3,883 matches
-
nici un cuvânt. Mie îmi venea în continuare să vomit. în stil mare. Dacă n-aș fi știut adevărul, aș fi zis că noaptea trecută făcusem un chef monstru. Din fericire, Betty era de treabă. M-a întrebat dacă vreau să gătesc ceva anume. Eu am bolborosit: —Ceva simplu. La care ea mi-a propus: — Ce zici de niște găluște de cocos? Pe astea poți să le faci și cu ochii închiși! Simțind că exact în starea aia și eram, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai departe, le plac femeile zdravene - cum spun ei -, cu șolduri late, bune de purtat copii, tipele puternice, care sunt în stare să meargă șase kilometri și jumătate cu câte-o oaie în fiecare mână, iar în fiecare seară să gătească câte-o grămadă de cartofi care să meargă la ceai și... Nu puteai să glumești pe nici un subiect. în timp ce eu spuneam toate astea, Margot scria furioasă pe fișa aia albă. E o glumă, am spus eu disprețuitoare, uitându-mă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
EU! a urlat ea triumfătoare, văzând că n-am negat. Vată? Demachiant? Am clătinat din cap. —N-ai ajuns încă la faza în care te demachiezi când ești cu el, a oftat Brigit. A, visurile dragostei abia înmugurite! I-ai gătit, a continuat ea. Te-a scos din oraș pentru un weekend, te sună în fiecare zi la serviciu, de fiecare dată când îi deschizi ușa zâmbești cu gura până la urechi și n-ai mai avut nici măcar un fir de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că Luke îi trimisese la plimbare pe Shake și pe Joey și-mi pregătise masa. Nu conta că farfuriile fuseseră șterpelite de la Pizza Hut, că șervețelele erau de la McDonald’s și că mâncarea fusese comandată prin telefon sau erau semipreparate gătite în cuptorul cu microunde, iar vinul era, de fapt, bere. Luke se ocupa de toate detaliile romantice importante - lumânărele, prezervative și prăjitură cu ciocolată. Care era toată numai pentru mine. Chiar atunci a sunat telefonul, trezindu-mă din reveria în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul din stația de metrou: când cobora în centru, mă săruta în văzul tuturor călătorilor din metroul A și-mi spunea „Ne vedem diseară. E rândul meu să gătesc“. Fericire domestică! Miercuri, toată ziua, m-am simțit nasol. Dar eram obișnuită ca la serviciu să mă simt îngrozitor, așa că nu am acordat mare atenție senzației. Abia în drum spre casă, după ce am ieșit din stația de metrou, am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
care toată lumea e conștientă, mai puțin ea. Apoi trebuie pomenit mariajul ei cu un bărbat care încă îi mai compune scrisori de dragoste spontane, care și-a luat un an liber, între liceu și facultatea de drept, ca să învețe să gătească franțuzește, care-i aduce în fiecare vineri un buchet de violete (florile preferate ale lui Bea). Unde mai pui că prietena mea are o carieră înfloritoare de designer de interioare - meseria creativă pe care a iubit-o dintotdeauna și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cardul de credit. Pe cât de frumoși erau pantofii ăștia - și erau, într-adevăr, foarte frumoși, cu tocurile cui delicate și cu o curelușă argintie subțire în jurul gleznei - pe atât erau de nesiguri. În vreme ce Randall mă împingea vioi către o măsuță gătită cu lumânări, combinația dintre fusta mea strâmtă și cataligele de zece centimetri m-a făcut să mă simt de parc-aș fi alergat, cu picioarele legate, pe o sârmă foarte subțire și suspendată deasupra pământului. Vă rog, nu mă lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Phil mi-a spus că Vivian plătise odată un avans exorbitant de o jumătate de milion de dolari către un bucătar care, la câteva săptămâni după ce semnase contractul, s-a întâmplat să se mute în apartamentul ei și să-i gătească pentru tot restul anului. Oare-i plătise și un salariu peste banii primiți pe carte? Nici o persoană care o cunoștea pe Vivian nu credea că mai scosese vreun un bănuț în plus. — O să te las să vorbești numai tu, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
