2,106 matches
-
în aer un miros puternic de sarmale, sursa odoriferă se află la puțini metri în fața noastră, o dubă roșie, cu număr de Prahova. Aflăm puțin mai târziu că era vorba de reprezentanții unei parohii din Ploiești, pentru că am surprins o frântură de conversație în care unul dintre distribuitori spunea „noi, cei din orașul Ploiești, ne-am mobilizat cel mai bine”. Sarmalele sunt servite în caserole de unică folosință, din plastic alb, o servire de „profesioniști”, aș putea spune. Cei care oficiau
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
întâlnită în astfel de situații. Bărbat, cam pe la 50 de ani, îmbrăcat extrem de elegant, cu gust, parcă s-ar fi prăbușit peste el vitrina unui magazin de haute couture de la Londra. Recunosc deschis că, dacă nu aș fi surprins o frântură de conversație în limba română la telefonul său mobil, aș fi crezut că este vorba de un diplomat străin, venit aici din curiozitate (nu că ar fi fost primul caz, odată la București, am fost martor ocular la urcarea pe
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
diferiți duhovnici asupra cărora nu ai lămuriri duhovnicești, ci numai zvonuri de îmbărbătare. Falsificarea pelerinajului naște falși pelerini care aleargă prin spațiile sfințeniei, dar care nu reușesc să decanteze nicio virtute, nu reușesc să discearnă nicio calitate, să rețină nicio frântură de învățătură. Dar care se întorc acasă convinși de utilitatea gestului, aureolați de false structurări ale respectului sociopastoral pentru ei. Ultima vreme a ridicat tot soiul de alternative false la pelerinajul veritabil. Biserica va trebui să propună cât mai grabnic
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
-o la cutie// și așteaptă să-ți sosească/ fiindcă ți-ai trimis-o ție!648. Cu șoapta, cu foșnetul, cu tremurul unei lacrimi, cu freamătul neauzit al unui gând, poetul își compune fundalul meditației sale pe care se proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit și ca prezență continuă în structurile latente ale versului, această lume, reală, antrenând cortegii de elemente reconstituite, încearcă să desfășoare o procesiune lirică vizuală
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-o la cutie// și așteaptă să-ți sosească/ fiindcă ți-ai trimis-o ție!932". Cu șoapta, cu foșnetul, cu tremurul unei lacrimi, cu freamătul neauzit al unui gând, poetul își compune fundalul meditației sale pe care se proiecterază transfigurate frânturi ale viselor sale, tresăriri ale spiritului său, reflexii și refracții ale mesajului divin. Rostuită ca spirit și ca prezență continuă în structurile latente ale versului, această lume, reală, antrenând cortegii de elemente reconstituite, încearcă să desfășoare o procesiune lirică vizuală
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
că străvechea noastră eră de acum, de la Începutul mileniului trei, va fi văzută ca Începutul unei ere istorice de o importanță capitală. În anii din preajma ofertei publice inițiale a Netscape, oamenii au Început să Însuflețească obiecte inerte prin intermediul unor mici frânturi de inteligență, conectându-le Într-un teren global și legându-și propriile minți Într-un singur Întreg. Așa ceva va fi recunoscut drept cel mai amplu, complex și surprinzător eveniment al planetei. Urzind o țesătură din nervuri de sticlă și unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
directe. Diavolul ce altă treabă are? Să strice liniștea și prieteniile dintre oameni. Fiecare îl acuza pe celălalt de lipsă de bun simț, inconștiență și alte acuze jignitoare. Discuția se purta totuși pe un ton redus. Vântul adia și ducea frânturi de ex presii la urechile celor ce lucrau mai aproape de ei. Ne era jenă de cele întâmplate și ne uitam nepuțincioși unul la altul, neștiind cum să aplanăm tensiunea între cei doi. Valeriu Gafencu era în urma lor pe un rând
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
n-ai iubi, de n-ar fi fost să gemi, de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină. Și dacă singur rana nu-ți legai, cu mâna ta n-ai unge răni străine. N-ai jindui după frânturi de rai, de n-ai purta un strop de iad în tine. Că nu te-nalți din praf dacă nu cazi cu fruntea jos, în pulberea amară. Și dacă-nvii în cântecul de azi, e că mureai în lacrima de-aseară
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
batistuță mică, albă. Îndată ce a simțit batista în mână, a început să plângă liniștit. Mă simțeam atât de mișcat și de mâhnit, și totuși atât de straniu și de trufaș detașat și, într-o oarecare măsură, sentimental, când, într-o frântură de secundă, am reușit să întrezăresc, înfășurate într-un ghem și destrămându-se în aceeași clipă, imagini din viața pe care aș fi putut-o avea alături de Lizzie, Cherubino al meu, Ariel al meu, Puck al meu, fiul meu: imagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
