2,538 matches
-
rute unioniste de mișcare a trupelor și proviziilor. Așa cum bănuia și Grant, această acțiune a flancat forțele confederate la Columbus, obligându-le la scurt timp după aceea să se retragă din oraș și din vestul Kentucky-ului. Deși strâns asociat cu Fort Donelson, locul Fortului Henry nu este gestionat de Serviciul Parcurilor Naționale din SUA ca parte din Câmpul Național de Bătălie Fort Donelson. El este monument național parte din zona națională de recreație „Țara dintre Lacuri”. La construirea unui baraj pe
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
mișcare a trupelor și proviziilor. Așa cum bănuia și Grant, această acțiune a flancat forțele confederate la Columbus, obligându-le la scurt timp după aceea să se retragă din oraș și din vestul Kentucky-ului. Deși strâns asociat cu Fort Donelson, locul Fortului Henry nu este gestionat de Serviciul Parcurilor Naționale din SUA ca parte din Câmpul Național de Bătălie Fort Donelson. El este monument național parte din zona națională de recreație „Țara dintre Lacuri”. La construirea unui baraj pe Râul Tennessee în
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
-le la scurt timp după aceea să se retragă din oraș și din vestul Kentucky-ului. Deși strâns asociat cu Fort Donelson, locul Fortului Henry nu este gestionat de Serviciul Parcurilor Naționale din SUA ca parte din Câmpul Național de Bătălie Fort Donelson. El este monument național parte din zona națională de recreație „Țara dintre Lacuri”. La construirea unui baraj pe Râul Tennessee în anii 1930, construcție ce a dat naștere lacului de acumulare Kentucky, restul Fortului Henry a fost permanent scufundat
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
din Câmpul Național de Bătălie Fort Donelson. El este monument național parte din zona națională de recreație „Țara dintre Lacuri”. La construirea unui baraj pe Râul Tennessee în anii 1930, construcție ce a dat naștere lacului de acumulare Kentucky, restul Fortului Henry a fost permanent scufundat. Un mic reper de navigație departe de linia țărmului statului Kentucky marchează locul colțului de nord-vest al fostei fortificații. Fort Heiman se afla pe o proprietate privată până în octombrie 2006, când biroul executiv al comitatului
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
Râul Tennessee în anii 1930, construcție ce a dat naștere lacului de acumulare Kentucky, restul Fortului Henry a fost permanent scufundat. Un mic reper de navigație departe de linia țărmului statului Kentucky marchează locul colțului de nord-vest al fostei fortificații. Fort Heiman se afla pe o proprietate privată până în octombrie 2006, când biroul executiv al comitatului a transferat 61 de hectare asociate cu Fort Heiman Serviciului Parcurilor Naționale, pentru gestiune ca parte a Câmpului Național de Bătălie Fort Donelson. Unele dintre
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
reper de navigație departe de linia țărmului statului Kentucky marchează locul colțului de nord-vest al fostei fortificații. Fort Heiman se afla pe o proprietate privată până în octombrie 2006, când biroul executiv al comitatului a transferat 61 de hectare asociate cu Fort Heiman Serviciului Parcurilor Naționale, pentru gestiune ca parte a Câmpului Național de Bătălie Fort Donelson. Unele dintre fortificații sunt încă vizibile.
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
al fostei fortificații. Fort Heiman se afla pe o proprietate privată până în octombrie 2006, când biroul executiv al comitatului a transferat 61 de hectare asociate cu Fort Heiman Serviciului Parcurilor Naționale, pentru gestiune ca parte a Câmpului Național de Bătălie Fort Donelson. Unele dintre fortificații sunt încă vizibile.
