8,881 matches
-
de roua Și plâng cu stropii mari de ploaie, A mea durere v-o transmit și vouă, Al vostru suflet împietrit să-moaie. Statuie sunt printre statui umane, Cu suflete-mpietrite de o viață dura, Cu oameni tâmpi ce-și țin furia în membrane, La fel cum eu și ei pe Dumnezeu conjura. Ei cer o viață-n care fericirea... Moneda calpă-i este prețul , Dar eu, ÎL rog, să-mi sfarme împietrirea, Căldura Lui să îmi topească-nghetul. 22 oct 2012
STATUIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367790_a_369119]
-
un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
două de parcă o sabie mânuită dibaci de cineva, de undeva din cer, s-ar fi abătut asupra lui răpunând-ul dintr-o singură lovitură. Din tulpina sa, de undeva de la rădăcină, printre picuri mari și grei de ploaie căzută cu furie din înălțimi, de parcă s-ar fi rupt zăgazurile cerului, se ridica un fum translucid care împrăștia în jur miros de ars, dar care îți dădea senzația, purtându-te puțin în zona misticului, că ar putea fi sufletul acelui tei ce
ÎN MÂNA DESTINULUI...(7) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367838_a_369167]
-
zi, nici pe noapte, fiindu-le-n facturi prea cald și buzunarele-nghețate. Cineva a-ncercat să schițeze un om de zăpadă, încercând să-i dea un chip ager; i-a ieșit unul istovit de tristețe, de foame sau de furie, nu se știe. Of, Doamne! Nici oamenii de zăpadă nu mai sunt ce-au fost. Aud, undeva, în apropiere, un fâlfâit, greoi, de cucuvea. Ce-o mai prevesti? Apariții și dispariții? Doar dispariții. Cine oare? Noaptea coboară albă precum o
AUTOPSIE NATURALĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367903_a_369232]
-
luptătorii care își suceau căpățânile după ei. Mărșăluiau în pas alergător, gata să dea piept cu năvălitorii. Primul care observă inamicul fu Nor Vânăt, pentru că zbura prin cer. Când îl văzu pe Nor Alb căsăpind la nespălații vineții, turbă de furie. Buzele-i groase începură să-i tremure, bulbucații ochi îi ieșiră din orbite, din vânăt la față se făcu tăciune, iar fălcile începură să se agite. De departe urlă: - Te spulber, băă, cearșaf umflat! Te fac cârpe, grăsane! Și se
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
strălucind pe cer, în timp ce cotanele și moșii furioși o priveau. Peste câteva clipe, păsările își luară și ele zborul, fâlfâind puternic din aripi și făcând gălăgie, fără să se mai sinchisească de Moș Gerilă și ai lui, care urlau de furie, din cauza neputinței. Auzindu-le urletele și fiindcă li se părea că sunt insuportabile, viscolul începu să arunce cu troienele de zăpadă în colivie și în ei. În același timp, cum toate erau din nou bune și frumoase în lăcașul lui
PĂDUREA SOARELUI (5, 6) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1436 din 06 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367871_a_369200]
-
genunchi, cu capul plecat. - I-am adus, Majestate! zise Foc Nestins și se retrase la perete. Ceilalți demnitari priveau prizonierii, curioși să vadă cum arătau figurile acestor nemernici care tulburaseră liniștea tuturor. Împăratul îi privi și el curios. Îi trecuse furia și voia să vadă cum arată zurbagiii care stârniseră atâta tărăboi și-i aduseseră pe cap atâtea griji. Privindu-i mai atent, observă că are în față niște muritori prăpădiți, nedemni de atenția sa. Pe câte milioane dintr-aceștia nu
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
de atenția sa. Pe câte milioane dintr-aceștia nu-i luminase și-i încălzise cu razele sale prin trecerea sa nesfârșită pe cărările Universului? Îi privise cu milă, cu simpatie, când îi vedea că se bucură, sau cu scârbă și furie, atunci când observa că săvârșesc nelegiuiri. Își întorcea fața de la ei și trecea mai departe. Nu era menirea lui să aibă grijă de acești viermi care se bucurau totuși de lumina și căldura razelor sale. Îi părea rău că a dat
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
Și Primăvara... sufletul lui, pentru care este în stare de orice, să-i spună că este îndrăgostită de... cine? De prăpăditul ăsta? Nu se poate! A greșit el o dată cu Speranța; fiica lui nu are voie să greșească! Iar îl apucă furia, trăsnind și fulgerând, limbile de foc aruncându-se printre nori ca niște bice, spre Mărțișor și Norocel. Speriați, aceștia o luară la fugă, dar soldații din gardă îi prinseră și-i aruncară în genunchi în fața împăratului. - Ei, tu, cel care