totul al meu. Societatea de adopțiune mi-a dat un teanc întreg de documente, mi-au dat chiar și o scrisoare din partea mamei lui, dar n-am citit nimic și le-am distrus pe loc. Nu voiam să acord nici o frântură din gândurile mele părinților lui adevărați. Nu voiam să-mi amintesc nimic din ce se petrecuse cu Titus înainte de a-l fi luat eu acasă cu mine, [i nici nu-mi amintesc, mi s-a șters totul din memorie. Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împotrivindu-mi-se în tăcere, violent și cu o forță surprinzătoare, izbindu-mă în glezne, zvârcolindu-se să-mi scape din strânsoare, ciupindu-mă de braț cu o mână, în timp ce cu cealaltă îmi apăsa puternic beregata. I-am întrezărit o frântură de secundă gura deschisă și dinții albi, înspumați. Am încercat s-o ridic în brațe și să-i prind una din mâini, dar devenise neplăcut și greu să încerc a pune cu botul pe labe acest animal care ciupea, izbea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Mary? — Nu. Unde e? Lumina care răzbătea prin fereastra din față și prin ușa deschisă reliefa capul sferic, tuns băiețește al lui Ben, [i culoarea albastră a tunicii lui din dril, de croială militară. Arăta îngrijorat și tânăr și, o frântură de secundă, mi-a apărut nu ca „diavolul“ din poveștile de groază ale lui Hartley, ci ca un soț tânăr, muncit de grija dacă nu cumva soția lui a avut vreun accident. — Am întâlnit-o în sat și am invitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lăsa-o să se întoarcă și el ar ucide-o? Ar însemna că eu am înfăptuit crima. Puteam oare să mă văd pe mine deschizându-i ușa și spunându-i: „Foarte bine, mă predau, te poți duce acasă“? Nu. Unica frântură de vorbire rațională de care mă puteam crampona, și care mi se părea extrem de prețioasă, era ceea ce-mi spusese Hartley despre miracolul din mintea ei, care încă nu se petrecuse. Din moment ce era măcar în stare să rostească asemenea vorbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fâșii întregi de muștar de câmp, care captau soarele în uriașe pete de aur scânteietor. Risipite pretutindeni, vilișoare lăsate în paragină, cu acoperișul smuls, năpădite de răscoage, bălării și fluturi; am descoperit chiar și ruinele unei case mai impozante, cu frânturile gardului viu ce împrejmuise cândva o grădină, dezlănțuită acum în adevărată pădure, prin care se întrețeseau trandafiri agățători. Îmi aduc aminte de toate aceste amănunte, care mi s-au întipărit clar în memorie, pentru că erau înseși imaginile durerii; priveliști care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
neastâmpăr, colorată în albastru închis, albastrul acela sumbru, rece, nordic care, chiar și în miezul unei zile de vară, îți poate transmite o glacială amenințare. Și cerul avea o înfățișare nordică, un albastru palid, răcoros, care se ivea ici-colo, în frânturi, printre mese compacte de nori ce lopătau cu repeziciune. Lumina soarelui ba răzbătea ba dispărea în timp ce străbăteam drumul familiar, iar bolovanii din golf, mari, sferici, se bombau într-o surprinzătoare varietate de forme petrificate, grotești, brăzdate de umbre și ciupite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
așezat la masă, cu capul bălăbănindu-mi-se și o durere violentă în ceafă. Mi-am adus aminte că avusesem un vis curios, anume că fusesem prins de o furtună de zăpadă și înghețasem de moarte. Îmi veneau în minte frânturi din spusele stranii ale lui James. M-am ridicat în picioare, îngrozitor de amețit, m-am târât până sus, m-am trântit pe pat, și am căzut într-un soi de somn, asemănător cu o comă. M-am deșteptat târziu, nesigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ca o amintire. Mă gândisem vag, alene, la căderea aceea în puțul cu ape clocotitoare, la „cunoașterea“ faptului că mor, la verdele apei de peste creștetul meu, vizibil chiar în lumina tulbure. Și atunci mi-am amintit că numai cu o frântură de secundă înainte de a mi se fi izbit capul de stâncă și de a mă fi cufundat în beznă, văzusem altceva. Văzusem lângă capul meu un alt cap mic și straniu, cu dinți înfiorători, și un gât lung, negru și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atât de necesară? Sau poate că am să stau pur și simplu la gura sobei și am să citesc Shakespeare, întorcându-mă iar la acele esențe ce fac ca magia să nu închircească realitatea și să n-o prefacă în frânturi hărăzite a fi doar jucării de zâne. S-ar putea să nu existe sfinți, dar există cel puțin o dovadă că radiația unei anume autosatisfacții a putut ilumina lumea întreagă. Au sosit câteva scrisori pentru James, dar toate sunt de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
