79,993 matches
-
romantic al personajului: "Bastonul lui gros, țigareta-i enormă, pelerina-i celebră, pălăria de muschetar, lavaliera bogată, numai pe el îl puteau îmbrăca așa de potrivit și fixa pentru un veac viitor. A fost unul din oamenii cei mai puțin frumoși și cei mai simpatici din câți am cunoscut." Memorialistul consemnează de asemeni vizita în capitala Moldovei pentru a ține conferințe a destul-de-faimosului în acel moment Sar Péladan (idolatrizat de Gala Galaction) și a lui Jean Richepin, care, spre a-l
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
dacă am să adorm golul nu se umple scriind nu se mai umple nu înțeleg nu îmi place laptele și asta nu înseamnă că el nu e bun nu îmi plac garoafele și asta nu înseamnă că ele nu sunt frumoase adesea nu înțeleg ce se spune în jur și asta nu înseamnă că eu sunt altfel laptele e bun garoafele sunt frumoase eu nu sunt altfel dar de ce îmi oferiți lapte mereu cultivați numai garoafe spuneți doar lucruri pe care
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
înseamnă că el nu e bun nu îmi plac garoafele și asta nu înseamnă că ele nu sunt frumoase adesea nu înțeleg ce se spune în jur și asta nu înseamnă că eu sunt altfel laptele e bun garoafele sunt frumoase eu nu sunt altfel dar de ce îmi oferiți lapte mereu cultivați numai garoafe spuneți doar lucruri pe care nu le înțeleg happy anniversary astăzi în zori m-am pomenit că am altă vârstă așa pur și simplu de parcă aș fi
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
unei femei de pe cal, prezentîndu-i-o cititorului, cu fustele-n cap, spre a-i admira... Iată ce însemna, în acel secol, a trezi apetitul pentru lectură! Anna Karenina se ucide (nu se sinucide!), se distruge ca și cum ar sparge un porțelan foarte frumos, făcîndu-i în ciudă amantului! Interpretare hazardată? Nicidecum. "Sufletul slav", neică! În adolescență, eram atît de emoționat la o primă lectură din Dostoievski, sau Blecher, sau Meyrink ("Golem", citit la Curtea de Argeș, într-o vacanță), încît nu pricepeam aproape nimic, tremurînd, literalmente
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
nebuni și borcane etichetate, în care foetuși de gheață se leagănă în bălți de formol/ cu pereții tapițați cu placente uscate/ cîte un țipăt viu face să tremure venele depărtării, puterea mea să se clatine, ca atunci, cînd studenta aceea frumoasă îmi oferea o bibliotecă de plăceri pe doar o pungă de prune uscate: Doamne, primăvara lentilelor ei de contact pare fără sfîrșit/ iarba înaltă a fiorului mai adie încă în liniștea lîncezelii de-acum. * * * aceasta e viața! - înfiorătoare ca urletul
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
bibliotecă de plăceri pe doar o pungă de prune uscate: Doamne, primăvara lentilelor ei de contact pare fără sfîrșit/ iarba înaltă a fiorului mai adie încă în liniștea lîncezelii de-acum. * * * aceasta e viața! - înfiorătoare ca urletul celulelor de reeducare/ frumoasă ca dimineața de vară în care bărbații bat coasele îngenuncheați într-un lan de lucernă ca pe o toacă la capătul lumii/ ...coală de indigo prinsă între două buze de înger, treceri hăituite de treceri! (înghițind aerul cu greutate - clipă
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
întâlniri în această cafenea în foșnetul de ziare clinchetul de lingurițe îmi ascult durerea de dinți văd o simfonie plină de clanțe din femei tăcute un cor de copii orfani mă gândesc la românia încet acolo încă se scriu manifeste frumoase și fără putere germinativă sau cine știe acolo abia au început să se drogheze da ce poți să faci în întuneric decât să fii țăran-metafizic în frunzișul de zăpadă cântecul de mierlă praf-intermortal febra vieții la galopul inter național ce
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
în prospețimea, voiciunea, speranța... Iată!, o zi, încă o zi (formidabil!) e trăită îndeplinită. Exiști, respiri în felul tău; alterat de clipă, înțepat de viespi, însîngerat de scurgerea dimineții în amiază, amurg, seară. Nopțile nu-ți sînt înstrălimpezite de vise frumoase (enormele sfere de cleștar ale copilăriei!), ci sufocate de "reprogramarea" bazaconiilor diurne. Somnu-ți jupoaie altminteri carnea, mintea: de o mie de ori mai feroce. Reziști, reziști, reziști. Cît? Simplu: cît te țin balamalele!