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
a treisprezecea fiică a căpeteniei Vy-Kaar. Eu și sora mea, So-Kaar, suntem în căutarea unor tovarăși de viață pentru a ne reface clanul decimat de atacurile sordizilor. Râsetele izbucniră ca la comandă, într-un cor cârâitor. Am simțit instant cum furia îmi urcă în gât, gata să mă facă să răcnesc. Un Kaar nu poate permite să fie bătaia de joc a nimănui. Am întins mâna la spate, după armele mele. Bineînțeles că nu am mai găsit niciuna. Îmi lipseau și
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
în tâmpla stângă. Năucită, am căzut în genunchi, agățându-mă de masca de pe fața lui. Era un bărbat tânăr, prea tânăr pentru o căpetenie și totuși, destul de în vârstă să poarte pe chip cicatricele unor lupte crâncene. I-am văzut furia din ochii de culoarea oțelului, aproape ireali. Părea în stare să mă devoreze pe loc. La semnalul său, doi kemași se apropiară în fugă. Nu aveam să mă las zdrobită! M-am scuturat puțin ca să-mi revin, după care am
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
următorul războinic. Trebuia să-mi vină o idee înainte de a mă face bucăți kemașul care își rotea arma deasupra capului, ca pe un băț firav. Eschivă stânga. Salt stânga. Salt dreapta. Mă strecuram destul de bine, dar loviturile în gol, treziră furia luptătorului. Respirația îi devenise accelerată și șuierătoare. Acum! Se aruncă asupra mea, răcnind. N-am făcut decât să ridic lama grea și să aștept să se înfigă cu pieptul în ea, neputându-și domoli avântul. Căpetenia sări din scaunul său
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
cu grijă într-o parte și revin încrezător la locul acțiunii ,bucurat de mica mea victorie. Dar dac-ai câștigat o bătălie ,nu-nseamnă negreșit c-ai câștigat războiul. Al doilea topor zăcea la fel de-nțepenit, în nodul negru de furie că nu vreau să renunț. Apuc din nou cu sete maiul ,hotărât fiind ca de data asta să marchez. Dar maiul nu suportă bulevardierii așa că mă trimite la fel ca prima oară ,să stau la rând. Și tot la coadă
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
nr. 252 din 09 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-erai pe piedestal statuie caldă Un sfânt frumos cu suflet și simțiri Din când în când te-nrouram cu lacrimi Și-ți risipeam cenușă din priviri. Dar dintr-un joc de furii și orgolii Te-am răsturnat si-amar te-am risipit Și m-am rănit călcând pe-atatea cioburi În carne mi-ai intrat când te-am strivit. În jurul meu doar cioburi și tăcere Pe tine calc că pe-un covor
CIOBURI SI TACERE de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367298_a_368627]
-
ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
prin Hațeg. * Victimele lehamitei plimbă peste lume o privire obturată de cataractă. Nu se poate trăi pe bază de suspin. Lehamitea nu e un leac, o ieșire onorabilă. Preferabil ar fi un acces de iritare vitală, un scurt moment de furie trezitoare. Întâi împotriva propriei noastre netrebnicii. Apoi împotriva lehamitei înseși. Aflu din dicționare că ''lehamitea'' e un cuvânt de proveniență bulgărească (liha-mi-ti, ''mi-e silă, m-am, săturat''). Cert este că nu era musai să ne blocăm într-o lamentație
JURNAL CU CAPUL IN JOS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367374_a_368703]
-
cu sufletul la gură căci acțiunea te cuprinde în brațele ei imaginare și totuși atât de reale, atât de ale tuturor. Oameni buni, eroi, oameni reci, sadici, dragostea față de toate frumusețile lumii. Spitalul. Mister. Convalescență. Libertate. Rivalitate. Prietenie. Mângâieri. Michelangelo. Furie. Răzbunare. Personajele care au de împărțit vieți, idealuri, necazuri, dureri, disperări și revenirea la Mangalia. Un destin peste timp al familiilor și al urmașilor. Evenimente fascinante, de ieri la care urmările sunt abia astăzi trăite. Nea Ion, doctorul Țigănuș. Accidentul
ARTISTUL PLASTIC MAIA MARTIN DESPRE ROMANUL DESTINE PARALELE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367382_a_368711]
-
alcool pe baza propriilor eforturi și cu ajutorul tratamentului medicamentos este o experiență dificilă. Sevrajul care se instalează în primele zile poate dura mult și există pericolul recăderii. Dr.Lucia Rădescu, medic psihiatru: În sevraj pot apărea crize de mânie, de furie. Pacientul poate fi foarte agitat. În funcție de personalitatea lui se poate manifesta agresiv față de alții sau față de sine. Este un pacient foarte greu de stăpânit, un pacient violent care își pune în pericol viața lui și viața celor din jur, în funcție de
