7,001 matches
-
alt plic, ori un telefon. Se grăbi să ajungă cât mai repede în cancelarie. Nu trecuseră mai mult de zece minute, care i se păreau enorme. Când a intrat, mai erau doar câteva cadre didactice, printre care și Sebastian care fuma liniștit la fereastră. Minodora se duse direct la el și-l informă: - Te rog să mă scuzi, dar m-a chemat doamna director la domnia sa. Am aflat de acest lucru chiar înainte de a intra la oră și nu aveam cum
ROMAN , CAP. CINCI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1854 din 28 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363606_a_364935]
-
albe nu se auzise. Cartea enigmă, carte care să te facă să fii curios, cartea meditație, cartea pufoasă ca o plapumă de puf. Fără scene obcene nimic nu e vandabil. Editurile te resping. Ce război în direct!? Asta s-a fumat ca și atentatele teroriste! Nici nu încerc să reactualizez acest manuscris vechi. Ar fi de neînțeles anul Clinton. Putem zice că am intrat în Epoca Clinton înainte de UE. Mai clar se sugerează asta chiar la muzeul celebrităților, Madame Tussaud, „muzeul
EPOCA CLINTON de BIANCA MARCOVICI în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363666_a_364995]
-
Marshall de cum intră. Iar ești beată! Mama lui Marshall era foarte tânără, slăbuță, cu un păr neîngrijit, strâns la ceafă într-un coc făcut la repezeală. - Dar ce am?, țipă ea clătinându-se pe picioare. - Uită-te la tine! Ai fumat ceva? Că de băut, se vede de la o poștă că ai băut... Nici n-are rost să te mai întreb. - Nu prea mult... Un angel dust mi-a fost de ajuns... Ai vreo problemă? - Nu. TU ai o mare problemă
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
jur, era în largul mării. Pe mal, indivizii se hlizeau și îl îndemnau să înoate. El nu știa. Patul se umezea treptat, începea să se scufunde, simțea că se sufocă de frică. S-a trezit. Era la el acasă. A fumat o țigară, i s-a făcut rău, apoi a adormit din nou. I-a povestit unui prieten ce visase. Acersta a ridicat din umeri. I-a spus - păi, eu visez chestia asta în fiecare noapte, care-i noutatea? Spune-mi
VASILE DOI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363745_a_365074]
-
două trenuri accelerate/ și alte navete de noapte”. Lavinia Pospesch își extrage stările emoționale dintr-un acvariu...lacustru bacovian, chiar și când invocă iubirea: “Îngerul meu s-a îmbolnăvit/ de iubire/lustruiește oglinzi/retușează pereții plini de riduri/coase pământul/fumează iarbă/și croșetează noroi,/pe acoperișul casei/a sădit larve,/desenează drumul lor/cu degetul pe geam/dar dimineața paște moarte/niciodată nu a fost mai narcisist”. Am ales cel mai “optimist” poem din cele 15 antologate. Ioan Barb simte
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
fereastra acoperită cu folie vei salva astăzi vieți ? lumile astea nu ne pot delimită avem timp de extaz ne cunoaștem din războaiele excasnice între noi arde orice iluzie atât de infantil îmi juri accepți că nu sunt orgolii ești calm fumând țigară de la țigară mă simți în sângele iritat pervertita pervetibilă a expusă pune-ți smokingul noi doi azi dăm spectacol în cartierul unde se trăiește obscur îmi pare că sună alarmă obsedant obsesiv posesiv Referință Bibliografica: ex-ul / Angi Cristea : Confluente
EX-UL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349476_a_350805]
-
ascultam cum toarce liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
Ai mai scris scenarii pentru film sau teatru?”. ”Doar literatură de sertar”, replică ușor jenat. ”Este primul meu proiect important”. ”Înțeleg”, i-am răspuns și mi-am aprins o țigară. ”Vrei?”, l-am chestionat întinzându-i pachetul. Nu, mulțumesc, nu fumez”, rosti destul de grăbit și clipind des. ”Ai vreo gagică, în timpul liber?”. Liviu s-a înroșit la față și a tușit ușor. ”Vai, vă rog, domnule... Ei bine, de fapt, nu, nu am timp pentru așa ceva. Tot timpul mi-l dedic
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
o întorsătură fericită... Ba mai mult, Liviu a găsit și câțiva actori talentați...”. Au părut mulțumiți de răspuns și a rămas să ținem legătura. De fericire, l-am invitat și pe Liviu la o halbă cu bere. Știu că nu fumezi, dar o bere tot putem bea împreună”, i-am zis. ”Cu cea mai mare plăcere”. ”Scuză-mă că te-am luat cam tare la un moment dat. Eram furios pe propria neputință”. Nu face nimic, am și uitat”, zise și