Bătălia de la Fort Henry () [Corola-website/Science/318378_a_319707]
-
linii se afla zidul chinezesc de piatră care înconjura orașul vechi Lushun de la sud la râul Lun-ho aflat în nord-vest. Rușii continuaseră linia zidului chinezesc spre vest și spre sud, închizând zona limanului portului și noul oraș Port Arthur între forturi de beton, mitraliere și tranșee. Generalul Stessel s-a retras în Port Arthur la 30 iulie 1904. Împotriva rușilor se afla armata a treia japoneză, de aproximativ 90.000 de oameni, susținută de 474 de tunuri, aflată sub comanda baronului
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
Arthur prin care cerea capitularea (refuzată imediat), japonezii au început asaltul în zorii zilei de 19 august 1904. Forța principală a fost îndreptată spre Dealul de 174 de Metri, cu atacuri diversioniste și pe flanc de-a lungul liniei de la Fort Sung-shu la bateria Chi-Kuan. Pozițiile rusești defensive de pe Dealul de 174 de Metri erau opcupate de Regimentele Est-Siberiene al V-lea și al XIII-lea, întărite cu marinari și aflate sub comanda colonelului Tretiakov, veteran al bătăliei de la Nanshan. Ca
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
mareșalul Ōyama Iwao i-a atacat pe rușii conduși de generalul Alexei Kuropatkin în bătălia de la Liaoyang. După nereușita tentativelor de a penetra fortificațiile de la Port Arthur prin asalturi directe, Nogi a ordonat săpătorilor să construiască tranșee și tuneluri pe sub forturile rusești cu scopul de a detona mine care să dărâme zidurile. Nogi a primit și întăriri, artilerie suplimentară și 16.000 de soldați din Japonia, care au compensat parțial pierderile suferite în primele asalturi. Principalul eveniment, însă, a fost sosirea
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
rusești. Uriașele obuze erau poreclite „trenuri uruitoare” de către ruși (din cauza zgomotului pe care-l făceau înainte de impact), și în timpul asediului, s-au tras peste 35.000 de astfel de proiectile. Obuzierele Krupp fuseseră inițial instalate în bateriile de țărm din forturile din zona golfului Tokyo și a golfului Osaka, fiind construite pentru a lovi nave. În timp ce japonezii începeau săpăturile, generalul Stessel a continuat să-și petreacă timpul scriind scrisori țarului în care se plângea de lipsa de cooperare a ofițerilor de
Asediul de la Port Arthur () [Corola-website/Science/320454_a_321783]
-
Lee și Robert Jr. În 1944, Marguerite și-a mutat familia din New Orleans la Dallas, Texas. Oswald a început clasa I în anul 1945 iar în următorii șase ani s-a transferat la diverse școli din Dallas și zona Fort Worth până în clasa a VI-a. Oswald a dat un test de IQ în clasa a IV-a și a primit scorul de 103: „în cadrul testelor de cunoștiințe (în clasele IV-VI), s-a descurcat foarte bine la citit și
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
a lăsat de școală peste două luni. După părăsirea sistemului de învățământ, Oswald a lucrat timp de câteva luni drept funcționar de birou și mesager în New Orleans. În iulie 1956, mama lui Oswald s-a mutat cu familia în Fort Worth, Texas. Oswald s-a reînscris în clasa a X-a în sesiunea de toamnă la Liceul Arlington Heights. Peste câteva săptămâni, în octombrie, Oswald s-a lăsat din nou de școală la vârsta de 17 ani, pentru a se
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
Oswald a călătorit spre Uniunea Sovietică, o excursie pe care a plănuit-o cu mult înainte. Pe lângă rusa autodidactă, a economisit 1.500 de dolari din salariul său de la Infanteria marină. Oswald a petrecut două zile cu mama sa în Fort Worth, apoi s-a îmbarcat într-un vapor în New Orlens pe 20 septembrie cu destinație Le Havre, Franța, și s-a îndreptat rapid către Regatul Unit. A ajuns în Southampton pe 9 octombrie și le-a spus oficialilor că
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
că Ruby l-a căutat ca reprezentant al crimei organizate, încercând să dea de el de trei ori în ultimele 48 de ore înainte să-l ucidă. Oswald a fost înmormântat pe 25 noiembrie în Cimitirul Shannon Rose Hill din Fort Worth. Reporterii prezenți la fața locului au fost rugați să poarte sicriul. O placă inscripționată simplu „Oswald” înlocuiește lespedea originală furată, care oferea datele complete ale lui Oswald, inclusiv numele și datele nașterii și ale decesului. Mama lui a fost
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
în bătălia de la Biberach (1800). Pus comandant general al armatei italiene (1803), Laclos a murit după scurt timp în fosta mănăstire a Sf. Francisc de Assisi, la Taranto, cel mai probabil de dizenterie sau malarie. A fost îngropat într-un fort care încă îi poartă numele ("Forțe de Laclos"), din Isola di Sân Paolo (Monte Isola). Ca urmare a reinstaurării casei de Bourbon în sudul Italiei, mormântul lui Laclos a fost distrus; se crede că oasele acestuia au fost aruncate în
Pierre Choderlos de Laclos () [Corola-website/Science/323503_a_324832]
-