DOCUMENTAR ALCOOLISMUL – EXISTĂ TOTUŞI SPERANŢĂ ! de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367393_a_368722]
-
Orientului. Bună seara , le spun bufnițelor mele domestice. Oskar avea o tanti Rosa, îi cânta la mandolină, „Lasciati ogni speranza”, o înveselea, până ce a făcut femeia un infarct ireversibil. Chiar împăratul muștelor a bâzâit un pic. Pot ridica castele ale furiei, dar istoria iubirii este de necuprins. De aș petrece cu tine o iarnă la Marienbad sau la Baden-Baden. Iarna, acolo nu este nimeni, doar niște lei de piatră mai mârâie în pustiu. Malina nu era malignă, sigur. Extrem de tare chestia
PROZĂ AMARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367456_a_368785]
-
al lui Mărin, care se oprise la o distanță apreciabilă, mă pune naiba să-mi demonstrez calitățile actoricești. Și unde nu-ncepui să mai răcnesc nenorocita de poezioară, agitând tetral și în disperare clopoțelul. Gospodarul mă privea năuc, roșu de furie, dar calm. Tot așa ieși pe poartă cu aracul în mână: -Apăi, stai mă să-ți dau eu ouă încondeiete, ...tu-ți pârțu’ mă-tii de idiot! Atunci s-a revărsat peste căpățâna mea valul de înțelepciune care-l scăldase
CÂŢU-MÂŢU-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367463_a_368792]
-
Acasa > Poezie > Delectare > AȘ UCIDE PENTRU UN SĂRUT! Autor: Eugen Emeric Chvala Publicat în: Ediția nr. 2024 din 16 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Pașii mei incoerenți, tăcuți Lasă urme adânci pe asfaltul grizonant Durerea mă poartă pe culmile furiei... Simt gustul cărnii tale Cum mușcă din angoasa inimii mele Trezindu-mi sentimentele letargice... Privesc cu ochi de gheață Orizonturile nedeschise Iar lacrimile surde mi se întind pe față... Caut răspunsuri zdrobitoare În voluptatea buzelor tale Ce mă încolțește cu
AŞ UCIDE PENTRU UN SĂRUT! de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367498_a_368827]
-
pe băiat la bal. Eleonora era nervoasă. La început nu reușise să-și descopere iubitul printre dansatori, când, la un moment dat, l-a observat în brațele altei fete, dansând un tangou strâns lipiți unul de altul. Eleonora fierbea de furie când i-a văzut așa îmbrățișați. Simțea că se sufocă, că nu mai are aer. Cum! Ea să fie abandonată așa din senin, fără nici o explicație, ea care îi cedase insistențelor și i se oferise pe tavă? Ieși din sală
BALUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 191 din 10 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366698_a_368027]
-
un prosop, l-am prins de cap și picioare reușind să-i desfac firul de nailon. Fiind foarte aproape de mine, îi admiram penele, de un alb strălucitor, cu rezonanțe de gri pe vârful aripilor. Ochii lui verzi mă fulgerau cu furie și ură, în timp ce asaltul stolului de pescăruși furioși devenise foarte periculos pentru mine. Reușind să desprind nailonul, i-am dat drumul să zboare. Atunci, întreg stolul l-a înconjurat și s-au depărtat gălăgioși spre mal. Semnalele colegilor de pescuit
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
proasto! E abia trecut de prânz “. În același timp picături mari și reci de ploaie au început să ne stropească fața. În jur nu mai era țipenie de om. Am început să mânăm vitele spre casă. Vântul bătea cu o furie nemaipomenită și nu am mai putut înainta. O femeie din vârful dealului ne-a strigat: “lăsați animalele și fugiți, că ne omoară Dumnezeu! Din cer a început să cadă grindină mare cât un ou de găină. Abia am reușit să
FURTUNA DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366912_a_368241]
-
ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea învățase și tatăl meu cântecul și îl cânta numai atunci când era supărat. În acele clipe, trebuia să eviți să fii, cumva, motivul descătușării furiei sale, stârnite din cauza cine știe cărei pricini. Tata era un om înalt, cu fața roșcovană și părul aspru tuns scurt, cu o mustăcioară roșcată, á la Hitler, bine legat, cu multă dăruire pentru familia sa. Înainte de a fi obligat să intre în
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366835_a_368164]