3,139 matches
-
șansă de a trăi la nivelul imaginarului magia jocului, a libertății, împlinirea prin arta depășirii condiției umane. Mister, deliciu, savoare, dar și dulce otravă a neputinței strecurată cinic și consecvent în suflet de acești magicieni de serviciu ai lumii contemporane: fotbaliștii! Finala cupei violenței la români Am vizitat cu puțin timp în urmă Târgul Jiu. Un oraș frumos, elegant și foarte curat. Veritabil model pentru primarul Gheorghe Nichita și edilii Iașiului. În realitate, Târgul Jiu nu stă deloc sub păguboasa mentalitate
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
au devastat cu succes frumosul stadion. Am citit multe explicații cu privire la modul în care s-a justificat teribila violență. În primul rând a fost acuzată prestația arbitrului Cristi Balaj. Ar fi defavorizat pe timișoreni. Posibil să fi greșit, dar oricum fotbaliștii clujeni au fost mai buni. Meritau victoria, chiar cu 3-1. Eu cred că alta este sursa răului. Ar fi vorba de celebra mândrie a timișorenilor, de marea lor așteptare față de acest meci și de incapacitatea echipei de a fi la
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
alta este sursa răului. Ar fi vorba de celebra mândrie a timișorenilor, de marea lor așteptare față de acest meci și de incapacitatea echipei de a fi la nivelul așteptărilor. Or, mândria și așteptările exagerate ale suporterilor față de jocul modest al fotbaliștilor timișoreni nu se justifică. Ca orice echipă românească, FC Timișoara nu este în clipa de față capabilă de adevărate performanțe. Ne vom convinge curând. Or, în acest caz, trebuie să fii un suporter matur, lucid, echilibrat și cu multă stăpânire
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
nu le vor permite un trai decent, demn și o poziție socială care să se depărteze cu mult de cea avută înainte de arestare. Refuzîndu-și viitorul prescris de autorități, unii se antrenează pentru alte meserii posibile: profesori de sport, de judo, fotbaliști, cascadori, cîntăreți, dansatori, muzicieni, polițiști etc. Însă doar atunci cînd programul le permite. Iar programul îi obligă mai întîi la muncile interne neplătite: amenajarea aleilor, a clădirilor, spălarea WC-urilor, curățarea cartofilor, spălatul vaselor, al podelelor etc. Ieșirea în viitor
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
fulgerător, te-a aspirat cu repeziciune pe fereastra deschisă. Noroc de copacul mare și verde din apropiere, de rămurișul lui des, de care ai reușit să te agăți în ultima clipă, altfel, Dumnezeu știe unde te-ai afla acum! Stadionul Fotbaliștii se antrenau toată dimineața, uneori și după-amiaza. Copiii cartierului se așezau cuminți în bănci să urmărească antrenamentele, după ce alegaseră ei înșiși cu dezinvoltură pe gazon, ca niște mari campioni. De fapt, visau cu îndârjire că într-o bună zi vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
din spatele porții și privea mereu în sus spre soarele dogoritor parcă se ruga de el să fie mai milos. Dar soarele își vedea de treaba lui; în fond, era vară, își făcea și el datoria. Nea Peniță cum îi spuneau fotbaliștii abia se ținea pe picioare, privea îngăduitor spre elevii săi, care și ei, nefericiții, dădeau semne vădite de oboseală și moleșeală. Își săltă privirea spre tribunele goale, acolo văzu câțiva copii din cartier, spectatori permanenți, ceea ce-l bucură într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
El se opri uimit câteva clipe, își ridică ochii spre tribune și-i trase un șut anemic în direcția porții. Balonul pluti în aerul cald de parcă era dezumflat și când atinse pământul se mai rostogoli fără rost câțiva metri. Un fotbalist alergă numaidecât, în timp ce antrenorul striga: Mai repede, mai repede! Mișcă-te, mișcă-te! Sportivul trase un șut puternic spre poartă. Portarul încercă să prindă mingea, dar ea alunecă în celălalt colț al terenului. Acolo nu se afla nimeni, încât balonul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mingea, dar ea alunecă în celălalt colț al terenului. Acolo nu se afla nimeni, încât balonul se opri sfidător în iarba mare de lângă tușă. Antrenorul strigă iar: Mai repede, mai repede! Mișcă-te, mișcă-te! Dar nimeni nu se grăbea fotbaliștii se arătau obosiți, plictisiți. Mai repede, reluă, însă fără folos. Atunci porni el în fugă, numai că iarba uscată îi înțepa picioarele, îi gâdila tălpile în mod plăcut. Execută câteva mișcări la dreapta și la stânga să simtă mai bine acele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
