5,270 matches
-
melodramaticele epitafuri, frecvente în epocă, evidențiind megalomania și grandilocvența imaginației protagonistului. După ce lasă cu limbă de moarte (și sub influența aburilor de alcool pe care-l oferă, mărinimos, invitaților doar pentru a se putea sătura el însuși) ca, lângă monumentul funerar, să stea "statuia Fortunatei mele ținând un porumbel și ducând de lanț o cățelușă" alături de "niște amfore pântecoase, bine pecetluite, ca să nu se scurgă vinul afară", Trimalchio își încheie discursul teatral, recitându-și epitaful, a cărui compoziție firește îi aparține
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
prelegerile filozofilor. Să trăiești. Asemenea și tu". Citatul din capitolul LXXI, printre ultimele destinate banchetului, se constituie și într-unul din desele cazuri în care parodia servește drept mijloc de satirizare a anumitor realități din societatea vremii, date fiind inscripțiile funerare atestate ce detaliază genealogia mortului, îi descriu titlurile de noblețe și, pentru a fi cât mai convingătoare cu putință, chiar înșiruie bunurile lăsate de el moștenitorilor sau binefacerile aduse comunității. În privința finalului dialogat (Să trăiești. Asemenea și tu), se crede
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de noblețe și, pentru a fi cât mai convingătoare cu putință, chiar înșiruie bunurile lăsate de el moștenitorilor sau binefacerile aduse comunității. În privința finalului dialogat (Să trăiești. Asemenea și tu), se crede că ar fi o parodie la anumite inscripții funerare încheiate cu un salut adresat de mort trecătorului, acesta din urmă răspunzându-i cum se cuvine 168. Parodia se dezvoltă până aici pe suport figurativ, suprapunând portretul lui Trimalchio, prin referințe erudite, peste ceea ce Petronius a reținut ca fiind mai
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în totalitate, fiind rezultatul atitudinilor teologice și filozofice ale elitei intelectuale a iudaismului alexandrin, căreia îi sunt atribuite și alte opere scrise în greacă. Alexandria era metropola intelectuală incontestabilă a iudaismului elenist. Documentele epigrafice constau îndeosebi în prezența unor inscripții funerare foarte laconice, grecești sau latinești (foarte rar). Cuvintele evreiești reduse la prezența unor formule uzuale, precum Shalom! (pace, bunăstare) sau Shalom al Israel! (Pace peste Israel!), folosite rar, devin o aluzie evidentă la cauzele diasporei. Aceste cuvinte pot fi comparate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a credințelor unei comunități ori familii de care aparțin aceste inscripții e departe de a fi rezolvată. Formulele cele mai frecvente Odihnească-se în pace! sau Aici zace... ar putea fi interpretate în același sens cu Domus aeterna - de pe inscripțiile funerare păgâne, sugerând un somn veșnic în mormânt, însă această concepție se opune speranței iudaico-creștine într-o viață viitoare. Dacă ținem seama de toate indicațiile literare sau epigrafice, referitoare la credința diasporei iudaice, descoperim trăsăturile fundamentale ale fariseismului. Anterior anului 70
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
conștiința omului antic, împingându-l în brațele astrologiei. Aparența unui răspuns încurajator din partea astrologilor nu elibera omul antic de preocupări și de neliniști, iar dobândirea unei anumite certitudini asupra evoluției vieții proprii ducea spre un fatalism obscur, exprimat prin inscripțiile funerare ale vremii. Cunoașterea aparentă a unui răspuns datorat influenței aștrilor bloca tendința omului antic de a se mai ruga divinităților și provoca în adepții astrologiei un dispreț față de credința în religiile antice. O cale de ieșire din obligația hotărâtă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de-a lungul râului Grand între anii 173-174, într-o campanie împotriva quazilor. Tertulian nu are nici o dificultate să ateste prezența creștinilor în armata romană, deși în altă parte ne prezintă, cel puțin pentru zona africană, numeroase erori. Opt inscripții funerare menționând profesia militară par să ne arate că, comunitățile creștine din care proveneau soldații respectivi (una din Besançon, una din Frigia și șase din Roma), nu au interzis citarea acestor activități pe epitafurile sepulcrale. Din toate informațiile cunoscute putem realiza
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sunt conectate tematic sau simbolic. El arată că pe amforele din Eleusis și Argos cele două scene care prezintă moartea și orbirea, ca pe teme comune ale vieții cotidiene în Grecia antică, solicită răspunsul interpretativ al privitorului, orientat spre funcția funerară a veselei. Stansbury O’Donnell este atent nu numai la rolul privitorului în construcția narațiunii vizuale, ci și la contextul privirii, pentru că vede imaginea ca parte a unui dispozitiv conector care leagă pictorul de spectator prin vizualizarea contextului și iconografiei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
