3,509 matches
-
fost bucuriile și destrăbălările din tinerețea mea” - avea să declare el mai târziu. O căsătorie cu... cântece Cariera militară a lui Napoleone de Buonaparte își urma cursul ascendent. Gradele veneau în chip firesc, răsplătind calitățile beneficiarului. Revoluția de la 1789, cu frământările ei debusolante, l-a făcut să oscileze, dar nu într-atât încât să-și piardă busola. E greu de spus cât de sus țintea tânărul, dar ambițiile lui se înfățișau în mod deschis și direct oricărei priviri. între alte mari
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
marcheze semnificativ influența Franței în Europa și în lume. O Europă bântuită de tot felul de conflicte, unele politice, altele militare. în paralel, se încheiau tot soiul de alianțe, dar aveau loc și destule conflicte armate. Era un timp al frământărilor, în care lumea își căuta albiile unde să-și găsească pacea și tihna. Europa nefiind suficientă, Franța și-a îndreptat privirile către Africa și a declanșat expediția asupra Egiptului. în fruntea armatei franceze nu putea fi altul decât Napoleon. Din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de francezi, în ziua de 18 septembrie a anului 1812, Moscova îi oferea lui Napoleon o priveliște oribilă. Din frumoasa Moscovă se alesese dezastrul... Fuga nu-i întotdeauna sănătoasă Socotind că și-a făcut treaba, dar mai ales presat de frământările din spatele îndepărtat al frontului, orgoliosul împărat a găsit de cuviință să se întoarcă acasă, la Paris. Numai că întoarcerea nu era chiar un soi de marș victorios. în cazul dat, ea semăna mai curând cu o fugă. Rușinoasă și deloc
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
mă duc din nou la biserică. Într-o duminică, la Începutul lui iulie, mama și cu mine ne-am Îmbrăcat bine (Tessie cu tocuri, eu nu) și ne-am dus cu mașina la biserica Adormirii Maicii Domnului. Și Tessie avea frământări. Trecuseră șase luni de când Capitolul Unsprezece demarase În trombă de pe Middlesex pe motocicleta lui și de atunci nu mai venise. Mai rău, În aprilie Îi anunțase că renunță la colegiu. Avea de gând să se mute În Peninsula din Nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-l sfătuiesc pe principe să-i alunge pe toți evreii din Cetate și să-i mute cu forța în Sardinia, unde clima nesănătoasă și tâlharii locali le-ar veni repede de hac. De data aceasta, Germanicus pare să-i înțeleagă frământările: Nu-ți mai face griji fără rost! Agrippa tace deprimat. — Știi doar, continuă încurajator prietenul, că Augustus nu și pleacă urechea la calomnii și zvonuri fabricate în mod min cinos. Dar nici nu le pedepsește, suspină Herodes. După cum nepedepsiți rămân
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ori o suprimi, ori o tratezi cu toleranță, și iei toate măsurile să o aperi de molestările celorlalți. Iar religia evreilor posedă totuși un cod moral intrinsec. Poți să-i consideri ridicoli, dar sunt complet inofensivi. Se gândește apoi la frământările prietenului său. Dispariția omului aceluia. Ar vrea să-l ajute, deși nu prea știe cum. Pentru moment nu este sigur decât de un singur fapt: din moment ce Augustus respectă carta libertăților religioase iudaice formulată de Iulius Caesar, nici un funcționar de stat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tânguios și jalnic, în nesfârșitul umbros al depărtărilor. Vijelia își trimise înainte pe cel mai ager dintre vestitorii săi înaripați. Și de peste firea întreagă, într-o clipă se ridică pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frământării și a zbuciumului universal. Puterile adâncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră deasupra pământului îngrozit furia lor prăpăditoare” (Calistrat Hogaș -În Munții Neamțului) “Partea cea mai secetoasă din toată țara e Dobrogea. Moldova primește
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
se desfășoară din această monotonie a elementelor! Bubuitul necontenit al valurilor de țărm, vaietul pescărușilor răpiți de vânturi, o pânză albă clătinându-se în zare, se îndoaie și explodează într-un troian de zăpadă, trimițând stropi sărați pe buzetoată această frământare a apelor aruncă un potop de senzații necunoscute care te înviorează și te primenesc pentru o viață nouă. Marea începi să o simți când te desparți de oameni și trăiești singur în preajma ei. Există un moment al zilei pe care