plictisiți. Mai repede, reluă, însă fără folos. Atunci porni el în fugă, numai că iarba uscată îi înțepa picioarele, îi gâdila tălpile în mod plăcut. Execută câteva mișcări la dreapta și la stânga să simtă mai bine acele ierburi rebele, aspre. Fotbaliștii priveau atent și se întrebau ce vroia să arate prin asta. Ajunse lângă minge, unghiul de tragere era bun, soarele se afla în spatele lui, portarul își duse repede mâna la ochi: îl vedea pe antrenor pregătindu-se să tragă. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ce vroia să arate prin asta. Ajunse lângă minge, unghiul de tragere era bun, soarele se afla în spatele lui, portarul își duse repede mâna la ochi: îl vedea pe antrenor pregătindu-se să tragă. Dacă încearcă, își rupe piciorul, gândea fotbalistul, n-are el nevoie de așa ceva. Îl așteaptă acasă nevasta și copiii. Ce-ar fi să apară cu piciorul în ghips? Nu s-ar bucura nimeni, desigur... Gândește-te bine, Nea Peniță, înainte de-a lovi mingea continua în gând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
că-ți arăt eu ce înseamnă un șut executat ca la carte. Să nu se bage nimeni să-mi strice faza că-l căsăpesc! Îl țin pe banca de rezerve până la pensie la pensia lui, nu a mea, înțelegeți voi! Fotbaliștii nu vedeau, nu simțeau nimic. Nea Peniță întârzia să tragă, mulți se apropiau de careu, se pregăteau să lovească mingea cu capul. Portarul, un sfrijit de aproape un metru nouăzeci, își duse mâinile la genunchi și începu să țopăie la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ăsta la cel mai înalt păianjen, vă spun tot ce-am făcut... Odată jucam în nocturnă un meci de zile mari, cu o adversară puternică de care n-am mai auzit de-atunci. Se numea Cioara Doicești și avea niște fotbaliști tot unul și unul, zburdau ăia pe gazon precum caii sălbatici în preriile americane. Erau buni, foarte buni... Eu le-am dat primul gol! Ce gol! Ca la mondiale, la păianjen ca și ăsta pe care vi-l coc acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
am prins-o în mâini și imediat am aruncat-o în plasă. Când s-a aprins lumina, mingea zăcea în poarta adversă, toți spectatorii, absolut toți, urlau ca lupii în codru de bucurie că înscrisesem al douăzeci și doilea gol. Fotbaliștii de la Cioara Doicești se adunaseră grămadă în jurul arbitrului de centru protestând. Nea Fluieraș nu era altul decât fratele lui taică-meu, un fotbalist de mâna întâia pe vremea lui Dobrin (dădea golurile numai cu mâna) a scos atunci teancul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
spectatorii, absolut toți, urlau ca lupii în codru de bucurie că înscrisesem al douăzeci și doilea gol. Fotbaliștii de la Cioara Doicești se adunaseră grămadă în jurul arbitrului de centru protestând. Nea Fluieraș nu era altul decât fratele lui taică-meu, un fotbalist de mâna întâia pe vremea lui Dobrin (dădea golurile numai cu mâna) a scos atunci teancul de cartonașe galbene și roșii, dar le-a folosit doar pe cele din urmă pentru indisciplina oaspeților. La fluierul final, care a venit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se terminase. Din minutul o sută cinci mi-am aprins o țigară să mă relaxez. Arbitrul de centru, unchiul meu, își aprinsese și el țigara de nervos ce era că meciul parcă nu mai vroia să se încheie odată. Când fotbaliștii de la Cioara Doicești au părăsit terenul, bătuți măr, spectatorii îi huiduiau înjurându-i frumos, fără excese, de mamă și tată. Unul a luat o piatră și a aruncat-o antrenorului advers în cap. Măi, boule, așa îți antrenezi tu echipa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
avea scăpare). În dreptul stadionului, mi-am amintit că suntem aproape de casă. Tribunele sunt neschimbate, peluza aceeași. Multe meciuri am văzut aici, copil fiind. Cel mai mult îl îndrăgeam pe portar care a ajuns în echipa națională. Ce porecle ciudate aveau fotbaliștii! Extrema dreaptă se numea "racheta", un bun atacant "buldozerul" cam dur în ofensivă. Acasă, mama își călca o rochie pe masa din bucătărie. Când am intrat pe ușă, s-a oprit puțin din lucrul ei și am sărutat-o pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
asume rolul de a strânge informații de la bursă (dincolo de cifre, pe care le putem primi automat), să stea cu ochii pe politicieni ca să vadă dacă își fac treaba ca lumea, să inves tigheze afaceri dubioase, să stea de vorbă cu fotbaliștii la terminarea meciului și să încerce să-și dea seama ce vor să spună, să noteze abuzurile, să relateze despre catastrofe, bucurii, războaie, evenimente fericite și mai puțin fericite, să încerce să dis cearnă ce e publicitate deșănțată și ce