sunt conectate tematic sau simbolic. El arată că pe amforele din Eleusis și Argos cele două scene care prezintă moartea și orbirea, ca pe teme comune ale vieții cotidiene în Grecia antică, solicită răspunsul interpretativ al privitorului, orientat spre funcția funerară a veselei. Stansbury O’Donnell este atent nu numai la rolul privitorului în construcția narațiunii vizuale, ci și la contextul privirii, pentru că vede imaginea ca parte a unui dispozitiv conector care leagă pictorul de spectator prin vizualizarea contextului și iconografiei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sunt conectate tematic sau simbolic. El arată că pe amforele din Eleusis și Argos cele două scene care prezintă moartea și orbirea, ca pe teme comune ale vieții cotidiene în Grecia antică, solicită răspunsul interpretativ al privitorului, orientat spre funcția funerară a veselei. Stansbury O’Donnell este atent nu numai la rolul privitorului în construcția narațiunii vizuale, ci și la contextul privirii, pentru că vede imaginea ca parte a unui dispozitiv conector care leagă pictorul de spectator prin vizualizarea contextului și iconografiei
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
fiul lui Octavius și al fiicei surorii lui Caius lulius Caesar, Atia. Tatăl său a murit când Octavianus avea doar patru ani. A primit o educație aleasă, prima apariție publică fiind la moartea bunicii sale lulia, când a rostit discursul funerar. Ruda sa ilustră nu l-a băgat în seamă la început, fiind preocupat de problemele politice ale Romei, dar în anul 46 Î.Hr. a participat la triumful lui Caesar, primind onoruri militare. Tot În această perioadă intră în ordinul
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
M. XVI), dar care, a aruncat vasul unde erau „oase arse”, astfel ni s-ar fi oferit posibilitatea să constatăm că în acest cimitir de înhumație populația folosea și incinerația, care, după cum s-a putut constata, era doar în urne funerare, unde se puneau doar rămășițele osteologice incinerate. La niciunul din aceste morminte nu s-au descoperit alte elemente de ritual. Toate mormintele nu au avut alt inventar și nu au lăsat urme ale practicării unor ritualuri deosebite. Nu se cunoaște
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de înțeles de ce au rămas doar câteva exemplare întregi sau întregibile. Lucrările agricole, din toate timpurile, dar mai ales din ultima vreme, au distrus, în primul rând părțile superioare ale mormintelor de incinerație și în special pe cele în urne funerare, care, la rândul lor, erau acoperite de capace. Așadar, multe fragmente descoperite pe întinsul necropolei fac parte din acest tip de vas, fără a se putea întregi și mai ales fără a se putea identifica mormintele care au avut asemenea
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
la mormintele de înhumație. La acestea se adaugă o cantitate destul de mare de fragmente ceramice descoperite în zona de nord-vest a necropolei, la mică distanță de aceasta, unde considerăm că ar fi fost un loc anume pentru practicarea unor ritualuri funerare, inclusiv acele „banchete” legate de acestea. Aici, printre altele, am putut identifica și alte forme de vase, care nu erau folosite ca urne sau capace de urnă, cum sunt: căni, amforete (așa zis carpice), fructiere, cățui, forme deja bine cunoscute
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
care pornesc de pe gât până pe umărul vasului. Acest tip de recipient este prezent în toate așezările dacice, precum și în multe necropole, în unele chiar folosite drept urne. La Săbăoani, în această necropolă nu a fost folosită nici o amforă ca urnă funerară. Prezența fragmentelor ceramice din această categorie de vase a fost descoperită la mai multe morminte, cum sunt: la mormântul nr. 4 de incinerație, în urnă au fost descoperite, pe lângă urnă, mai multe fragmente ceramice, între care și câteva fragmente de la
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
partea de nord-vest a necropolei, acolo unde s-au remarcat două zone, destul de întinse, în care se aflau foarte multe fragmente de la mai multe tipuri ceramice, zonă pe care am considerat-o a fi legată de diferite practici sau situații funerare (Planul general al necropolei). Fragmente de amfore romane în necropolele daco-carpice din sec. II-III d. Chr. sunt frecvente chiar și acolo unde acest tip de vas era folosit ca urnă. Printre necropolele în care prezența fragmentelor de amfore romane este
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