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
eram implicat nu mi-a fost greu să fac lucrul acesta. Când gurul îi spune unui discipol să facă așa, e de la sine înțeles că așa va face. Atunci credeam că domnul Matsumoto e capabil să-mi răspndă la toate frământările personale. I-am ascultat predicile și mi-a inspirat un sentiment de încredere. Pe când eram membru, înainte să mă mut în sectă, i-am ajutat la campania pentru alegeri. Fiindcă era dorința gurului și mi se încredințase ceva ce puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
un proces prea rapid. Kawai: Interesant este faptul că aceia care au devenit iluminați prea rapid nu pot fi de folos celorlalți. Mai degrabă sunt folositoare persoanele iluminate care au depus efort într-o perioadă mai îndelungată, care au avut frământări interioare: „De ce este atât de greu să devii iluminat? De ce numai eu nu reușesc?“ Tocmai pentru faptul că există prea multe dorințe lumești, iluminarea are o însemnătate mare. Murakami: Și eu practic sport și în activitatea aceasta apare un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lui Israel îi va stăpîni în țara Domnului, ca robi și roabe. Vor ține astfel robi pe cei ce-i robiseră pe ei, și vor stăpîni peste asupritorii lor. 3. Iar cînd îți va da Domnul odihnă după ostenelile și frămîntările tale, și după aspra robie care a fost pusă peste tine, 4. atunci vei cînta cîntarea aceasta asupra împăratului Babilonului, și vei zice: "Iată, asupritorul nu mai este, asuprirea a încetat. 5. Domnul a frînt toiagul celor răi, nuiaua stăpînitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care le decantează într-o meditație ordonatoare și reculeasă. Al doilea roman este mai baroc, el mărturisește gustul autorului pentru extravaganță și simțul lui estetic ascuțit. Un arhivar pensionat, devenit colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
oponenți" (este ideea vehicul", care menține curiozitatea cititorului adeziune pândită concomitent de insatisfacția soluției așteptate), autorul induce o incertitudine esențială pentru construcția epică: astfel nu vom mai avea siguranță dacă am urmărit efectiv o dispută între două persoane sau numai frământările aceleiași conștiințe dedublate, un binom reductibil la unu. Ni se propune deopotrivă o rezolvare în plan ontologic: nimeni nu cunoaște răspunsul la întrebare, totuși important Cutia cu bătrâni 253 este să fim angajați în căutarea lui, să dăm sens existenței
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o idee năstrușnică, fără nici o legătură cu realitatea, și apoi voia să o transmită altcuiva, cu orice preț despotic. Vorbea atunci cu atâta flacără, aduna dintr-o dată cantități de argumente, o enerva orice replică, se chinuia, încît, din milă pentru frământarea ei, sau convins în clipa aceea prin convingerea ei, acceptai orice. (Și față de tine însuți nu voiai să admiți că nu ești în stare să-ți trăiești viața și în salturi mai forțate, fără prudența burgheză și logica măruntă a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
milă de întrebările ce nu pot fi consolate și preferă să tacă. Totuși, a încercat odată să-mi facă o bucurie: "Era groaznic de gelos că m-ai avut fată!" Această veste, în loc să mă bucure pentru o clipă, produse noi frământări căci presupunea că fuseseră scene între ei, discuții aprinse, și poate o consolare de a Ioanei spre el, inversă: "Dar asta n-are nici o importanță". Deci, între ei, o legătură mult mai febrilă, de veritabili amanți, decât voia să mărturisească
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
am comentat, dar în mine s-a desfăcut deodată o depresiune în care nu mai exista nici o încercare de a te împotrivi, când în sfârșit ți-e egal totul și accepți orice, cu alt aspect decât ceea ce simțeam zilnic, fără frământările cunoscute, semănând a calm, ca o rană ce devine în culmea durerii insensibilă, și atunci am putut să mă întreb, în fața straniei mele stări, biată epavă umană care totuși pe stradă salută uneori un cunoscut sau, traversând, așteaptă să treacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
