2,086 matches
-
din văzduh. Să încercăm să facem ca măcar unul dintre trupurile îngerilor să ajungă jos, în oraș. Ideea lui mi se pare extraordinară, mă bucur ca un copil ce sunt sau ce eram: -Truman, Truman, ești grozav, ești un prieten formidabil! exclam eu țopăind și sar să-l îmbrățișez pe condor. El îmi temperează elanul: -Să ne păstrăm calmul, îmi cere cu o gravitate care nu-l prinde. Mă ia cu el și mergem în locul unde are cunoștință că se găsesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
chiar așa se numea. Vatra sa avea să fie acoperită curând de ape, iar proiectanții ridicau la vreo zece kilometri mai încolo o localitate pe care diriguitorii comuniști o doriseră „modernă și reprezentativă“. Locuitorii din Satul Vechi opuneau însă o formidabilă rezistență, refuzau să se mute, să-și părăsească gospodăriile, rânduielile strămoșești. Au fost aduse forțe de Securitate, cei mai recalcitranți dintre săteni au fost bătuți și arestați. În cele din urmă, ca toate acțiunile comuniștilor de la venirea lor la putere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și să treacă în altul - aici semăna izbitor cu tata...). Ștergea din minte aceste evadări și se privea pe sine așa cum se cuvenea, în absolut, plin de devoțiune pentru literatură, gata de orice efort, de orice sacrificiu ca să scrie cărți formidabile, ca să-și trăiască visul. Curând, vizitele ternului mesager al lui Cameniță au devenit o regulă: o dată pe lună sau la două luni, acesta își făcea apariția cu aerul său confuz, cu politețea sa excesivă, stângace și îi „solicita referințe“, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
le sacrifici dacă chiar ții morțiș să zbori, clipele acelea nu făceau parte din existența lui, din ființa lui. Erau prețul plătit pentru ca să se împlinească dăruirea lui literară. Și într-adevăr, cariera sa literară, succesul său scriitoricesc erau într-un formidabil urcuș, totul îi mergea din plin. (Poate și tovarășul Cameniță îl sprijinea discret, din umbră, dar Vlad nu era curios să afle cauzele ascensiunii sale, nu intra în amănunte, nu-și punea întrebări și nu aștepta răspunsuri.) Iar când au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
apariția făpturii de lumină în universul sigur al tovarășului Cameniță, l-a „defectat“ pe acesta. Primul-secretar începea să-și piardă gustul pentru activitățile care altădată îl umpleau de satisfacție, îi dădeau un sens. Ancheta, bătea și acum, dar fără plăcerea formidabilă de odinioară: se răstea la cei anchetați ori îi lovea, dar totul se desfășura cumva mecanic, ca o simulare, era ca un bolnav care înghite forțat mâncarea din spital, căci el nu simte nici foame, nici gust, nici poftă. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pentru tine. Îmi vine să sar în sus de bucurie, pe undeva mijise în mine speranța că asta era surpriza pe care mi-o sugera atât de apăsat condorul care vorbește. Dar nu cutezasem să iau în serios această ipoteză formidabilă. Da, da, îmi vine să sar în sus de bucurie, dar mă abțin, îmi stăpânesc emoția, învăț să mă comport și eu cum se cuvine, nu ca un copil fără minte, vreau să fiu la înălțimea momentului. Îngerul Lazarus scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
În felul În care și-a trăit viața. Lectură plăcută! Mereu Înainte! Aleida Guevara March Iulie 2003 Prefața primei ediții Jurnalul de călătorie al lui Ernesto Guevara, transcris de Arhiva personală a lui Che din Havana, repovestește Încercările, vicisitudinile și formidabila aventură a unui tînăr, În călătoria sa de descoperire a Americii Latine. Ernesto a Început să țină aceste jurnale de cînd, În decembrie 1951, a pornit de la Buenos Aires cu prietenul său, Alberto Granado, În mult-așteptata lor călătorie, În josul coastei atlantice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
șalupa pe care aveam s-o folosim ca să traversăm lacul; cum vom pescui, dintr-o barcă, pe mijlocul lacului; excursii nesfîrșite În pădurea aproape virgină. Cu toate că s-a Întîmplat adesea ca, pe parcursul călătoriei noastre, să vrem să rămînem În locurile formidabile pe care le vizitam, numai jungla amazoniană ne-a mai răscolit latura sedentară atît de puternic cum a făcut-o acest loc. Acum știu, printr-o potrivire aproape fatalistă cu realitatea, că destinul meu este să călătoresc, sau poate ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Acest Cuzco te invită să fii un turist ezitant, să privești lucrurile superficial și să te relaxezi, bucurîndu-te de frumusețea cerului plumburiu de iarnă. Și mai e Încă un Cuzco, un oraș vibrant ale cărui monumente stau mărturie pentru curajul formidabil al războinicilor care au cucerit regiunea În numele Spaniei, acel Cuzco care poate fi găsit În biblioteci și muzee, pe fațadele bisericilor și În trăsăturile clare, tăioase ale conducătorilor albi care pînă și astăzi se simt mîndri de cucerirea lor. Acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