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
de vânt. Casele din Ohaba au ferestrele aprinse, ca amintirea unui soare uitat de iulie afară, in noaptea ce se lasă încet. „Dacă ninge tot așa până dimineață, va fi zăpada de un metru! “ spune bunicul, întors de afară, unde fumase o altă țigară, din porția zilnică de două pachete de „Mărășești”. La biserică, lângă Ieruga înghețată, dar și pe Ogaș, pe deal, ard focurile, unduind a grâu înverzit în oale smălțuite de lut ars, semănat în seara ultimă a lui
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
doresc, deoarece nu am cerut niciodată nimănui ajutorul și dacă aș putea m-aș ajuta singur-, care apropiați ori nu te cred- nu trec prin așa ceva sau sunt obișnuiți să nu audă sau să stea doar prin restaurante și să fumeze, ori te cred nebun, deși le pot arăta analizele oricând-; de aceea doresc să știu cu ce mă confrunt pentru a ști ce să tratez. Îmi place enorm să călătoresc, să scriu, să fac fotografii, să joc șah, să îmi
ÎNTRE PASTILE ȘI VERSURI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350269_a_351598]
-
Hipocrate în cerebel. Sunt acei medici tăcuți, calculați, rezervați, care nu trompetează și nu ies cu nimic în evidență, care nu cer șpagă de la pacienți pe holurile spitalelor ori pe la lifturi, sunt acei medici care respectă sărmanii, neasigurații și bolnavii. Fumați ? mă întreabă asistentul de pe salvare, întrerupându-mi gândurile la lupta cu sistemul medical. Dau din cap afirmativ, printre perfuziile cu glucoză, băgate prin niște branule, la ambele mâini. Ce rost are întrebarea ? îi răspund. Nu are , spune asistentul, că oricum
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
strigă: Noi nu avem stăpân ! Privesc trist prin fereastră, în suflet o răscoală, Ar vrea să evadeze, din sângele străbun. E pardosita, lumea de rău și întuneric, Pisica-mi toarce-n poala și sare pe pereți, Aprind iar felinarul și fumez cadaveric, Beau sângele iubitei și mănânc ,ciuciuleți. Și îmi doresc ca lumea să iasă din nămol, Să mă întorc în timp prin beznă și lumina, Să tai capul de șarpe în sânge cu formol, Aud ceva la stiri, în lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
strigă: Noi nu avem stăpân !Privesc trist prin fereastră, în suflet o răscoală,Ar vrea să evadeze, din sângele străbun.E pardosita, lumea de rău și întuneric,Pisica-mi toarce-n poala și sare pe pereți,Aprind iar felinarul și fumez cadaveric,Beau sângele iubitei și mănânc ,ciuciuleți.Și îmi doresc ca lumea să iasă din nămol,Să mă întorc în timp prin beznă și lumina,Să tai capul de șarpe în sânge cu formol, Aud ceva la stiri, în lume
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
meu”. „Ah, da? Foarte bine, atunci, veniți amândoi la premiera. E chiar minunat!”. „Mda...”, am răspuns. „O sa vad ce pot face, am să-l iau și pe el...”. Apoi am tăcut minute în șir, am încercat să uit. „Pot să fumez din țigările tale Dunhill, să dau drumul la aerul condiționat și apoi să facem dragoste într-un mod nebunesc, ca și cum nu ar mai urma nimic după aceea?”, am chestionat-o brusc. „Ha, ha...”, rase. „Da, desigur. Nu sunt o femeie
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
spălat la fântână pe mâini și pe față, apoi am luat masa de seară, constând din pâine, conservă de carne de vită și cafea surogat. Ni s-a dat liber, ne-am așezat foile de cort pe iarbă, unii au fumat o țigară, alții au mai stat de vorbă, dar toți erau obosiți și cei mai mulți s-au pregătit de culcare. PIERDUT ÎN STEPA IMENSĂ DE ZIUA NUMELUI Era 21 mai 1943, o zi frumoasă de primăvară, cu mult soare și cu
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
întunecă la față și pufăia continuu din interminabila lui țigară, ca o locomotivă. Parcă suda țigările una de cealaltă. Surescitat, o invită și pe Gabriellé să se servească din pachet, dar tânăra se codi, refuzându-l. Îi era rușine să fumeze de față cu profesorul, chiar dacă se mai întâmpla uneori să strice câte o țigară când mergea la vreun bar de zi împreună cu colegele și colegii. - Hai, nu te mai feri, știu că fumați toate. Și noi făceam la fel când