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
în frunte cu dnii Cristian Tudor Popescu și Cornel Nistorescu, „nu merită să trăiască”, căci au nenorocit țara. Ca și cum lucrurile nu ar fi destul de neplăcute, asemenea gigei sunt apărați de cine nu te aștepți. Dl Cornel Dinu a fost un fotbalist de elită. Apoi un antrenor de success. Domnia sa nu pierde nici un prilej de a sublinia diferența între „balcanismul” de acasă, pe care ne lasă să înțelegem că îl disprețuiește profund, și cultura, inclusiv cea sportivă, din alte părți. Insistența cu
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
mult niște amprente, urme lăsate de gesturi, decît semnele unei scrieri dirijate. Acestei tendințe îi aparține Nicolas de Stael, reîntors totuși la figurativ în 1952, dar la un figurativ ale cărui elemente sînt mai mult niște semne decît reprezentări ("Marii fotbaliști"), dar își alătură mai ales artiștii apăruți din grupul numit al "Tinerilor pictori de tradiție franceză", inițiat în timpul ocupației și din rîndurile căruia apar personaliști ca Bazaine, Manessier și Estève. În anii 50 li se vor alătura și alți pictori
Istoria Europei Volumul 5 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
de acolo...!’’ Femeia omului lucrează ca asistentă medicală într un dispensar din apropiere. La auzul acestor vorbe, mai avea puțin și, în fața multora dintre pacienții spitalului, se isca o luptă corp la corp. Învingător ar fi fost cu siguranță fostul fotbalist de divizie inferioară. După acest incident, omul a ținut să ne aducă la cunoștință ,,măsurile luate spre binele tuturor’’, mai ales al pacienților, la care ține enorm de mult în calitatea sa de manager și om cu maximă responsabilitate privitor
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
fierbere. Ce ne facem dacă cade Jimmy la examen? Se va demoraliza! Data viitoare vom pierde partida! Și când Jimmy a trecut examenul, picioarele lui intră În joc cu o deosebită impetuozitate. La una din universitățile din New-York, un renumit fotbalist a căzut la examen. A fost o unanimă fierbere. Prestigiul universității era știrbit, În domeniul sportului. Până la urmă picioarele l-au salvat. Asist și la un concurs feminin, organizat de sociologi. Tema intitulată „Rolul femeii În agricultură”. Participă circa 20
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
a arătat ce-și notase el în carnețel. Acest carnețel era, cred eu, una din cele mai mari comori ale lui: înafara notelor personale pe care n-am fost indiscret să mă uit, își alcătuise acolo un adevărat album cu fotbaliști celebri, români și străini. Aveam să-mi dau seama că unii dintre acești sportivi deveniseră adevărate simboluri pentru el. Dar, cel mai mare dintre toți, pentru Cătălin era boxerul Leonard Doroftei. Spun aceasta pentru că a doua zi mi-a adus
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
politic și faptul divers! („Soacra sugrumată cu firul de telefon!”, am citit pe prima pagină a unui ziar de tiraj și, vai, Încă și azi, după 16 ani, faptul divers sau pozele unor manechine cvasi-goale, amante sau nu ale unor fotbaliști miliardari, se lăfăie pe prima pagină a unor ziare care se vor „a patra putere În stat”, cum o fac În Apus doar foile bulevardiere...Ă Libertatea! Stăpână a capitalei, a marilor orașe ale provinciei, stăpână, În sfârșit, a României
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Și Bogdan Stelea a avut o prestație destul de slabă - nu a „salvat” nimic. Mai ales m-a enervat figura sa impenetrabilă, de dement abstras, care mesteca neîntrerupt gumă. Și, ca să revin la Hagi, cred că și-a încheiat cariera de fotbalist. Păcat că nu a știut, nu a putut să se retragă la timp. VITALIE CIOBANU: Urmăresc la un post local o emisiune la care participă niște arhitecți, discutând despre moștenirea istorică a orașului. Aceștia comentează niște diapozitive în care apar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Spune-mi o definiție a libertății. Cât de liber ești tu? Libertatea se prezintă, la o primă analiză, sub aspectul unei voințe sustrase oricărei influențe (Levinas). Poate ar mai trebui adăugat că momentul alegerii nu epuizează conținutul libertății. Între persoana fotbalistului și actul de a lovi mingea există o relație care ar putea fi descrisă ca libertate. Din motive care-l privesc, el vrea să trimită mingea într-o anumită direcție iar actul său exprimă această voință; ce se întâmplă mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]