50 de coroane suedeze; pînă la urmă am reușit, după cîteva negocieri. După-amiaza am petrecut-o explorînd laboratorul, care nu avea prea multe lucruri de invidiat și, de fapt, chiar lăsa mult de dorit. În orice caz, fișele pacienților erau formidabile, ținînd cont de claritatea, de metoda de organizare și, de asemenea, de detaliile lor cuprinzătoare. Seara, desigur, am plecat spre casa doctorului Pesce pentru a lua cina, iar el, ca de obicei, și-a dovedit măiestria În a anima conversația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
robuste, uriașe cornutele din rasa elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj colorate în roșu și alb, înaintau în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre și puternice tufele de vegetație suculente, transformându-le cu ajutorul maxilarelor formidabile într-o emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
eram transportat la domiciliu de o "Salvare" constituită copilărește din cele patru brațe puse la dispoziție cu dragoste de frații mei. Leu țopăia în fața noastră bucuros, adresându-se lui Mircea în limbajul său canin: Bravo, Mircea, ai avut o idee formidabilă! În urma noastră, Sandu înainta prin zăpada bătătorită de picioarele oamenilor, având în mâna stângă toporișca, cu cealaltă târând după el obiectul care constituise cel mai răsunător furt al secolului al XX-lea de pe planeta noastră: un copăcel de salcâm uscat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu apă. Când senzația de foame devenea insuportabilă lua repede o înghițitură de apă și se gândea imediat la familia lui ca să prindă putere ca și cum acest simplu contact mental ar fi fost suficient să declanșeze în complicatul organism uman o formidabilă energie atomo-nucleară. Lichidul ăsta răsuflat, incolor și inodor, opărit de puternica arșiță a zilei, era echivalentul apei vii din basmele noastre, apă capabilă să revitalizeze slăbiciunea corpului uman, ba la atingerea ei cel mort învia din nou la viață ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de "supraviețuire." Ca și cum orice zi petrecută în spațiul închis al acelui țarc vopsit în verde-gri-cenușiu (o combinație grozavă, pe care nu am m-ai întâlnit-o după aceea decât în camerele de cămin din Canada) nu ar fi reprezentat un formidabil exercițiu de supraviețuire pentru acești copii de țară, derutați, săraci și extrem de instabili psihic, în marea lor majoritate. Sunt invitat (și aproape obligat să particip) de către mondena mea amică Nadia la un fel de party privat, unde se regăsec tineri
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Laval. Târziu în noapte, în tăcerea perfectă și binecuvântată a acestei biblioteci unde mi-aș dori să fiu transformat în carte pe raft la rândul meu, citesc Eliade, Fragments d'un journal II, 1979-1985. Dincolo de prezența indiscutabilă a celei mai formidabile culturi generale a secolului, se simte printre rânduri apropierea bătrâneții. Eliade are îngrijorări de om în vârstă, comune, fără nici un interes pentru cititor. Plus o goană incesantă dupa onoruri, premii, rutina evidentă cu care îndeplinește îndatoririle de bază ale unui
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la Crăciun -, când ne-am ospătat cu o conservă de iahnie de fasole și toast, adică felii de pâine ținute de John din vârful furculiței deasupra flăcărilor din cămin. Și, desigur, cu mult sherry. Cu toate acestea, era o scriitoare formidabilă, care scormonea până-n ultima fibră sufle tească. Alcătuia o pereche extraordinară, de îndrăgostiți bătrâni, cu criticul John Bayley. John, savantul distrat, care, când Iris a picat în brațele domnului Alzheimer, cel ce te face să uiți de tot - și de
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mijloc de transport onorabil, cu care să vă iau de-acasă. A.R. Abia aștept. Numai să mă lase tensiunea asta păcătoasă, care mă tot sâcâie. Vă dați seama dacă mi-ar apărea numele în chenar? Ați avea o publicitate formidabilă. S-ar vinde cartea ca pâinea caldă. Și lumea ar spune: uite ce premoniție a avut. R.P. Închei așa cum am început: bat în lemn. Și vă sărut mâinile. Interviu cu Saul Bellow „Sunt un observator și un istoric“ (1975) Domnule
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