structură formală mai extinsă - introducere, A, B, C, introducere, A, B, coda - preludiul debutează cu alternarea celor două motive tematice ale secțiunii introductive, metaforă sonoră a unor ecouri îndepărtate ale clopotelor de sărbătoare, care par să anunțe viitoarea tarantella, prin frânturile ce răzbat odată cu apropierea alaiului de dansatori. Expresia rezonantă a sunetelor de clopote desfășoară linia melodică a unui motiv pentatonic-anhemitonic, proiectat într-un efect prelungit de vibrație - quittez, en laissant vibrer (părăsiți, lăsând să vibreze), aspect care va trebui marcat
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Modernitatea acestei creații constă în stilul de asamblare a diferitelor elemente tematice, prezentând evidente afinități cu tehnica concepției de colaj vizual, întâlnită în pictura lui Picasso și Braque. În acest context, structura compozițională ne apare într-o vădită asociere cu frânturile de imagini complet disparate, ce se juxtapun într-o formă aparent aleatorie în cadrul aceluiași tablou. În același timp, Paul Roberts nu exclude și posibilitatea unei adaptări muzicale a tehnicii de îmbinare specifică clișeelor cinematografice, a căror apariție fascinase, de altfel
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
producând contrastul atât în plan tematic, cât și în cel dinamic ( f - cresc./ pp). „Surpriza” o reprezintă revenirea materialului secund, într-o ipostază sonoră redimensionată, datorată modulației la nuanța tonală îndepărtată a lui fa# major. Acesta apare în juxtapunere cu frânturi ale versiunii sale inițiale (expusă în tonalitatea de sol major), dar și în asociere cu expresia unei noi articulații tematice. Dispunând de o configurație predominant acordică, generată de înlănțuirea mixturală a acordurilor perfecte, aceasta din urmă conduce la o diversificare
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
rezonanțelor contrastante ale registrelor extreme. Astfel, spațiul imens rezultat produce „vizualizarea” fenomenului de risipire a ceții și conturarea unei atmosfere „epurate”, potențată suplimentar de transparența și claritatea liniei melodice dublate la octavă. Această limpezire sonoră va fi adesea întreruptă de frânturi ale motivului tematic inițial; imaginile de clar/obscur alternează în jocul dezinvolt al juxtapunerii contrastelor de registre. În limbajul muzical debussyst, diferențierea timbrală ce presupune activarea unor registre variate, reprezintă o modalitate esențială în facilitarea percepției și înțelegerii unui discurs
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
menite să producă anumite imagini senzitive sau mentale la nivelul structurii psihice a interpretului, declanșând acele corespondențe uimitoare ale imaginației, act indispensabil concepției și reproiectării interpretative a muzicii debussyste. Orice speranță de risipire a „negurii” se spulberă o dată cu reapariția unei frânturi distorsionate a materialului tematic secund, care învăluie într-o ceață deasă și unicul simbol al imaginii de distilare sonoră ce-l îndeplinise acesta în viziunea preludiului. Astfel, ultimul ecou al motivului secund apare cufundat în ambiguitatea sonoră a rezonanțelor unei
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
scriiturii compoziționale de a ilustra o viziune conceptuală privată de coerența logică și fluentă ce o presupune rememorarea unei experiențe trăite. Muzica acestor pagini pare să ne transforme în martorii unui joc de „puzzle”, ce asamblează cu dezinvoltura inspirației simplele frânturi ale unei ficțiuni. Astfel, o nouă reprezentare sonoră se juxtapune în șirul nesfârșitelor caractere proiectate pe scena acestui spectacolul fantastic. Apariția sa va produce o diversificare subtilă a expresiei sonore, operată prin multiple modificări ce survin la nivelul detaliilor de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Spune-i, grecoaico, cum ar fi fost?” Dar cuvintele, spuse de aceasta în șoaptă, nu le mai poate auzi, Gavrilescu fiind din ce în ce mai departe de ele, închise de acum în cercul lor ireal. Numai obsedantul " Ar fi fost frumos!" este singura frântură de fraza ce se mai aude. Dupa ultima ratare, pentru Gavrilescu totul se întunecă, își pierde orice sens; el se rătăcește în propriile iluzii, pipăind pereții universului lăsat în urmă, revenind în sfera neputinței sale funciare. Rătăcirea care urmează în
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]