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
codi, refuzându-l. Îi era rușine să fumeze de față cu profesorul, chiar dacă se mai întâmpla uneori să strice câte o țigară când mergea la vreun bar de zi împreună cu colegele și colegii. - Hai, nu te mai feri, știu că fumați toate. Și noi făceam la fel când eram de vârsta voastră. Brigitté nu s-a mai jenat ca tine când a mai fost pe aici la meditație. Brigitté era fiica unor intelectuali cu vechi tradiții în cultura românească. Tatăl său
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
întâmpla destul de rar. Uneori mai pleca cu Opera de Stat în turnee, dar banii de diurnă abia de-i ajungeau la shoping pentru mărunțișuri. Pentru investiții mai serioase lua de obicei bani de acasă. Acum, Gabriellé auzind că Brigitté a fumat în casa lui Condurache și că a mai fost și singură cu profu', se îmbujoră la față când luă o țigară din pachetul de Camel, nu atât de emoția ineditului, cât mai ales din curiozitate, să afle ce-au mai
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
celor două mâini le creă o senzație stranie la amândoi. Gabriellé își ridică privirile și se uită curioasă în ochii profului, mulțumindu-i în șoaptă. - Lasă, ăsta-i secretul nostru. Nu trebuie neapărat să știe cineva că vă încurajez să fumați. Dacă nu-i venită Brigitté, ce zici, mai ai chef de matematică? - Eu știu... dacă tot am bătut drumul până aici pe gerul de afară... - Nu-i nimic. Am să-ți aleg câteva probleme pe care să încerci să le
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
Anca, privirile doctorului s-au întunecat instantaneu. Nu se aștepta să întâlnească pe acea femeie aici. Era clar că nu pășise cu dreptul, oricât s-a străduit să facă asta. Logodnica scriitorului vorbise destul de puțin. Părea o femeie absentă și fuma des. Brunetă, cu părul lung, mignonă, atrăgea atenția prin excesul de inele pe degete, toate de aur, unele cu pietre, altele simple, pe care le tot mișca, circular, ușor agitată. - Tu ce cauți aici? o întrebă Bogdan. - E cu mine
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
Acasa > Stihuri > Semne > VREME DE ZI Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1288 din 11 iulie 2014 Toate Articolele Autorului când s-au fumat toate țigările ai rămas doar o fereastră prin care femeile frumoase și-au privit trupul atât de turistic și au plecat precum o apă lăsată să curgă spre noapte pentru tine a rămas uitat un cearcăn sub ochi un vis
VREME DE ZI de VASILE PIN în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349147_a_350476]
-
ungea pe tot corpul ca să-și tempereze arsurile dar, mai ales pentru a-i arăta lui Veronel ce frumos se bronzase ea în regiunile inghinale, numai că acesta nu prea reacționa corespunzător și se ducea ca boul pe balcon să fumeze și să se uite după... după..., mă rog se uita pe stradă așa „d-amboulea, că doară nu ierea nimica dă văzut”. Poate că fericirea familiei ar fi fost una normală, însă, într-o bună zi, lângă ei și-a întins
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
deosebit! Numai că, aveau ăia niște prosoape cu animale, niște creme de plajă cu mirosuri absolut necunoscute, niște sacoșe colorate, ochelari de soare, ceasuri electronice, colaci și o saltea pneumatică vișinie, de să-nnebunești și alta nu! Da’ ce țigări fuma bahaburezul! Lungi, groase și negre, „bă, ezact ca una d’aia dă harap” după cum bine spunea doamna dovedind astfel cunoștințe dea-dreptul enciclopedice, că nu-i de ici de colo să știi cum o au „harapii”, cei pomeniți de distinsa doamnă
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
cafea, la o partidă de șeptic, sau la una mică cu pațachinele de la serviciu, se aducea în vorbă prietenia dintre cele două familii, mai bine spus dintre cele două țări și cam cum petrecuseră ei la mare, cam ce țigări fumaseră, ce băuturi, ce răsfăț cu săpunuri și șampoane, săruri de baie și evident papuci de plastic roșii cu floricică galbenă. Se lansa ideea că, desigur la anul, o mică mașinuță, cu numai șapte locuri, le va sosi din Germania, evident
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]