Zice-se că te-ai uzat: pa și pusi, dom'le (2) (monolog) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14542_a_15867]
-
se declanșa bombardamentul cu noi reclame; ultimele produse ale pieței: noi automobile și așa mai departe până la ultima marcă de pastă de dinți. Dorințele pluteau în aerul orașului; ca după erupția unui vulcan făcând să plouă cenușă peste trecători. Pe frumoasa suprafață a abundenței exista un fel de neliniște nervoasă, munți de dezamăgiri, coji goale de angoasă, ca și cum bogăția singură niciodată n-ar putea aduce fericire. Starea de spirit a traficului de prânz era nesimțită, apatică, febrilă. Timpul parcă se umfla
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
suind și coborând vieți omenești. Dacă toate astea erau adevărate nu avea nici un sens să mă grăbesc; totul era infinit, fără limite, în absența timpului. Totuși trebuia să mă grăbesc încet, să ajung acasă, mulțumită de a avea un acoperiș frumos deasupra capului și liniștită, ca și cum aș fi făcut pace cu toți dușmanii. În coliba trupului meu își făcea loc prezentul din ce în ce mai mult. Respiram cu toți contemporanii printr-o imensă gură. În desenele apărute în lumina fulgerului mă simțeam în siguranță
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
xenofobie, examinând conceptul de «acasă» și «străinătate», punând întrebări care ne ating profund, pe tema exilului alăturându-se prin asta celor mai buni scriitori de la noi. Simpatia mea pentru Melinescu e în creștere." Aftonbladet * "Romanul Gabrielei Melinescu seamănă cu o frumoasă muzică de cameră din patru părți muzicale: primăvara, vara, toamna și iarna. Schimbările anotimpurilor eliberează memoria: astfel încât totul se ridică la suprafață din adânc. Dar scopul său nu e reamintirea ci deschiderile, înlănțuirile libere de asociații poetice despre exil și
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
optzeci, la începutul unui drum aventuros și necunoscut; jumătate, Mady după douăzeci de ani, cu privirea obosită și umbrită de cîteva riduri, cu părul scurt și blond, cam lămurită ce este cu viața. În întregul fotografiei descopăr aerul unei femei frumoase ce privește lumea bărbătește. Nora Iuga De cînd am aflat vestea năpraznică, tot încerc să-i refac chipul în gînd. să mi-l readuc în fața ochilor și ultima Madi nu vrea să vină, îmi apare mereu prima Madi - 1979, o
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
lumea bărbătește. Nora Iuga De cînd am aflat vestea năpraznică, tot încerc să-i refac chipul în gînd. să mi-l readuc în fața ochilor și ultima Madi nu vrea să vină, îmi apare mereu prima Madi - 1979, o fată cuminte, frumoasă, foarte respectuoasă, un fel de fată a bunicilor. sîntem împreună la 2 Mai, la Dobrogeanu, la o masă: Domnul Șora, Petru Romoșan, Ion Mureșan, Nino al meu și cu mine. Madi are un păr negru și bogat, cu cărare la
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
a fost poezia. În afara poeziei, a avut parte doar de nefericire. Unii și-o vor aminti așa cum a fost în ultimii ei ani: ruinată de boală și singurătate. Eu mi-o aduc aminte (și-o s-o țin minte mereu) pe frumoasa, puternica, vesela și generoasa mea colegă de an de la facultate. Cea care n-a făcut în viața ei rău nimănui, care n-a știut și n-a vrut să se bucure de reputația ei de mare poetă, care a trăit
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
riguroasă, cu portrete evocatoare, cu detalii și anecdote de epocă memorabile, cu multă "atmosferă", văzute toate însă de la o distanță transparent ironică, cu un umor aș zice fără umor (în sensul în care Henry James caracteriza o femeie ca fiind frumoasă fără a fi frumoasă), cu o participare mereu reținută. Inducem din text că naratorul s-a născut în jurul anului 1900 (deci cu aproximativ 30 de ani înaintea autorului) și că viața lui povestită se desfășoară între această dată și 1927
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
cu detalii și anecdote de epocă memorabile, cu multă "atmosferă", văzute toate însă de la o distanță transparent ironică, cu un umor aș zice fără umor (în sensul în care Henry James caracteriza o femeie ca fiind frumoasă fără a fi frumoasă), cu o participare mereu reținută. Inducem din text că naratorul s-a născut în jurul anului 1900 (deci cu aproximativ 30 de ani înaintea autorului) și că viața lui povestită se desfășoară între această dată și 1927, cu puțin înainte de moartea
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