-mi devie insuportabile, Atunci mă întreb întrucît Ioana avusese dreptate. O iubisem sau o iubesc pe Ioana? Se poate da o definiție a dragostei? Îmi fac socoteala la câte n-aș face sau n-aș renunța pentru Ioana. Și cu toate că frământările dintre noi îmi iau tot timpul, și întrebuințez toate șireteniile ca să aflu un detaliu pueril din viața ei trecută, totuși, simt în mine nostalgii după altă lume și alte locuri și regretul de a-mi fărămița timpul inutil. Am impresia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
când am început să o detailez și să întrebuințez pentru asta toate mijloacele mele de obiectivare, nu înseamnă aceasta o detașare? O încercare de a mă reface, de a fi iarăși întreg și nu aruncat spre toate vînturile? Cu toate frământările zilnice, se întîmplă în mine o refacere? Și din pricina aceasta, Ioana e neîncrezătoare la jurămintele mele? Întotdeauna, toți cei ce m-au cunoscut mai de aproape mi-au spus: ești un exagerat. Cuvântul este exact, dar trebuie aplicat numai la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
sumbre auspicii începuse prima noastră călătorie de dragoste. Mai pe urmă, Ioana mi-a povestit: "Am mers vreo zece kilometri de-a lungul drumului, parcă nebună". Zece kilometri nu se poate să fi fost. Persoanele cele mai serioase, ale căror frământări interioare sunt incontestabile tot au obiceiul de a exagera, pentru ca să impresioneze. Eu, în același timp, am gîndit: "N-a făcut așa de mult" și am spus: "Iubito, săraca de tine!" Când, impresionat de farmecele mării, te încumeți să găsești cuvinte
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Gide..." George CĂLINESCU, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, București, 1982, pag. 962. "Dl Anton Holban, spuneam în introducerea prezentei cronici, că de la Proust se trage. Este în scrisul său de acută introspecție psihologică, atâta investigație și frământare cerebrală, că, fără de vrere, te gândești la meandrele explorărilor genialului romancier. Dar ca și pentru dl Sergiu Dan, raportat la maestrul romanului realist, și dl Anton Holban reprezintă în opera sa un extract proustian -, pe seama căruia ești de multe ori
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Însă "mitologiile private" ale omului modern, visurile și fantasmele sale nu se pot ridica la regimul ontologic al miturilor, pentru că nu au fost trăite de omul total, și nu transformă o situație particulară în situație exemplară. De asemenea, neliniștile și frământările omului modern, experiențele sale onirice ori imaginare, deși "religioase" din punct de vedere formal, nu se integrează, ca la homo religiosus, într-o Weltanschauung și nu întemeiază un comportament. Un singur exemplu ne va ajuta să înțelegem mai bine deosebirile
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
trebuia să facă rost de cai pentru numeroșii războinici ce rămăseseră pe jos. Și pe urmă, trebuia să-și hrănească oamenii, să-i încurajeze și... Bătălia cumplită îl făcuse oare să-și piardă forța interioară, spiritul neîmblânzit? Ce era acea frământare pe care o simțea în piept, care-i încețoșa mintea și îi făcea vorba nesigură? Dar nodul acela care îi strângea gâtul? De ce ochii i se umeziseră? Era doar oboseală? Era amărăciunea înfrângerii? Sau ce altceva? Nu se mai simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a lungul peregrinărilor sale, întâlnise doar personaje solitare, plutind sau înecându-se în propriile lor secreții, dar niciodată strigând după ajutor. înțelepți sau agresivi, senini sau damnați, domestici sau nomazi, rebeli sau docili, nobili sau ocnași se lăsau consumați de frământări deșarte sau înălțătoare, nedispuși să se destăinuie decât unui om mai însingurat decât ei. Un sentiment de incertitudine îl apăsa. Se hotărî, după luni de zile, să deschidă ușa propriei sale claustrări. Un simț biologic îi dictase că afară e
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de individualitate a vocilor supără întrucâtva, căci se simte că autorul vorbește pentru fiecare, finalul, prin introducerea surprizei legate de personalitatea scindată, justifică pe deplin procedeul stilistic întrebuințat. Comisionarul are un nerv adolescentin, se simte că s-a hrănit din frământările vârstei de formare, pe care le decantează într-o meditație ordonatoare și reculeasă. Al doilea roman este mai baroc, el mărturisește gustul autorului pentru extravaganță și simțul lui estetic ascuțit. Un arhivar pensionat, devenit colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]