într-una în fluier, ca să nu ajungă în situația neplăcută de a găsi pe cineva într-o postură necorespunzătoare. Dacă găsea și în aceste condiții pe cineva în pat, se supăra tare, admonesta, bătea obrazul, dar nu raporta comandanților de baterie. Așa se instituia
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
militari. Râdea și Ioiard. M. M.: Dar de ce s-a sinucis? S-a aflat vreodată? S. B.: Să vă mai spun încă o fază, tot așa. Era un maistru militar, unul Drumea de la Parcul auto. Și, pornind de la obiceiul cu fluierul, ca să facă el o glumă la apelul de seară, îi strigă lui David din formație, ca să audă tot Divizionul: "Toa'șu, ar trebui să vă luați un corn, că sună mai bine!" "Bă, Drumea, aștept să crească la boul de
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
de încă vreo două luni am lăsat tancurile cu muniție în ele și ieșeam la instrucție pe câmpuri pe-acolo cu ele așa, că deja eram obișnuiți. Și, într-o zi, a venit cineva și a zis: "Băi, șnururile de la fluierele de la Corpul de gardă n-au aceeași lungime". S. B.: Da, asta era chiar căprăreală. M. M.: Și vede ieșind tancurile. Zice: "Unde plecați?" Mergem înapoi în Piață cu tancurile să scăpăm o dată țara asta". Dom'le, a plecat și
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
o trecere în revistă a voca- bularului prin care percepția acustică, vizuală, olfactivă sau tactilă este invocată ne avertizează asupra delimitării unui câmp de observație. Din zona acustică putem selecta acele zgomote care ne situează în zona dizarmonică a bruiajului, fluierele și clopotele legate de călătoria cu tre- nul, fluierăturile gardiștilor, hărmălaia linșajului etc. Din zona vizuală întreg episodul sosirii la hotel este alocat privirilor focalizate asupra Naratorului. Există aici chiar un exces în zona vizualului, o supraexpunere care gene- rează
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
1972, prin Eisenach, mica localitate unde se află casa natală a marelui compozitor și unde, spre plăcuta noastră surpriză, într-un colț unde se prezentau donații de instrumente muzicale din diverse țări ale lumii, am întâlnit un nai și câteva fluiere ciobănești de la noi. Am încheiat ziua cu un recital de orgă la Thomaskirche, axat spre bucuria noastră pe fugile maestrului "Bach din Eisenach"! Ne-am culcat devreme, având în vedere că a doua zi ne aștepta o etapă "grea" Weimarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Chile cel frumos! Cum ambasada rămăsese cam de mult fără șef de misiune, plecarea mea a fost accelerată, nereușind să iau prea multe lecții de spaniolă, dar fiind consolat de șefii mei că într-o lună-două, la fața locului, o să "fluier" în limba lui Cervantes. Printre ultimele formalități birocratice înaintea plecării era și discutarea subsemnatului în grupa sindicală a Direcției culturale. Directorul Dumitru Trancă a adunat la un sfârșit de program pe toți cei 25 de colegi și au început discuțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că din te miri ce și mai nimic am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișele turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și din când în când cate un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și imnul pe casetă "la purtător", plecam spre Belo Horizonte pentru a asista la prima întâlnire România-Brazilia (unde am luat o bătaie pe cinste, deși "galeria" română, formată din subsemnatul, soție și șofer, a fost tot timpul "în priză" cu fluierele și "cârâitorile" din dotare). Cum aveam timp destul, ne-am oprit în drum la Petropolis pentru a vizita reședința de vară a fostului împărat. Am repetat vizita cu ceilalți colegi diplomați, considerând-o o ocazie oportună pentru a schimba idei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad, bibliograf la Biblioteca Gh. Asachi, muzeograf la Bojdeuca Ion Creangă și la Complexul național muzeal Moldova din Iași, la muzeul etnografic al Moldovei (1983-1992ă. A debutat în revista Iașul nou (1954ă cu fabula Fluierul, pentru care a primit Premiul concursului Asociației Scriitorilor din Iași. În decursul anilor, a colaborat la Iașul literar, Cronica, Contemporanul, Alma Mater, Convorbiri literare, Opinia studențească, Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie „A.D. Xenopol” Iași și altele. Pornind de la etosul popular
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
prefăcea parcă Într-un tandru gungurit. Se aduna ceața. Jocul devenea o masă de capete mișcătoare pe lângă cealaltă poartă a terenului de la St. John sau Christ sau alt colegiu, unde jucam. Sunetele Înăbușite care se auzeau de departe, un strigăt, fluierul, bufnitura unui șut, toate astea erau cu totul neimportante și nu aveau legătură cu mine. Nu mai apăram mingile trase la poartă, ci mai degrabă un secret. Stând cu mâinile Încrucișate, rezemat de stâlpul din stânga al porții, savuram plăcerea de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iubit... M-ați alungat... De ce n-am rămas cu voi? Acu, eu, fără voi, ce să fac?... Și Moldova?... Cui... cum s-o las? Tăcere... Privește fruntea însângerată, încununată de spini... Încet, încet, îngenunchează... Întinde mâinile... îi pipăie, îi mângâie fluierele picioarelor...Ridică ochii spre El și grăiește încetișor, cu umilință: Iartă-mă Iisuse, că nu știu ce spun.... Mi-s crierii aprinși... Te-am răstignit a doua oară... Credința puțină mi-a fost... Iartă-mă! Numai Tu știi ce-i în inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
până la ora 4 dimineața. Este, după cât mă ajută memoria, singura noapte din viața mea în care n-am simțit nevoia să dorm. Și pe front, în linia I-a tot am ațipit. Pe un coridor, în incinta gării, cânta la fluier un moșneag, cu părul și barba complet albe. Un artist neștiut, ne luat în seamă. Sunetul fluierașului lui era mai cristalin decât al ciocârliei, când urcă din slavă în slavă, slăvind pe Dumnezeu. Am vorbit cu acest moșneag. Era îmbrăcat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de-acum ; Doar astfel vei fi o verigă Din lanțul puternicei firi, Ce luptă, și cântă, și strigă Dreptatea ETERNEI UNIRI. Andrei Ciurunga Vecinul Ți-am dat mulțimea fagilor, umbroasă, și n-am scrâșnit când ai băgat securea. Aveam destule fluiere acasă s-ajungă pân-o crește iar pădurea. Mi-ai vrut apoi și fluierele - bunul atâtor veacuri. Ți le-am dat, vecine. Le-ai numărat șă nu lipsească unul - dar cântecele au rămas În mine. Prof. Cristea Sandu Timoc Timișoara
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
și cântă, și strigă Dreptatea ETERNEI UNIRI. Andrei Ciurunga Vecinul Ți-am dat mulțimea fagilor, umbroasă, și n-am scrâșnit când ai băgat securea. Aveam destule fluiere acasă s-ajungă pân-o crește iar pădurea. Mi-ai vrut apoi și fluierele - bunul atâtor veacuri. Ți le-am dat, vecine. Le-ai numărat șă nu lipsească unul - dar cântecele au rămas În mine. Prof. Cristea Sandu Timoc Timișoara Mulțumind pentru dinstincția acordată și vă asigur de colaborare din partea Societății Astra Română - Porțile
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]