intens erotic de o fată pe care o cunoștea mai de mult, care-i fusese cu totul indiferentă, și care intrase și ea, parcă deodată, în pubertate, "cu o siluetă studiată, de statuie coborîtă de pe soclu", devenind "prin nu știu ce miracol frumoasă". Paginile dedicate acestui episod, poezia delicată cu care e reconstituită vibrația sensorium-ului adolescentin în cutia de rezonanță pur subiectivă a timidității mi-a amintit de tînărul Nabokov, cel din primele sale romane rusești, traduse în engleză de autor în colaborare
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
tinerețe care - din pricina vremilor vitrege prin care ne-a fost dat să trecem - încununează în loc să inaugureze, cum s-ar fi cuvenit, o carieră care ar fi fost - în virtutea principiului noblesse oblige - una în primul rînd de romancier. O încununează însă frumos, la sfîrșitul lungii și sinistrei paranteze comuniste, și nu fără ceva din acea melancolie care-mi aduce aminte de definiția baudelaireană a frumuseții: "Nu pretind că Bucuria nu se poate asocia cu Frumusețea, dar susțin că Bucuria e una din
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai frumoasă odaie ținută doar pentru oaspeți de seamă) cel acoperit cu poneavă și strujacul cu paie mă trezeam dimineața cu ochii-nroșiți de scrumul viselor colorate de peste noapte copil vara îmi plăcea să mă urc în vișinul copt de la marginea plațului
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
a spune că are "sentimentul inutilității discursurilor" rostite acum și în alte ocazii, căci "nu s-a făcut și nu se face nimic". "A apărut la noi un fel de calofilie a discursurilor", zice. Nu e rostul nostru să vorbim frumos, nici să scriem frumos. Rostul nostru este să spunem adevărul". Scriitorii noștri, adaugă Anghel, au aderat sincer la socialism. Ei trebuie, deci, să fie stimați. De unde provin neînțelegerile? Explicația e falsa mitologie despre scriitori, creată chiar de ei înșiși. E
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
sentimentul inutilității discursurilor" rostite acum și în alte ocazii, căci "nu s-a făcut și nu se face nimic". "A apărut la noi un fel de calofilie a discursurilor", zice. Nu e rostul nostru să vorbim frumos, nici să scriem frumos. Rostul nostru este să spunem adevărul". Scriitorii noștri, adaugă Anghel, au aderat sincer la socialism. Ei trebuie, deci, să fie stimați. De unde provin neînțelegerile? Explicația e falsa mitologie despre scriitori, creată chiar de ei înșiși. E o mitologie romantică, preluată
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
unul se lungește cam cît două etaje din blocurile bucureștene), fără ascensor. Ajungi sus gîfîind, ca telefonistul din Desculț în parc. Pe lungul drum al scării către etajele de sus, ai însă o consolare: să admiri balustradele jugendstil, una mai frumoasă ca alta, cu șerpuiri neașteptate, care mai de care mai decorative, de parcă toate clădirile s-ar fi înscris la un concurs de balustrade. Hei, coșar, coșar! Asupra unui singur lucru a ținut să mă prevină gazda mea, la sosire: să
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
celebrele Heurige, mici restaurante ale unei familii, unde se bea vin nou. Dar locul cel mai puțin schimbat al Vienei este cafeneaua. Să tot șezi, sorbind o cafea adevărată. Toate gazetele de azi îți stau la dispoziție, pe stativ, mai frumos ca la Biblioteca Academiei. Viena te face să-ți descoperi, neapărat, un ascuns fond biedermeier. O întîlnire neașteptată Domnul Leopold este, probabil, unul dintre cei mai bogați oameni din Viena. Ani în șir a tot colecționat tablouri ale lui Egon
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14384_a_15709]
-
în spatele Teatrului Național ("un salonaș și o cameră de culcare"), mătușa Anastasia stătea pe Strada Boteanu, celebra Momuloaie deținea cîteva perechi de case la intrarea în Strada Batiștei în timp ce pe Maria Constantinescu, mama lui Mateiu Caragiale, o vizita în Strada Frumoasă din mahalaua Sf. Vasile. Într-o perioadă a descoperirilor retrospective și a curiozității interdisciplinare, opera lui Caragiale conține informații inedite pentru o posibilă monografie a Bucureștilor. Chiar dacă preocuparea pentru topografie nu are legătură cu mulțimea de ghiduri și istorii publicate
Bucureștii lui Caragiale () [Corola-journal/Imaginative/14407_a_15732]
-
ea sub nas, oricine ar fi avut iluzia originalului. O lume pe care o știm inodoră își dezvăluie aroma. Nu zece mii, ci treizeci și două sînt ușile pe care Val Gheorghiu, pictor și scriitor, le aduce în fața privitorului într-un frumos album de pictură, apărut la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași. O lume pe care o știm incoloră, pentru că sîntem obișnuiți să o ignorăm, deși zilnic trecem praguri de uși, își dezvăluie culoarea. Pictorul smulge lumii imaginea, o fixează
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14370_a_15695]