2,337 matches
-
că de la el i-ai luat. Mark aștepta o reacție din partea mea. Mi-am ales cuvintele cu grijă. Farmacistul mi-a zis că se iau foarte ușor. Practic toată lumea ia lindini la un moment dat. Mark se lovi peste bărbie gânditor. —E interesant ce spui, pentru că doar ce am citit pe internet despre asta. Știai că păduchii nu pot nici să zboare și nici măcar să sară? Se pot „cățăra“ numai de pe un cap pe altul. Așa că ar fi trebuit ca părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
asasinul a rămas nepedepsit, cu atât mai mult, cu cât singurul în drept să reclame a fost numai victima, a cărei inimă și limbă au amuțit ca două clopote în funduri de oceane. Omul meu făcu o pauză mângâindu-și gânditor ciocul de aramă, își sprijini apoi șezutul de glaful ferestrei și din cămașa grea de caiele și revărsată pe pântec peste betelia roșie a ismenelor încheiate cu trei nasturi de sticlă albă, a scos un caiet gros, cu scoarța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de care ziceați, domnișoară, aia de-a scris-o domnu’ James, despre fiara din junglă. Theodora zâmbește. — Vrei s-o citești? — Dacă credeți că nu se supără domnu’ James, domnișoară. — Nu cred că-l deranjează, dar... și Theodora o privește gânditoare pe tânăra femeie. Când ai terminat școala, Minnie? Folosește numele mic, ca să arate că Întrebarea este pusă cu intenții bune. — La paisprezece ani, domnișoară. Da’ am avut Întotdeauna note bune la citire. — Bine, dacă promiți că ai grijă de carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
dorința... nu de Împăcare, pentru că nu ne-am certat niciodată... dar știi ce vreau să spun. Cred că da, spuse Henry, deși era În continuare nedumerit, cu sentimentul că Fenimore Îi ascunde ceva din mesajul lui Alice. Ea Îl privea gânditoare, dar puțin distrasă, În timp ce conversația cârmea spre subiecte mai banale: liniștea din universitate În timpul vacanței de Paște, comorile Bibliotecii Bodleian, unde avusese norocul de a primi un permis de lectură, speldoarea cântului corului de la catedrala Christ Church duminica, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sunteți foarte amabili. Foarte amabili. Și n-am uitat de bilete. Le promisese să le facă rost de locuri, În prima seară liberă. — Vă mulțumim, domnule. După ce dna Smith ieși din Încăpere, se duse la fereastră și se uită afară gânditor, fără să vadă mare lucru. Era ceva În gândurile lui din ultima vreme care nu-i dădea pace. Motivul real pentru care nu Îl invitase pe Du Maurier la prânz mâine nu fusese teama de a nu-l incomoda, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dar e o muncă murdară și periculoasă, Minnie, spune Burgess. Nu-i de tine. — Și ce-i de mine, atunci? Îl Întreabă ea, privindu-l drept În ochi. Tu ce crezi că ar trebui să fac, Burgess? El Își mângâie gânditor mustața. — Ai putea să Înveți și să te faci soră medicală. Ai fi o soră bună. Da, Minnie, ai și destulă experiență, spune Joan. — Asta așa e, zice Minnie. Dar nu-mi place să văd sânge. — Păi da, ăsta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fost eu atent, atunci când ea pomenea despre cauzele regretabile ale vizibilei ei nefericiri? Vorbea susurat, repede, precipitat, ca și când nu i-ar rămâne destul timp. Îmi închipui o față oval-lunguiață, ochi căprui apropiați, păr închis la culoare, neted. Fruntea tot mereu gânditoare, de aceea cutată. Era deșteaptă și știa să alcătuiască fraze construite logic. Mâinile pe care le flutura întruna reprezentau, pentru debitul ei verbal, vocea a doua. Unul dintre cuvintele ei preferate era „exact“: privind exact, vorbind exact, gândind exact... Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
nu tre să fie Întâmplăcios, a zumzăit lugubru Croce. Fără direcție și poteră, mergem grămadă fix În haosu rus, În tirania lu Ceka. Tre să recunoaștem: În țara lui Ivan cel Groaznic, liberu arbitru ia-l de unde nu-i. Ostentativ gânditor, Ricardo a catadicsit să afirme: — I-o chestie că chestiile nu pot fi Întâmplăcioase. Și, fără ordine, pe fereastră intră-n zbor o vacă. — Ba chiar și misticii de mâna-ntâi, o Teresa de Cepeda y Ahumada, un Ruysbrokio, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
