19,543 matches
-
l-a scutit de un examen sever. La 22 decembrie 1944, apar în Jurnalul său aceste cuvinte: "23 august nu e totuși o ficțiune - cum ni se pare uneori - dacă mi-a redat măcar libertatea de a pleca în munți". Frază fantasmagorică, pe care sîntem îndemnați a o citi cu un retuș oracular, în înțelesul că diaristului i s-a dat libertatea de a pleca în eternitate. Astfel, Mihail Sebastian, unul dintre cei mai de seamă oameni de litere din interbelicul
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
deprinse în jumătate de secol de comunism. Prima impresie după lectura acestui roman excepțional (să nu ne ferim de cuvinte) este aceea de covârșitoare noutate. Tipul de abordare al scriiturii, unghiurile din care este privită realitatea, suflul epic neobișnuit (ritmul frazei își păstrează prospețime și vioiciunea inițiale de-a lungul celor 450 de pagini ale cărții), referințele culturale mai puțin uzitate în literatura română (cele mai multe provenite din vechiul spațiu cultural austro-ungar), multilingvismul și particularitățile de limbaj, mica melancolie fin de l
Mitteleuropa în postmodernitate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9294_a_10619]
-
adevăr. Ca pe o forțare ludică a paradoxului, firească în fond, dacă ne gândim că Sociu a corectat minuțios - la Editura Car-tea Românească - seria de volume purtând semnătura lui Alexandru Paleologu? Iarăși suntem pe drumul cel bun, de vreme ce, dintr-o frază în alta, tonul de edict im-pe-rial al fragmentului se destinde până la a deveni de-a dreptul prietenos. Fără îndoială, cele 61 de poeme erotice ale lui Charles Bukowski (bine traduse de Dan Sociu și inteligent ilustrate de Dumitru Gorzo) care
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
plăcerea tânărului poet de a-și publica declarația de credință - dacă s-ar putea - în toată presa românească. Îi dăm, așadar, o mână de ajutor, în speranța că-i vom face o bucurie, reproducând câteva - doar cinci, puteți să verificați - fraze de început ale amplului articol: "Virgil Mazilescu este unul dintre foarte puținii poeți la care mă întorc ori de câte ori încrederea mea în poezie este zdruncinată. Atunci când, dintr-un motiv sau altul, simt că poezia se îndepărtează de mine și mi se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
departe foarte simplificator și inexact, dar aceasta este poate o altă discuție decât cea de față. în carte există și o referire la situația din România, în subcapitolul "L'argent, le marché et la société", o referire într-o singură frază, care frizează, ce-i drept, derizoriul, deși reflectă niște realități: "în România lui Ceaușescu, de exemplu, toate plățile importante (bacșișuri pentru profesorii de liceu, onorariile medicilor) erau făcute în pachete de țigarete de marca Kent" (p. 237). Problema statului-național și
O carte explozivă by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/9315_a_10640]
-
de vitalului Mihail Sebastian, care-și contabilizează stările cu o scriptică scrupulozitate. Autorul Femeilor declara că scrie greu, încă din perioada lipsită de restricții a anilor '30: "Am scris ieri toată după-masa, am scris și azi-dimineață. Merge foarte încet. Fiecare frază îmi ia un timp enorm ". Sau cu explicitări ce denotă o inefabilă "răspundere" a textului emis: "Scriu greu, cu nenumărate piedici, cu multe ezitări și cu o permanentă teamă de a-mi exceda gîndurile; căci o eroare de expresie este
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
ar fi "sărac", că-l urmărește "cîte un cuvînt de care nu mai pot să scap și căruia nu ajung să-i găsesc echivalente. Romanul întreg la care lucrează i se prezintă grevat "nu de cuvinte, dar de întorsături de frază, repetate de zeci de ori". Consideră că-ți poate imputa nu mai puțin decît "o gravă lipsă de imaginație și de invenție, nu atît în privința incidentelor propriu-zise (care uneori sînt destul de îndrăznețe, ba chiar pe ici pe colo puțin trase
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
dificile pentru literatură (în 1957, la doi ani după Moromeții), a unui roman (Groapa) îmbibat de poezia unui univers în degradare și care părea să continue fără complexe linia Arghezi-Mateiu Caragiale" (p. 139). Sunt cel puțin două lucruri, în această frază complicată, cu care nu pot fi de acord. Primul e acela că un scriitor (în speță, Eugen Barbu) ar rămâne în percepția publică imutabil, neschimbat, la nivelul celei mai bune percepții despre cea mai bună dintre scrierile sale: adică, imaginea
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