diamant, asemenea viorii care trebuie să găsească sunetul cel mai curat pentru ca muzica întregii orchestre să sune divin, așa trebuie să lucreze acest maestru al cuvântului care este traducătorul unei cărți. Antoaneta Ralian este un om remarcabil și o personalitate formidabilă, adevărată instituție în do meniul traducerilor, mentor și deschizător de dru muri pentru tineri, traducătoarea unică a peste o sută zece titluri din autori de marcă, printre care Iris Murdoch, Saul Bellow, D.H. Lawrence, Henry Miller etc.“ LUMINIȚA VOINA-RĂUȚ, Traducerile
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
priceperea sa în construirea uneltelor nautice. Vladimír Holan, poet praghez: „Iată vremea când e imposibil să mai iubești propria nenorocire. Căci ea aparține tuturor celor apropiați...”. 21: Ziua egală cu noaptea. În niște păduri adânci din America de Sud s-au descoperit formidabile galerii săpate de cârtițe. Galeriile - zic specialiștii calificați - atestă o intuiție fenomenală a spațiului subteran, o intuiție aproape umană: coridoare-de-înmagazinat-hrana, coridoare-dormitor, coridoare-sufragerii, coridoare, parcă, bucătării, coridoare-adăpost în caz de atac din afară, mai tot ce și-a închipuit Kafka într-
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și ei violenți sau gata de violențe. Care nu - nu. Așa o fi și la oameni? - se întreabă experimentatorii. Violențele la care asistă zilnic îi fac pe oamenii pașnici - violenți? Ceea ce se întâmplă la șoareci e valabil și la oameni? Formidabilă imaginație au specialiștii! 28: Fostul șef al rebelilor congolezi, Pierre Mulele, se alătură generalului Mobutu. OCTOMBRIE ’68 7: Fostul șef al rebelilor, Pierre Mulele, a fost condamnat la moarte și executat. 8: Un an de la moartea lui „Che” Guevarra. 10
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
la masa tratativelor, așa cum o fac toți cei care se respectă. Le despart nimicuri - câte un deșert, câte un canal, câte o pădure, câte un plop sau câte o furnică. Nu le numesc, să le zic ca-ntr-un film formidabil cu frații Marx, văzut recent la cinematecă: Fridonia și Silvania. (Filmul e din ’33, putem spune sus și tare că suntem atemporali.) Din când în când - și anume: când nu schimbă focuri de mortiere și tun - cele două-trei țări schimbă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
probabil. Sala era fastuoasă, până la balcon unde aveam locul am urcat cu două scări rulante, publicul - peste care se revărsa din difuzoare Tomnaia noci - era tot atât de numeros cât călătorii pe un peron din gara Kievskaia, ziua. Trupa mi se păru formidabilă, știa totul de la duioșie la veselie, de la murmur la chiot, de la Katiușa războinică la Kalinka milostivă. În pauza lungă dintre primo și secondo tempo lumea se repezi - cu energia transmisă de spectacolul care o fermecase - la bufetele abundente instalate pe
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Papacostea, românii care fuseseră scoși pe cale confesională din viața politică a Transilvaniei ar fi fost reintroduși, pe aceeași cale confesională, de unde fuseseră excluși. Mihai însă, nu va mai avea răgazul pentru înfăptuirea acestei politici. Împoptriva domnului muntean se ridica un formidabil val de ostilitate: Polonia nu putea accepta pierderea Moldovei, iar Movileștii, conducătorii grupării polonofile a boierimii moldovene, râvneau nu numai la reîntoarcerea în scaunul dela Suceava, dar îl voiau și pe cel dela București, pentru fratele lui Ieremia, Simion. Împăratul
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
din pădurea «Luminele», atât pentru uz propriu cât și pentru valorificare, exceptând esențele de mesteacăn și de alun ce erau folosite de curte pentru cercuri. După cum la căsătorie, orice noua familie de iobagi era miluită de «onor» curtea nobiliară cu «formidabila» danie ce consta în două feldere de cereale, grâu sau secară ( ferdela era egală cu 16 cupe, adică circa 16 litri), plus două cupe de rachiu, un ciubăr de varză murată și un blid de morcovi. Să fie primit, zicem
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
iar alunița de pe obrazul stâng nu îi dispăruse, totuși se însenină la față. Părul destul de voluminos, de culoare acaju era lăsat să îi cadă în plete, atingându-i urechile într-un mod plăcut, iar frumusețea era accentuată de un breton formidabil, scotându-i în evidență fizionomia feței. Din cauza captivității în care fusese obligată să stea șase luni de zile într-un spital de cardiologie, aerul îi părea dens, iar ochii îi lăcrimau mai ales atunci când savura din priviri natura care era într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]