decât am crezut! ne-a anunțat mama încântată. Numărul a crescut la două sute cincizeci și știți că oamenii își iau cu ei, în ultima clipă, și prietenii... cortul e gata pregătit. Iar Harriet și Suz sunt în bucătărie de miercuri. Gătesc într-o veselie. Harriet și Suzanne, care erau împreună de treizeci de ani, erau cele mai bune prietene ale părinților mei de aproximativ douăzeci și cinci de ani. Harriet era bucătăreasă la hanul din zonă, iar Suzanne era fermieră și producătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de Kenneth Clark, dar cel mai des de instructorul de la cursul de olărit de marțea sau de conferențiarul de meditație transcendentală de joia, așa că Wilt nu știa niciodată ce-l aștepta când vine acasă, dacă facem abstracție de o cină gătită pe fugă, câteva păreri exprimate cu îndârjire - toate legate de lipsa lui de ambiție - și un eclectism intelectual semidigerat care-l lăsa complet dezorientat. Ca să scape de imaginea prezumtivelor creaturi umane reprezentate de Instalatorii de Gaz și de imaginea Evei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
un pahar de hârtie și o gustă. După cum anticipase, avea gust de cidru amestecat cu alcool metilic și suc de portocale. Wilt își roti privirea prin grădină. într-un colț, un bărbat cu o tichie de bucătar și cu suspensor gătea, adică ardea cârnați pe un grătar cu cărbuni. într-un alt colț, vreo zece indivizi stăteau în cerc, întinși pe jos, și ascultau înregistrările de la afacerea Watergate. Ici și colo se ițeau perechi de inși care discutau foarte grav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
stăpânul. Eva se duse în bucătărioara vasului și lustrui chiuveta de oțel inoxidabil. Henry o să înțeleagă ce tare avea nevoie de ea acum, când n-o mai avea și când trebuia să se ocupe singur de curățenie și să-și gătească singur, iar atunci când o să se întoarcă, o să-i tragă ea o bruftuluială pe tema păpușii ăleia. Păi, nici nu era ceva normal! Poate că Henry ar trebui să se ducă să se consulte la un psihiatru. Sally zicea că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
emanciparea femeilor, când pentru doamna Pringsheim asta nu înseamnă decât că poate să se poarte tot timpul ca o cățea în călduri, în timp ce bărbatul ei își petrece ziua trudindu-se cu niște culturi de bacterii proaspete, iar apoi vine acasă, gătește masa, spală și se simte norocos dacă mai are putere să-și facă o labă înainte să meargă la culcare. Acum, dacă vorbim despre adevărata mișcare pentru emanciparea femeilor, acolo e cu totul altă poveste. N-am nimic împotriva... — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
covorul din sufragerie și se gândește la lucruri frumoase. Eu scot câinele la plimbare și mă gândesc la lucruri îngrozitoare, în timp ce Clem defechează pe marginea pajiștii din Grenville Gardens. Și în fiecare caz rezultatul e același. Eva se trezește și gătește cina și spală, iar eu vin acasă și mă uit la cutia cu imagini în mișcare sau citesc și mă duc la culcare. Nimic nu se schimbă, în nici un sens. — S-a schimbat acum, spuse inspectorul. Soția dumitale a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
autoeducare la clasele comasate”. Tocmai scrisese pentru a cincea oară „neierarhizat” când sună telefonul. Era directorul. — Vă mulțumesc, zise noul șef al Catedrei de Studii Liberale. Eva Wilt mergea veselă pe Parkview Avenue. Venea de la cabinetul medicului de familie. îi gătise lui Henry micul dejun, aspirase prin camera din față, lustruise podeaua de pe hol, spălase ferestrele, dăduse cu Harpic în toaletă, dăduse o raită pe la Centrul Comunitar „Armonia”, ajutase la xeroxarea unei cereri pentru crearea unei noi grupe de grădiniță, făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus suc de roșii, dar nu e rea. Zurliul face și asta, așadar zurliul știe și asta. — Vasile gătește excelent. Da’ nu-l lasă Jeny. Să-l vezi cum calcă rufele. Extraordinar, ca o englezoaică de la curtea reginei. Iar când gătește, e perfect. Numai că la el nu are același efect terapeutic ca la Jeny. Deși îi face bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pus suc de roșii, dar nu e rea. Zurliul face și asta, așadar zurliul știe și asta. — Vasile gătește excelent. Da’ nu-l lasă Jeny. Să-l vezi cum calcă rufele. Extraordinar, ca o englezoaică de la curtea reginei. Iar când gătește, e perfect. Numai că la el nu are același efect terapeutic ca la Jeny. Deși îi face bine și lui, sunt sigur. Ți-am spus, gospodăria îl ocupă, îl liniștește. — Și bacșișurile. Lasă că și bacșișurile. Domn’ Dominic a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îi rogi să-ți facă analize vaxalize. Toți bișnițari, marțafoi, muște. Am un prieten doctor. Face pe prostul, pe sfântul. Comerț cu vorbe bune, ergoterapie, nu știu cum se cheamă scamatoria lui. Nu ia bani, nici cadouri, dar Jeni bleguța spală și gătește, iar Basilică Sifilică, copilul moșneag cu inima de aur, face pe lacheul coroanei britanice. Conașul se lasă servit, asta le face bine pacienților... Analize, auzi! Analizeși sinteză, creierul pe bigudiuri și stetoscopul pe punga clientului. Analizele lor: materialism dialectic. Curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
primordial... falus amantissime... punctul de foc și sursă a toate... doar știi, doctore, doar știi. Vuiet! Scandal! Cronica infernală... că bine zice frate-miu mai în etate... — Gata, gata, gata clovneria! Mergem la masă, e târziu. Te invit, Jeny a gătit ceva minunat. — Încă o dată, ultima dată, îți spui, Bombonel... din două una: ori tu mă iubești și eu trăiesc și atunci trebuie să cedezi. Ori nu, și atuncea mor. Și dacă mă lași să mor, după ce-oi muri, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
iubești și eu trăiesc și atunci trebuie să cedezi. Ori nu, și atuncea mor. Și dacă mă lași să mor, după ce-oi muri, să se întâmple orice, orice, Bombo... Doctorul se ridicase, nu-l mai auzea pe măscărici, Jeny gătise ceva minunat, nu se mai îngăduia amânare. — Mai bine explică-mi chestia cu emblema tricefală. N-am înțeles. — Numai asta n-ai înțeles, iubitule, numai asta? Păi, ia gândește-te la tablourile dumitale. Holbein, Vermeer, Tizian. — Ăștia, pe pereții mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Păi, unde stăm? — Aha, deci suntem în ea. Tot în ea suntem, nu-i așa? Asa zici matale? Cu atât mai mult. Dacă tot suntem în ea, care ar mai fi diferența? — Ar fi, ar fi. Jeny n-ar putea găti deliciurile care le gătește. Ca să-ți dau un singur exemplu. N-aș avea aceste plăceri, nici pe ea n-aș putea-o îngriji, nici dumneata n-ai putea face pe detectivul. Nu avem toți, simultan, aceleași interese. Nici aceleași plăceri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
deci suntem în ea. Tot în ea suntem, nu-i așa? Asa zici matale? Cu atât mai mult. Dacă tot suntem în ea, care ar mai fi diferența? — Ar fi, ar fi. Jeny n-ar putea găti deliciurile care le gătește. Ca să-ți dau un singur exemplu. N-aș avea aceste plăceri, nici pe ea n-aș putea-o îngriji, nici dumneata n-ai putea face pe detectivul. Nu avem toți, simultan, aceleași interese. Nici aceleași plăceri. Sinuciderile colective sunt rarisime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
adesea la Brightman’s Attic, un anticariat îngălat și prost întreținut, proprietatea unui homosexual flamboaiant pe nume Harry Brightman (mai multe despre el ceva mai încolo). În majoritatea cazurilor, dimineața îmi pregăteam micul dejun acasă, dar, pentru că îmi displace să gătesc și nici nu am talent pentru asta, mîncam de cele mai multe ori de prânz și cină prin restaurante - întotdeauna singur, întotdeauna cu o carte deschisă în față, întotdeauna mestecând cât mai încet, pentru a prelungi cât mai mult masa. După ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
angajat, dar are să ne facă el paturile și are să se îngrijească să stăm cât mai confortabil, în circumstanțele date. A vorbit deja cu fiica lui, din Brattleboro, iar ea a consimțit să vină până la han în fiecare zi, să ne gătească masa de seară. Ne asigură că gătește bine. Eu și Tom îi mulțumim pentru amabilitate. Preocupat de numeroasele sale probleme, Stanley nu a observat că Lucy încă n-a scos un cuvânt. O casă albă, cu trei niveluri, șaisprezece camere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și are să se îngrijească să stăm cât mai confortabil, în circumstanțele date. A vorbit deja cu fiica lui, din Brattleboro, iar ea a consimțit să vină până la han în fiecare zi, să ne gătească masa de seară. Ne asigură că gătește bine. Eu și Tom îi mulțumim pentru amabilitate. Preocupat de numeroasele sale probleme, Stanley nu a observat că Lucy încă n-a scos un cuvânt. O casă albă, cu trei niveluri, șaisprezece camere și o verandă de jur-împrejurul clădirii. Panoul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]