d. Chr. sunt frecvente chiar și acolo unde acest tip de vas era folosit ca urnă. Printre necropolele în care prezența fragmentelor de amfore romane este remarcată amintim pe cele de la Moldoveni, Bărboasa-Gălănești, Săucești și Văleni. b6 - Rituri și ritualuri funerare Necropola I de la Săbăoani are în componența sa 107 morminte, cate se grupează, din punct de vedere al ritului de înmormântare, în două mari categorii: de înhumație și de incinerație. Cele mai multe, în număr de 63, sunt de înhumație, dintre care
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
în zona de nord-vest a ei, nu erau supuse arderii în procesul incinerării. Ele erau departe de ritualul arderii pe rug, fiind folosite după acest eveniment, legat, în special, de ritualurile practicate după arderea cadavrelor, respectiv în momentul acelor „banchete funerare” presupuse a fi avut loc. Un alt element care trebuie menționat se referă la faptul că inventarul mormintelor din acest cimitir este foarte sărac în comparație cu majoritatea necropolelor cercetate până în prezent. Din cele 63 de morminte de înhumație doar 21 au
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
liberi din această perioadă. Este suficient să amintim, din acest punct de vedere, prezența fragmentelor de amforă romană, purtătoare a unor lichide (vinuri speciale, dulci și aromate ale zonei Mediteranei, uleiuri diferite sau diverse mirodenii, care înnobilau, poate, multe ritualuri funerare la daci) sau a fructierelor, străchinilor și alte vase, pe care le-am descoperit, mai ales la mormintele de înhumație și de incinerație în gropi simple. Tot atât de interesantă ni se pare și prezența unor obiecte cu anumite semnificații, cum este
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
secolele II-III d. Chr. Ritualurile, destul de puține la Săbăoani, confirmă totuși existența unei unități în civilizația dacilor liberi. Ofrandele de vase puse în morminte, cum sunt cănile, cele de carne, existența unor zone speciale în care se organizau diferite „banchete funerare”, cum am sesizat în partea nord-vestică a necropolei, cu marea cantitate de fragmente ceramice, oase, și cărbune, întinse pe o suprafață de peste 40 de m p dovedesc existența unor situații similare cu alte necropole și deci o unitate a civilizației
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
morminte, în secțiunea VII au fost cercetate 31 morminte iar în ultima secțiune, notată cu SVIII, au fost descoperite 11 morminte. Cele 148 de morminte descoperite în necropola II din sec. II-III d. Chr. de la Săbăoani se grupează, după ritul funerar, în două categorii: de înhumație și de incinerație (Fig. 6). Cea de a doua categorie, se împarte, la rândul ei, în două subgrupuri, legate de ritualul înmormântării: de incinerație în urnă și de incinerație în gropi simple. Numărul lor este
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
groapă, doar 6 au avut inventar, compus din mărgele, fibule, ace, pietre sau fragmente ceramice. Aruncând o privire la planul general al necropolei, observăm că mormintele se grupează în spațiul folosit în mai multe aglomerări, indiferent de rit sau ritual funerar. Aici se disting mai bine 5 grupuri, care însumează aproape toate mormintele acestui cimitir (Fig. 9). Rămân în afara acestora doar câteva morminte, mai multe de incinerație în partea de est a necropolei și doar câte unul de înhumație în părțile
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de la Sobăoani. Exemplare de același tip au fost încadrate în necropola de la Văleni, în tipul 4 de castroane, iar Gh. Bichir le include în tipul c10, cu buza îngroșată, umărul bine marcat și gâtul cilindric. Folosirea străchinilor pentru acoperirea urnelor funerare este generală în necropolele dacilor liberi, ele fiind întâlnite mai ales la Poienești, Gălănești-Bărboasa, Moldoveni, Săucești, Dămienești etc. Căni Tipul 1 - una din cele mai răspândite forme de vas din cultura materială a dacilor liberi - cana, este prezentă și în
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
lucru este valabil și pentru mormintele de incinerație în groapă sau cele de înhumație. Din acest punct de vedere consemnăm prezența unor fragmente ceramice la mormintele de incinerație în groapă sau la cele de înhumație, ca urmare a unor practici funerare pe care nu le putem decât bănui, dar care, în condițiile noastre sunt destul de evidente. Așa, de pildă, la mormintele de incinerație în groapă nr. 8, 13, 61, 74, 75, 80, 104 și 137 au fost descoperite mai multe fragmente
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
cu o singură toartă, corpul bitronconic, buza îngroșată și fundul terminat printr-un picior, gol pe dinăuntru, putem spune că în această necropolă este prezentă și a doua formă de amforă romană. Acest tip de amforă, folosită și ca urnă funerară, la Văleni a fost încadrată în tipul 1a, iar Gh. Bichir le include în a treia variantă - a3. Prezența acestor fragmente de amfore, atât ca inventar al mormintelor de incinerație, cât și la cele de înhumație, precum și în afara mormintelor, presupune
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]