șandramaua, dar că biblioteca răposatului Nierenstein era intactă, din pricina momentanei lipse de fonduri pentru a Întreprinde noi Îmbunătățiri. Într-adevăr, pe rafturile de pitchpin am zărit o masivă serie de cărți, pe masa de lucru - o călimară pe care stătea gânditor un bust al lui Balzac, iar pe pereți - câteva portrete de familie și fotografia cu autograf a lui George Moore. Mi-am pus ochelarii și am supus unui examen imparțial volumele de mult prăfuite. Erau acolo previzibilele cotoare galbene de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Înainte, ajustându-și cu finețe poziția, și atinse butonul. Apăsă... și alunecă Într-o parte. — Încercăm din nou, domnule. Manevra se repetă, cu același rezultat. — Suprafața butonului e prea alunecoasă, domnule. — Mai Încercați. — Să știți, spuse Ted cu un aer gânditor, că situația rămâne remarcabilă. Într-un sens, e chiar mai interesantă decât contactul cu extratereștrii. Eu eram aproape convins că În univers există viață extraterestră. Dar călătoria În timp!... Sincer vă spun, ca astrofizician, aveam Îndoieli. Din tot ceea ce știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dar numerele se schimbă foarte repede. — Ba nu, uite că și stelele se mișcă. Într-adevăr, toate stelele se Îndepărtau de centrul ecranului, care rămase Întunecat și gol. — Nici o stea la mijloc și totul se mișcă Înspre margini... spuse Harry gânditor. Pata Întunecată din centrul ecranului se lățea pe măsură ce stelele se Îndepărtau tot mai mult spre margini. — Dar de ce e așa de gol În mijloc, Harry? Întrebă Beth. — Nu cred că e gol. — Dar nu se vede nimic. — Așa e, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ce este În casă., zise Tina. Pe monitor, Ted, cuprins de frustrare, Îi trase sferei un șut.. — Fără o rugăciune, repetă Harry, n-o va deschide niciodată. Beth intră și ea și spuse: — Cum o vom deschide? Cum?... Harry privea gânditor la sfera strălucitoare de pe monitor. Urmă o tăcere Îndelungată. — Poate că nu vom reuși. Nu vom reuși s-o deschidem? Vrei să spui, niciodată? — Nu-i exclus. — Ted s-ar sinucide! opină Norman. Barnes Își continua conversația: — Domnule secretar, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
alinare. Orice consolare l-ar face absurd. Și agonia îi dă dreptul să spună: Iată, am încetat a fi o simplă rotiță a vieții, un atom fără însemnătate și rost. Mă doare și durerea mea rescrie de la capăt istoria universului gînditor. Sînt însăși viața iar tremurul și zbuciumul meu sînt irizarea ultimă a acesteia, eternitatea sub care îmbogățit, pășesc deasupra mării. Doctore, la un moment dat ești inutil!” Doctorul înghite în sec. Se vede că aprecierea mea l-a jignit. „-Mulțumesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
un nor de tăceri, Suflet de timp despletit peste-o noapte Albăstrită de vise și adânci mângâieri Prin zăpezi infinite și dureri însetate. Iarna a venit ca o lume de dor, Mi-a lăsat moștenire trăirea, Din pământul de neam gânditor Prin trupul de stea nesecată-i iubirea. TRUPUL DE NĂMEȚI Mă las furată-n viață de toți letargii Și mă deprind cu gândul că nu sunt o învinsă. Sunt nopțile de veghe chiar de vor cheflii Să mă vândă morții
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
categoria funcționarilor subumani. Să-mi fie învățătură de minte! —Ai citit-o? m-a întrebat el, evident surprins, astfel că tonul vocii sugera de fapt întrebarea „Știi să citești?“. Da, i-am citit toate cărțile. —Chiar așa? a zis el gânditor lăsându-se pe spate și privindu-mă cu interes. O șuviță din părul ăla negru și mătăsos îi căzuse pe frunte. — Da, am reușit eu să răspund, simțind că mă ia ușor cu rău din cauza dorinței. Urmăririle de mașini sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