în anii '80 (când se acumulează faptele sale negative de la "Săptămîna", de defăimare a scriitorilor estetizanți, experimentaliști și europenizanți), în anii '90 (când se declanșează procesul revizuirilor critice). A doua observație pe care aș face-o la judecata critică din fraza citată a lui Eugen Negrici e aceea că Groapa nu are absolut nimic de-a face nici cu stilul arghezian, nici cu stilul matein. Eugen Barbu practică un realism tern, vulgar-materialist, totalmente lipsit de o dimensiune simbolică sau spiritualistă, fără ca
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
se va culca, în cel mai scurt timp posibil.) Am plecat buimăcit de la Viața românească și tot timpul, în autobuzul 32 (mă duceam spre ŤMermozť și Lili Pancu, tînărul menaj, cunoscut de Paști, la Balcic), tot timpul îmi repetam mici fraze stupide și calmante: numai de-ar trece timpul mai repede, numai de-ar trece mai repede. Aveam deocamdată un singur deziderat: să se facă ora 9, cînd în sfîrșit o voi ști la teatru și deci singură. Nu că aș
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
ăsta. Nu traseele copilăriei - e mai interesant un popas pe Discovery decît oarece baliverne despre lună, sau despre poli, nu morala, sănătoasă, dar fugită, o clipă, de-acasă, nici măcar pozele, bulbucate, făcute cîrlig. Ci rimele, multe ingenioase, și jumătățile de frază în care la copilărie, plecare, oameni cu care te însoțești, nevoia de ei și, tot atît, de libertate, meditează un poet. De pildă: M-a apucat un dor de frunze, în suflet și peste tot, de nu mai pot. Hai
Prinde-mă, dacă poți! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9342_a_10667]
-
a spus ea/ cu o voce impregnată de tristețe/ nu avem o conștiință a ficțiunii/ și nici organ pentru finețea artificiului/ ceva... (a lăsat glastra și a venit fără grabă/ la mine și-n acest timp/ știam că-și gândește fraza pe care avea/ să mi-o spună de-acum cu o voce bine lucrată)/ ceva prin care să pătrundă miracolul/ a spus și mi-a acoperit protector/ mâna cu palma ei caldă/ de parcă ar fi vrut să nu răspund/ de parcă
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
o trăia zilnic, numai așa vom putea intui de ce filozoful era un liric stăpînit de o sfială spontană în fața lumii. Întrucît trăim într-o lume în care cuvinte precum "sfială" și "lirism" au început să capete tenta unor handicapuri psihice, fraze precum cele de mai sus par să fie semnele unei naivități ieșite din uz. Dacă așa stau lucrurile, atunci legătura noastră cu Blaga s-a rupt de tot. Dacă nu așa stau lucrurile, atunci șansa de a intui lumea lui
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
natura Ardealului, Blaga s-ar fi surpat lăuntric sub vexațiunile îndurate. De aceea, descrierile de natură și scenele erotice ale cărții cîntăresc cît tot atîtea leacuri prin care filozoful încerca să se rupă de prăbușirea socială a României anilor '50. Fraza lui Blaga curge în același ritm ca temperamentul lui: înceată și molcomă, cu ampren-te stilistice ce amintesc de flerul unui poet și de mintea unui filozof, dar nu de rutina unui prozator. Blaga e prea inventiv în alcătuirea expresiilor ca să
Iremediabil liric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9358_a_10683]
-
îl ascultam fascinată, minute și minute în șir, chiar dacă ignoranța mea mă ținea departe de aceste minuni. Mă lăsam furată de micul spectacol din fața ochilor mei. Vocea, vibrațiile corpului, forța cu care era investit cel mai mic accent al unei fraze sau al unei mișcări îmi lua mințile. Deși nu pricepeam mai nimic și știam că, ieșind pe ușă, îmi va zbura totul din cap, am fost întotdeauna captivă lumilor virtuale, fără obstacole, în care absolut totul părea posibil, în care
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
I-a incitat gustul pentru teatru de calitate, pentru rostirea simplă, profundă și impecabilă, l-a făcut să descopere singur greutatea pe care o capătă un sens în funcție de felul cum se plasează un accent pe un cuvînt sau într-o frază și nu din prefacerea timbrului, altfel, atît de la îndemînă. Călăuzei, recunoștința mea. "A murit ...", îl aud pe băiatul meu șoptindu-mi. Aici, peste mări și țări, ascult, împreună cu el, Beatles. încerc să-l inițiez. E forma mea de reverență. Plină
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
altfel, atît de la îndemînă. Călăuzei, recunoștința mea. "A murit ...", îl aud pe băiatul meu șoptindu-mi. Aici, peste mări și țări, ascult, împreună cu el, Beatles. încerc să-l inițiez. E forma mea de reverență. Plină de smerenie. Mă surprind folosind fraze întregi pe care le auzeam, cîndva, în adolescență, la Grădina Icoanei. Vocea lui Moțu circulă tulburător prin amintirile mele. Povestea merge mai departe.