distruși. Din acel moment, aceștia nu mai aveau să meargă la sud de râul Humber. Eduard a început construirea unor cetăți la Hertford, Witham și Bridgnorth. Această serie de cetăți au păstrat danezii la distanță. Au fost construite și alte forturi la Tamworth, Stafford, Eddisbury și Warwick. Eduard a extins controlul Wessexului asupra întregii Merciei, Angliei de est și Essexului, cucerind terenuri ocupate de danezi și a adus autonomia reziduală a Merciei în 918, după moartea surorii sale, Æthelflæd. Fiica ei
Eduard cel Bătrân () [Corola-website/Science/323884_a_325213]
-
bucată de rocă lunară. Femeile însărcinate care vizitează situl dau naștere unor copii monstruoși, pe care sunt nevoite să-i ucidă. Peste puțină vreme, în zonă sosește o trupă de soldați americani care folosește roca lunară pentru a construi un fort, de la adăpostul căruia să poată controla satul de indieni, Indienii asistă neputincioși la transformările pe care soldații le suferă sub influența pietrei lunare: ziua sunt oameni de o inocență și blândețe incredibile, în timp ce noaptea se transformă în creaturi gigantice și
Coșmar de închiriat () [Corola-website/Science/323939_a_325268]
-
de gura de vărsare în Marea Mediterană, a unuia din brațele Nilului. În 1798, golful era protejat la proximitatea vestică de bancuri stâncoase de 4,8 kilometri, formând un promontoriu protejat de castelul Abukir. Bancul era protejat și de un mic fort pe insula Abukir Fortul era ocupat de francezi, care dispuneau de patru tunuri și două mortiere. Brueys întărește apărarea portului cu vase bombă și canoniere, care sunt ancorate între stânci pentru a oferi sprijin liniei franceze. Alte recife sunt dispersate
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
în Marea Mediterană, a unuia din brațele Nilului. În 1798, golful era protejat la proximitatea vestică de bancuri stâncoase de 4,8 kilometri, formând un promontoriu protejat de castelul Abukir. Bancul era protejat și de un mic fort pe insula Abukir Fortul era ocupat de francezi, care dispuneau de patru tunuri și două mortiere. Brueys întărește apărarea portului cu vase bombă și canoniere, care sunt ancorate între stânci pentru a oferi sprijin liniei franceze. Alte recife sunt dispersate în partea de sud
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
în care pavilionul principal ar fi smuls în timpul luptei. La 18.20 "Guerrier" și "Conquérant" deschid focul asupra navelor "Zealous" și "Goliath" ce se apropiau rapid de ele. La zece minute după ce francezii deschid focul, HMS "Goliath", ignorând focul dinspre fort la tribord și dinspre "Guerrier" la babord, din care cea mai mare parte a proiectilelor trec pe deasupra, depășește capul liniei franceze. Căpitanul Thomas Foley observă că este un spațiu între "Guerrier" și bancuri. Din proprie inițiativă, Foley decide să exploateze
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
întrerupt activitatea de înregistrare, axându-se mai mult pe pictură. De-abia în anul 2007 a apărut un album nou, „Shine”, după o absență de nouă ani a cântecelor ei. Joni Mitchell s-a născut în 7 noiembrie 1943 la Fort Macleod, Alberta, Canada. Mama ei, Myrtle Anderson, a fost profesoară, iar tatăl, Bill Anderson, ofițer în cadrul Royal Canadian Air Force. La 11 ani, după o serie de mutări cauzate de război și de slujbele tatălui ei, familia Anderson s-a stabilit
Joni Mitchell () [Corola-website/Science/318949_a_320278]
-
s-a hotărât să-și lanseze cariera solo. 1967 a fost anul în care Joni Mitchell s-a mutat în New York City pentru a-și îndeplini visele muzicale. A cântat pe toată Coasta de Est a Americii, din Philadelphia, Boston, Fort Bragg și până în Carolina de Nord. Obișnuia să cânte în cafenele și baruri, creându-și între timp propriul material. N-a trecut mult până ce stilul ei inovativ și compozițiile deosebite au devenit cunoscute. Primele ei cântece, "Urge for Going", "Both
Joni Mitchell () [Corola-website/Science/318949_a_320278]
-
în Egipt și în India unde a investigat trucul indian cu frânghia și pe legendarul Yeti. În 1966 a produs romanul spoof cu "spioni și supereroi" "The Fickle Finger of Fate" ("Degetul nestatornic al soartei"). Influențat de scriitori precum Charles Fort, a început să contribuie la articole din "Flying Saucer Review" și s-a dedicat total investigațiilor unor relatări privind OZN-urile. Keel a analizat ceea ce el a denumit ca fiind "ferestre" sau "valuri" de relatări privind OZN-uri, concluzionând că
John Keel () [Corola-website/Science/333014_a_334343]
-
este confirmat și, la 26 decembrie 1793, el este însărcinat să inspecteze litoralul mediteranean de la Marsilia până la Nisa. La 4 ianuarie 1794 îi scrie o scrisoare ministrului de război în care îi recomandă acestuia să readucă la stare de funcționare fortul Saint-Nicolas pentru a fi folosit pentru a domina orașul Marsilia. La citirea scrisorii Comitetul Salvării Publice ordonă îndată arestarea acestui general, prea agitat, care vorbea de bombardarea Marsiliei și aducerea acestuia la închisoarea de la Conciergerie din Paris. Totuși, protejat de
Napoleon I () [Corola-website/Science/297278_a_298607]