vreo câteva. Nu ți-au dat șervețele sanitare în spital? m-a întrebat ea șocată. —Nu în caz că am eu vreun accident, prostuțo. În caz că are copilul vreun accident. Deși, logic vorbind, n-ar fi vorba de un accident, nu? am zis gânditoare. E mai curând un risc al meseriei. Judy mi-a cedat trei scutece. Deși fără prea multă tragere de inimă. Să știi că n-o să poți să-i spui „copilul“ la infinit, a zis Judy. Va trebui să-i dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cel puțin ea crede că e. —Cum? am sărit eu consternată. Helen îndrăgostită? Ai înnebunit? Singura persoană de care e îndrăgostită Helen este ea însăși. — Nu e frumos să spui așa ceva despre sora ta, mi-a zis mama privindu-mă gânditoare. N-am spus-o cu răutate, i-am explicat repede. N-am vrut să zic decât că întotdeauna toată lumea e îndrăgostită de ea. Iar inversul situației nu se petrece niciodată. Toate au un început, mi-a replicat mama cu înțelepciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu Kate, o admira, îi examina degețelele și-i atingea fețișoara drăgălașă. Avea o expresie de adâncă mirare, aproape de tânjire, care m-a cam alarmat. Ce mai ziceam de Laura? m-am gândit. Adam e pedofilul! — Crezi, a zis el gânditor, vorbind cu mine, dar continuând s-o privească pe Kate, că dacă n-ar ști adevărul, oamenii ar crede că sunt tatăl lui Kate? Ar crede că suntem o familie nucleară tipică - cum scrie în cursurile mele de antropologie - ieșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Aș putea să ajung ca Brian Keenan. Și el are două surori urâte! a exclamat ea triumfătoare, încântată să descopere o asemănare între ea și o persoană care fusese răpită. Numai că eu am patru surori urâte, a continuat ea gânditoare. Ei, nu contează. Nu sunt urâte, a spus mama indignată. —Mersi, mamă, am spus eu rânjindu-i satisfăcută lui Helen. Da, mersi, mamă, a zis și Anna. Nu voi, a sărit mama enervată. Mă refeream la surorile lui Brian Keenan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
am gândit. — Foarte bine, am răspuns politicoasă. A urmat o pauză. — A!... și tu ce mai faci? am adăugat repede. Chiar așa! Unde-mi erau bunele maniere?! Se mai mira cineva că James mă părăsise? —Bine, mi-a răspuns el gânditor. Da, sunt destul de bine. Ticălos îngâmfat, m-am gândit. —Claire, a continuat el cu voce mieroasă. Sunt în Dublin. —Știu, i-am răspuns eu nu prea amabilă. Mi-a spus mama că ai sunat aseară. — Da, nu mă îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dintr-odată pe sistemul de relaxare. Aparenta nervozitate de la ușă se evaporase. Nu-mi doream decât ca și nervozitatea mea să se fi evaporat. Știi, nici nu-mi vine să cred că sunt într-adevăr aici, mi-a spus el gânditor, lăsându-se pe spate, protejând cafeaua trădătoare cu ambele mâini. Suna de parcă nu-i era deloc greu să creadă așa ceva. Nu-mi vine să cred că m-ai lăsat să intru în casă. Ei, nu ești singurul căruia nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
zilele de muncă (ale tale, adică) pierdute din cauza nopților nedormite pentru că muncitorii ți-au dispărut de trei săptămâni și te-au lăsat cu cada pe scară etc. Pe bune, James se gândea la toate! —Cheltuieli de întreținere, a repetat el gânditor. Nu părea tocmai fericit. — Da, James, am spus cu o hotărâre de nezdruncinat. Cu toate că stomacul meu se simțea de parc-ar fi fost un zidar muncind pe un feribot în furtună. Un zidar care băuse optsprezece beri de la duty-free. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
din urmă. —James, ce naiba se petrece aici? l-am întrebat nedumerită. —Ce vrei să spui? mi-a replicat el deloc amabil. Vreau să spun: de ce-ai devenit așa de ciudat dintr-odată? am zis agitată. — Ciudat, a repetat el gânditor, cu o voce gravă, privind în jur prin restaurant de parcă ar fi cerut ajutorul unui public nevăzut. Zice că sunt ciudat. Replica asta venea din partea unui bărbat care stătea la taclale cu persoane care nu erau acolo. Păi, ești, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ies, i-am răspuns tristă. Dar tot n-o să pot să te văd. Decât dacă, din când în când, n-o să zbori până la Londra pentru o seară în oraș. Și nu te văd făcând treaba asta. Nu, a zis el gânditor. Ai dreptate. N-ar avea nici un sens să zbor până la Londra pentru o seară în oraș, de vreme ce-o să fiu deja acolo. Preț de o clipă, am crezut c-am auzit greșit. Dar m-am uitat la el, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Tu îl iubești? a vrut ea să știe. Nu știu, am spus eu stânjenită. Nu-l cunosc destul de bine ca să pot să spun chestia asta. Dar îmi place foarte mult. E suficient? —Trebuie să fie suficient, mi-a răspuns ea gânditoare. Sper că vă iubiți într-adevăr. Sper să fiți fericiți împreună. —Vai, Helen, mulțumesc, am spus emoționată. Ochii mi s-au umplut de lacrimi. Eram copleșită de urările ei de bine. Da, a zis Helen vag, am pus pariu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]