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
ca o eroare regretabilă a "vorbirii neîngrijite", ca un anacolut și nici ca manifestare a unei tendințe moderne de simplificare a flexiunii. Ca foarte bună cunoscătoare a graiurilor românești, a textelor dialectale, autoarea a descris în cartea sa, Subordonarea în frază în dacoromâna vorbită (1980, reluată în Opera lingvistică, III, Cluj-Napoca, Clusium, 2006), ca și într-un articol din 1975, "Note privind sintaxa relativului care" (reprodus în Opera lingvistică, I, 2004), ideea a "două gramatici": una, cultă, care recomandă marcarea prin
"Care" și "pe care" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9380_a_10705]
-
caracteristică mai ales persoanelor în vîrstă, anihilează adesea curiozitatea ascultătorului, făcînd, totodată, practic imposibilă comunicarea, adică dialogul prietenesc. Te apuci să-i relatezi cuiva: am căzut în baie și cred că mi-am fracturat o... Dar nu ajungi să termini fraza, să precizezi, de pildă, că era vorba de o coastă sau o vertebră, pentru că interlocutorul tău, care a prins totuși ceva din zbor din acest început lăsat la mijloc, se pornește într-o lungă mărturisire despre întîmplările și suferințele pe
Despre nombrilism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/9384_a_10709]
-
care decupează situațiile comice și absurdul relațiilor sociale). Ochii și urechile sale sunt mereu la pândă, nici un element nu îi scapă, iar concluziile observațiilor sunt cel mai adesea sarcastice, la limita cinismului. Aflat la o lansare de carte, reproduce ultima frază, de complezență, a criticului după care trage o concluzie la care ar putea subscrie mulți dintre cei ce frecventează astfel de evenimente cultural-mondene: "-... putem spune, fără îndoială, că asistăm la un moment memorabil. Lansatorul de profesie își mângâie pântecul: "Să
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
Tot ce iese din tiparele acestui model este neinteresant. Chiar dacă funcționarul editorial încearcă să îndulcească pilula, verdictul său este fără drept de apel: " Bătrâne, nu știu ce să-ți spun exact despre manuscrisul tău. Ar fi materie, ai stil bun, nici vorbă, fraza curge, dar îi mai lipsește ceva, așa, mai nebunatic, mai picant, mai provocator, mai dement, mai răscolitor, mai biografic. Trebuie să vii să discutăm. Așa cum arată acum e anacronic - e-mail de la redactor. "Acu' lumea vrea să-i spui direct, i-
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]
-
istoria melodramatica a unor personaje care parcă nu au niciodată parte de ceea ce își doresc. La un moment dat, ca motto de capitol, este amintit un celebru vers al The Rolling Stones "you can't always get what you want", frază pe care personajele lui Liviu Cangeopol parcă se încăpățânează să o ignore constant. Să privim, de pildă, cazul lui Armând Stoler, care se călugărește după despărțirea de soția sa, Leonora. Femeia îndurerata încearcă să se sinucidă și este internată la
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
cele din urmă, rămânem cu imaginea unui român în care mai multe personaje nu-și accepta destinul și își urmăresc obsesiv anumite ținte. În acest sens, mitul lui Iov este întors pe dos. În locul unei detașări metafizice și a celebrei fraze "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat!" însoțite de un zâmbet cald, Iov-ul lui Liviu Cangeopol schițează doar o grimasa a neputinței, grimasa amară pe care, din păcate, o vor afișa și cititorii odată cu închiderea cărții
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
pentru mine simbolul manipulărilor repetate din care se însăilează destinul. În acest caz, cel puțin trei: cea din copilărie, cea de la debut și cea a lecturilor acuzatoare de azi. În ceea ce privește cuvântul rus, cred că l-am auzit prima oară în fraza pe care ne-o striga mama când ne descoperea. soră-mi sau mie, în buzunare semințe de floarea soarelui: "Vai de voi dacă vă mai prind mâncând semințe ca rușii". Aș vrea însă să mă întorc la misterioasele camere închise
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
nu scrie doar un text de protocolară onestitate, la care îl obligau oricum propriile principii, ci unul de-a dreptul entuziast, fără un pic de ranchiună și fără otrăvurile strecurate, cum se obișnuiește îndeobște, pe furiș, în structura sinuoasă a frazelor. Nimic insinuant, ironic, nici o răutate mascată în cuvintele criticului care râvnea și el, de ani buni, la gloria literară ca romancier. [...] și Călinescu accentuează în cronica sa caracterul exemplar, canonic, al textului - «primul cu adevărat roman românesc de analiză» - pe
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]